5,249 matches
-
I. Cuza“, Iași, 1993, p. 164-177. 24 evoluția istoriografiei românești de la Mihail Kogălniceanu, la școala critică în care a încadrat contribuția istoricilor din Ardeal la progresul cercetării istorice românești. Ea este consacrată prezentării noilor perspective deschise cercetării istoriei românești după înfăptuirea Marii Uniri. Stăpân pe scrisul istoric românesc de la A. D. Xenopol, la Nicolae Iorga a propus un curs de istoria istoriografiei române ,,de la anonimii analiști la istoricii zilelor noastre”, după cum el însuși spunea. Cursul a devenit realitate, odată cu numirea sa ca
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
fâcând parte din delegația română participantă la lucrările Conferinței de Pace3. Ion I. C. Brătianu l-a remarcat, atât pentru calitățile sale de istoric militant pentru susținerea cauzei unității naționale, cât și datorită acțiunilor întreprinse în timpul primului război mondial și în vederea înfăptuirii Marii Uniri de la 1918 și i-a determinat opțiunile 4. Înscrierea lui Alexandru Lapedatu în cadrul Partidului Național Liberal și alegerea sa ca deputat de Ceica (Bihor) în Parlamentul României, în urma alegerilor din mai 1922, sunt decisive pentru evoluția sa politică
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Lapedatu le-a avut în intervalul precizat, pe care le-a întreținut și mai târziu. Revenind la intervalul 1914-1918, această etapă din viața lui Alexandru Lapedatu este marcată de două evenimente importante din istoria noastră, desfășurarea primului război mondial și înfăptuirea Marii Uniri. Din perioada de neutralitate a țării noastre, singurele informații în legătură cu activitatea sa ne-au parvenit din Amintirile sale. Conform consemnărilor sale, Lapedatu a fost numit în octombrie 1914 secretar al Comitetului de Ajutorare a Românilor Refugiați, ce veneau
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
soarta românilor și se pronunța pentru realizarea deplinei uniri a românilor. În această calitate, Alexandru Lapedatu a desfășurat o activitate intensă de organizare a propagandei politice în străinătate, având ca scop lămurirea opiniei publice și instruirea cercurilor diplomatice străine în legătură cu înfăptuirea cauzei naționale românești, sprijinindu-se de dovezile concrete ale arheologiei, 30 Ion Agrigoroaiei, op.cit., p. 13-14. 31 Ibidem, p. 14. 32 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese..., p. 319. 33 Ibidem, p. 435. 33 documentelor, etnografiei, limbii și ale monumentelor istorice. Împreună cu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Aceste împrejurări l-au adus, putem spune pe primul plan al acțiunii politice naționale a refugiaților din Transilvania și Bucovina. Se poate de asemenea spune că, prin acțiunile sale de realizare a propagandei naționale, Alexandru Lapedatu a contribuit la stimularea înfăptuirii deplinei unități prin unirea cu Vechiul Regat a Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, străvechi teritorii locuite de români. Paralel cu lupta politico-diplomatică și militară a României, s-a desfășurat astfel și lupta românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină pentru libertate
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
ratificarea actului unirii acesteia cu România de către rege și guvern, prin decretul-lege publicat la 10/23 aprilie 1918. Hotărârea Sfatului Țării a fost primită cu entuziasm de românii de pretutindeni. Ei erau conștienți că se realizase un pas important în înfăptuirea României întregite 37. Bucovina și Transilvania și-au proclamat și ele la scurt timp independența și unirea cu România. Bucovina, se afla la întretăierea a numeroase interese austriece, rusești și 34 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 38. 35
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Moldovei, a hotărât: ,,Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei cu Regatul României”, iar la 19 decembrie 1918 a fost publicat decretul-lege semnat de regele Ferdinand și Ion I. C. Brătianu, privind recunoașterea Unirii Bucovinei 38. În cazul Transilvaniei, lupta pentru înfăptuirea Unirii cu Țara s-a realizat prin colaborarea tuturor forțelor sociale reprezentând populația românească. Partidul Național Român a avut un rol important în realizarea Unirii. Comitetul Executiv al Partidului Național Român, întrunit la Budapesta la începutul anului 1918 a hotărât
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
reprezentant al intereselor și nevoilor alegătorilor din Județul Bihor și de lider politic al Ardealului, Lapedatu s-a ocupat cu consecvență și responsabilitate de gestionarea problemelor ce priveau Ardealul în general și Bihorul, în particular. Având în vedere faptul că înfăptuirea reformei agrare constituia o prioritate în programul partidului, Lapedatu a urmărit punerea în practică a acesteia în Transilvania și în Banat. La Ceica și în alte sate bihorene a urmărit cursul exproprierilor și a împroprietăririi țăranilor. Totodată, la 24 august
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
acestuia. În toamna anului 1935 cu prilejul congreselor Partidului Național Liberal din 72 de județe, aflat la Dej în septembrie 1935, Alexandru Lapedatu a evidențiat caracteristicile partidului și totodată metoda acestuia de reușită în viața politică: ,,ordine, răspundere, construcție și înfăptuiri”. Prin acestea a vrut să arate și faptul că ele defineau seriozitatea și rostul unui partid politic și în același timp că, liberalii au cucerit ierarhia în provincia de peste munți, nu prin promisiuni și demagogie, ci prin concepții de stat
