4,474 matches
-
tipul: M.I. posibil de origine română". Se întâmplă des acest fapt? "De foarte multe ori. Partea cumplită este faptul că ne-au murdărit imaginea în mod nejustificat prin toate acele articole în care jurnaliștii au scris că respectivele fapte erau înfăptuite de români, pentru ca ulterior în aceeași zi sau în numărul din ziua următoare când au publicat un alt articol despre acel subiect (probabil după ce unul dintre noi și-a dat seama și a protestat) să afirme că în realitate vinovații
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
izbăvire trecătoare. În fine, puternicul impuls spre monoteism, care apare evident în lumea religioasă a elenismului, a constituit un punct de plecare ideal pentru predicarea misionară creștină prin țările din lumea clasică, întrucât plinirea timpurilor (Gal 4, 4) s-a înfăptuit și pentru aceste popoare. 3. Situația politico-religioasă din Imperiul roman 3.1. Concepția creștină despre Imperiul roman Concepția creștină față de stat era apropiată celei stoice, care idealiza un stat în care legea nu s-ar mai aplica prin constrângere, ci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar fi putea fi și cauza primă a sărăciei izvoarelor referitoare la acest secol, în care ecourile tendinței pacifiste ale sfinților Irineu și Iustin nu se refereau exclusiv la o societate escatologică, ci voiau să arate intenția Bisericii de a înfăptui Împărăția de pace mesianică, prevestită de profeți. Documentele privitoare la serviciul militar din secolul III ne vorbesc despre o concepție globală negativă. Astfel, unii Părinții ai Bisericii de cultură greacă (Clement și Origene) deși se pronunță prudent asupra chestiunii, exprimă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți“ (Mt 5, 44-45). În De resurrectione mortuorum, 19, 7, autorul face o aluzie critică la acțiunile armate care distrug popoarele și orașele, condamnând cu asprime guvernanți care le înfăptuiesc: Asasinul, sau principele ori tiranul care ar fi ucis pe nedrept mii și mii de oameni, nu va putea plăti șirul acestor acțiuni printr-o singură moarte. Iar unul care și-a creat o opinie greșită despre Dumnezeu și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
alexandrin nu identifică pacea romană cu cea creștină, din moment ce cea dintâi o prefigurează pe cea de pe urmă, ca prin analogie, potrivit interpretării alegorice pentru războaiele descrise în Vechiul Testament despre luptele spirituale. Pacea lui Cristos nu este proiectată numai în escatologie, înfăptuindu-se deja pe pământ ca o consecință a unirii treptate a popoarelor. O asemenea viziune pacifistă nu comporta vreun refuz al statului care, dimpotrivă, în acest context căpăta o funcție efectivă de amalgam. Prin urmare, structura civilă a imperiului, ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împotriva păgânilor în mod nonviolent, necolaborând la activitățile sociale; renunțau și la forma de rezistență nonviolentă, oferind un mare ajutor Imperiului prin rugăciune (concordanță cu Origene!), capabilă să îndepărteze orice manifestare a răului. Un exemplu concret de rezistență nonviolentă activă, înfăptuită prin autodenunțarea în masă, ne este prezentat în Ad Scapulam, 5: proconsulul Asiei, Arrius Antoninus, după ce a executat câțiva creștini, renunță la persecuție în timp ce alții îi ies în față spontan. Puterea de suportare a creștinilor era aceea care îi determina
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în același fel, fără distincție între împărat și ultimul dintre sclavi, din moment ce le este interzis: de a voi, a face, a spune ori a gândi rău despre cineva anume. În Apologeticum, 30, 4, scoate în evidență rugăciunea creștinilor pentru împărați, înfăptuită cu mâinile întinse (manibus expansis), adică printr-un gest de neputință în fața lui Dumnezeu, Ființa supremă, fapt pentru care cel care se roagă nu ascunde nici o înșelătorie, având mâinile inocente de orice impuritate, omuciderea inclusă. Rugăciunea pentru a avea o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
practică, după primirea botezului, soldatul care pretinde o ruptură cu un anumit tip de viață are trei posibilități, pentru a-și păstra intactă sinceritatea credinței sale: ori să dezerteze din serviciul militar, iar Tertulian ne spune că aceasta a fost înfăptuită de mulți creștini (ut a multis actum) sau, să inventeze ceva pentru a evita săvârșirea unor gesturi idolatrice și contrare eticii creștine, precum omuciderea, sau, în ultimă analiză (novissime), dacă nu i-ar fi fost posibil să se sustragă unor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
făcute cu o asprime atenuată, chiar dacă trebuie să lovim cu o anumită rezistență. De fapt, atunci când se îndepărtează libertatea de a săvârși răul, se realizează o victorie în folosul tuturor, pentru că nici un lucru nu este mai nepotrivit fericirii acelora care înfăptuiesc răul. Din această cauză, în absența unor măsuri reparatorii, se alimentează și o impuritate vrednică de pedeapsă, iar voința celor perverși este revigorată, ca și a unui dușman în propria casă. 3.2.5. Maxim, episcop de Torino Primul scriitor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
posibilitatea să evite moartea, fără a face o apostazie publică, nu făceau altceva decât să respecte spiritul poruncii a cincea, pentru că a se lăsa ucis atunci când exista posibilitatea de a fugi, era același lucru cu săvârșirea unei crime: omuciderea se înfăptuiește atunci când îndreptăm sabia împotriva altora ori permitem, nefiind constrânși, să ne fie îndreptată împotrivă. Această chestiune era foarte dezbătută pe atunci de creștini; la discuție luau parte și păgânii, care îi ironizau pe cei dintâi spunând că trebuiau să se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de ostilitățile statului roman față de creștinism și de climatul de rigoare instaurat în armată de anumiți împărați, pentru limitarea declinului disciplinei militare. Trezirea interesului împăraților pentru respectul religiei de stat, era doar un pretext dintre atâtea altele, pentru a o înfăptui mai lesne. Condamnarea la moarte a unui militar creștin pronunțată din orice motiv, în baza codului militar, în fața ochilor și a prejudecății camarazilor coreligionari se regăsea în odio religionis. Soldatul ucis era înconjurat îndată de alura martiriului, necercetându-se motivele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a preamărit și pe soldatul care a refuzat să se încoroneze. Nu este exclus ca acel incendiator să se fi inspirat în acțiunea sa, din aceste cuvinte prezente în Apologeticum: o singură noapte numai cu câteva făclii, ar fi putut înfăptui pe deplin răzbunarea, dacă ne-ar fi stat în putință să răspundem răului cu rău?. Ar fi lipsit de profunzime și chiar neistoric să nu observăm că incendierea palatului lui Dioclețian (februarie 303), are loc în timpul unui climat încins, de la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
încrederea de care se bucura prin susținerea din partea Bisericii locale, dependentă de învățătura lui Ciprian. Nu putem vorbi despre vreun fanatism în convingerile religioase ale recrutului care ne arată că știe să distingă îndatoririle religioase de cele civile. Schimbarea mentalității înfăptuite în el prin primirea însemnării creștine (botezul) îl face să considere serviciul militar ca pe un malefacere, un a face rău aproapelui. În optica creștină a vremii militare saeculum desemna o obligație civilă falsă. Etic vorbind, chestiunea a fost rezolvată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un colaps de proporții. Cu toate că la alegerile precedente (decembrie 1928), într-un patos tipic politicianismului și pe o demagogie deșănțată, țărăniștii au promis alegătorilor că, după înlăturarea liberalilor și a Brătienilor de la guvernare, vor instaura o „eră nouă” și vor înfăptui „consolidarea României întregite și înălțarea politică și socială a poporului”. Revirimentul economico-social s-a reușit abia după alegerile electorale din 1933, când la guvernare au venit din nou liberalii, întrerupând seria guvernărilor național-țărăniste, care au administrat țara între 12 noiembrie
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
februarie 1938, era direcționată spre elogierea regelui, a cultului personalității lui. Apogeul în acest sens a fost atins în preajma și în timpul serbărilor zilelor Restaurației și de naștere a monarhului. Prin Decretul din 14 august 1938, Carol al II-lea va înfăptui o nouă organizare administrativ-teritorială a României. Pe lângă structurile administrative consacrate în organizarea teritoriului țării (comuna, plasa și județul) s-a introdus una nouă: ținutul. În megalomania sa, regele năzuia să-și pună amprenta și asupra reorganizării statului, să o particularizeze
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
războiului”, făcând posibil satisfacerea ultimatumului sovietic din 29 iunie 1940, urmat de dictatul din 30 august 1940. A fost posibil datorită și dezastrului Franței din iunie 1940, prin care s-a desăvârșit lichidarea eșafodajului de la Versailles: sacrificarea statu-quo-ului granițelor europene, înfăptuit de sistemul de alianțe de pe continentul european după semnarea Tratatelor de Pace, la sfârșitul primei conflagrații mondiale. Fără nici un aliat, lipsită de orice sprijin și pe deplin izolată, în situația de a fi cu „spatele la zid”, România este în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Herței, nord-vestul Transilvaniei și Cadrilaterul. În cursul noii domnii, în timpul războiului mondial (6 septembrie 1940-9 mai 1945), evoluția României avea să fie marcată de două etape, despărțite de actul de la 23 august 1944. În prima etapă, guvernarea țării a fost înfăptuită prin dictatura generalului Ion Antonescu. La rândul ei, aceasta a avut două perioade distincte: mai întâi generalul a condus România alături de legionari (septembrie 1940-ianuarie 1941), iar ulterior, din ianuarie 1941 și până în august 1944, a renunțat la colaborări în actul
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
decretelor-legi, generalul Ion Antonescu urmărea întronarea ordinii și disciplinei sociale și economice, respectând proprietatea și garantând toate capitalurile, inclusiv cele ale cetățenilor evrei, neadmițând compromisuri în acest sens, dar promovând „sporirea inițiativei și curajului necesar pentru a munci și a înfăptui” de către toate categoriile sociale. Prezentat de propagandă ca salvator al statului român, prin măsurile luate și politica sa de austeritate, generalul Ion Antonescu căuta să-și fortifice poziția de conducător al statului, să câștige capital moral în fața românilor și a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
dezordinii interne și se stabiliza securitatea externă. După cum declara generalul Antonescu, în circumstanțele în care se găsea România atunci, „o țară mică, aflată sub amenințare, [...] nu face ceea ce dorește, ci face ceea ce poate”, doar „o politică militară”. Lucru care se înfăptuiește la 27 ianuarie 1941, când recurge, la ultima soluție - guvernul militar (afirmație des uzitată, ce aparține lui Antonescu). Din 21 de miniștri și subsecretari de stat, 12 erau cadre militare. Noua echipa guvernamentală, instaurată de Ion Antonescu, a cunoscut nenumărate
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
monitorizau și gestionau toate aceste acțiuni informative ale bulgarilor într-un modul foarte strict și sub o foarte atentă observație, reușind să culeagă date și informații asupra întregului mecanism de spionaj bulgar, ca și asupra acțiunilor iredentiste, ale celor armate, înfăptuite de comitagii împotriva populației românești, macedoneano-române și turcești de pe teritoriul dobrogean, acțiuni vexatorii, ce aveau darul să învrăjbească și să înrăutățească în mod artificial relațiile dintre două popoare, dând satisfacție puterilor europene revizioniste și argumentare în politica de penetrare în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
României, posibilă în cazul confruntării cu inamicul sovietic pe teritoriul național, dar, totuși, faptul ține de domeniul probabilității. Or, în istorie, intervenția inevitabilului (ce ar fi fost dacă... ?) se dovedește oricând contraproductivă. Sub un alt aspect, forțele „eliberatoare” sovietice au înfăptuit rapid ocuparea României, un statut agravant în raport cu cel precedent de stat-satelit al Reich-ului german, ceea ce era cu totul altceva pe planul raporturilor internaționale. Iată de ce, în context, Mareșalul Antonescu, confruntat cu atâtea variabile, a optat pentru continuarea războiului în tabăra
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Ankara. Cel dintâi, la 14 august 1944, revenise de la București, fiind obligat să-i raporteze șefului Misiunii în Turcia conținutul discuțiilor sale la București, chiar cu Mareșalul, pe tema armistițiului. Deși pentru Cretzianu, care se afla între conjurații ce vor înfăptui lovitura de stat din 23 august 1944, știrile nu erau îmbucurătoare, dat fiind că Mareșalul Antonescu se dovedise „rezervat” sau „circumspect” în privința perspectivelor definitivării tratativelor secrete cu Aliații, ministrul a consemnat în mod obiectiv conținutul discuțiilor. Cu acel prilej, s-
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
fost pozitive, așa cum le presupuseră complotiști, au început să se repercuteze imediat chiar împotriva complotiștilor și, în perioada imediat următoare, deopotrivă, victorioșii și învinșii la 23 august 1944, aveau să suporte din plin consecințele de cataclism ale unui act istoric înfăptuit în pripă și prost conceput. Era vorba, în fond, de răzbunarea istoriei, la care aveau să se refere Ion Antonescu, în detenție la Moscova (1944-1946) ori la București (aprilie-mai 1946), sau de funcționarea implacabilului, după cum au presupus victimele complotului, adică
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
puternice este baza formării, Încrederii, cooperării și a sentimentelor de compasiune la elevi. Scopul educației pozitive este acela de a forma copii cu voință puternică, dar cooperanți. Acești copii Îndrăzneți sunt conștienți de ceea ce sunt și de ceea ce vor să Înfăptuiască, nu se lasă ușor influențați și nici nu simt nevoia de a se răzvrăti pentru a fi ei Înșiși. Ei iau decizii singuri, deși rămân deschiși la sprijinul și ajutorul celorlalți. 2. Principii ale managementului comportamentului Principiile ce permit profesorului
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
lovitură grea bibliotecii, în 391, Teofil, patriarhul Alexandriei, hotărând distrugerea templului lui Serapis. Lovitura de grație a venit din partea noilor stăpâni ai Egiptului, arabii. Uitarea s a așezat peste ceea ce fusese farul înțelepciunii elenistice... Întemeierea Romei antice Cei care au înfăptuit, în istorie, imensul Imperiu Roman din zona mediteraneană credeau că sunt urmașii lui Enea, un celebru troian care reușise să scape cu viață și să plece, în peripeții nemaipomenite, după distrugerea orașului său natal de către greci. Alte legende despre întemeierea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]