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
de-a lungul activității sale. În timpul activității sale atât ca deputat, dar mai ales ca ministru al Cultelor și Artelor, Alexandru Lapedatu a căutat în permanență să respecte și să aplice deviza lansată de Partidul Național Liberal “ordine, răspundere, construcție, înfăptuiri”. Ca ministru, el a dus o politică culturală națională, de promovare și consolidare a elementelor românești, adecvată României Mari și cerințelor culturale ale vremii. Faptele, inițiativele, demersurile și acțiunile sale au lăsat urme în domeniul pe care acesta l-a
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
pe direcția modernizării au constituit temelia cuceririi independenței.. Aceasta a rămas, în continuare, în jumătatea secolului trecut, țelul major al 34 românilor din toate provinciile. În cercurile politice exista o unanimitate de păreri în favoarea obținerii independenței. În privința metodelor preconizate pentru înfăptuirea acestui scop s-au conturat însă diferențe sensibile de opinii între diferite forțe sociale și politice. Ele oscilau între război (cercurile radicale) și calea diplomatică (cercurile monarhice). Cea din urmă era susținută de unii liberali moderași și marii proprietari funciari
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
tolereze acțiunile cetelor bulgare, acum deosebit de vii. De asemenea prin nota sa din 14-26 mai, ministrul de externe cerea Porții ca în schimbul atitudinii neutre a țării sale „ să recunoască denumirea de România,cel puțin de acum”. Autorul arată că după înfăptuirea unirii Moldovei și Munteniei în 1859, independența, necesitate vitală pentru progresul țării, dorința arzătoare a întregii națiuni pentru care se jertfiseră generații și generații de români, devenise obiectivul major al luptei 52 naționale. România independentă trebuia să deschidă, printr-o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
a se apăra de înrâuririle străine”. „O nație care își are conștiința drepturilor sale - arăta același patriot trebuie să aibă și curajul de a se apăra, numai atunci ea este respectată”. Atât în perioada premergătoare unirii, cât mai ale după, înfăptuirea acestui act de mare răsunet național și internațional Mihail Kogălniceanu promovează cu înflăcărare ideea neatârnării naționale, pe baza a numeroase argumente istorico-juridice. Deținând portofoliul Afacerilor Străine, în guvernul liberal, Mihail Kogălniceanu, pregătește încă de la începutul mandatului său un șir de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
util intereselor științifice comerciale și economice ale României”. Se vede în aceasta o concepție modernă, a activității unui diplomat acreditat pe lângă o țară dar, în epocă și ca o încercare printre multe altele de consolidare a tânărului stat român. La înfăptuirea actului proclamării independenței de stat, subliniază Dumitru Mazilu în Independența națională, gândire și acțiune românească, ideea lui Mihail Kogălniceanu, a conturat mai mulți factori obiectivi și subiectivi, fiind un imbold al evoluției luptei de sute de ani, a poporului pentru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
importante evenimente ale epocii moderne, autorul arată că la începutul epocii moderne, elita românească a conceput proiectul unui stat național independent, întemeiat pe ideologia daco-românismului care să-i includă pe toți românii, dar a fost silită, curând, să accepte că înfăptuirea acestui proiect depindea de conjunctura externă. Treptat, s-a conturat „politica pașilor mărunți”, a fost înlocuită ideea sprijinului extern cu doctrina ”prin noi înșine„ și a apărut practica punerii marilor puteri în fața faptului împlinit. Unirea și independența continuau să fie
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
-se după congres grupului puterilor ostile unirii. Turcia și Imperiul Habsburgic au fost permanent împotriva realizării statului național român. Turcia era sigură românii vor lupta după unire pentru independență. Iată de ce cele două imperii s-au coalizat pentru a împiedica înfăptuirea României. Ca urmare, ele au susținut în Congres că 65 locuitorii Moldovei și Munteniei nu doreau unirea. În aceste împrejurări, Congresul dispunea consultarea românilor cu privire la viitoarea lor organizare. Se hotăra astfel convocarea unor adunări ad -hoc la București și Iași
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
biserică și școală, unde a fost interzisă folosirea limbii române. În 1892 s-a constituit P.N.R. din Bucovina. Și în lucrarea, Istoria României. Compendiu, Mihail Kogălniceanu, este prezentat ca un deschizător de drumuri, un luptător și un patriot desăvârșit. După înfăptuirea unirii din 1859, se arată în lucrare, independența devenise obiectivul major al luptei naționale și s-a trecut la pregătirea condițiilor pentru cucerirea independenței. După 1772, elita politică solicitase în memoriile adresate marilor puteri, statutul de independență pentru Principatele Române
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
opțiuni: dezinteresul pentru bunuri materiale, pentru succes vizibil, cultivarea acelei austerități care favorizează deplina concentrare asupra lumii ideilor.1 Dacă ceea ce a provocat admirația lui Noica a fost puterea lui Wittgenstein de a renunța la tot ceea ce nu servește unei înfăptuiri majore pe tărâmul gândirii, atunci ar fi fost poate mai potrivit ca el să-și aducă aminte de Spinoza sau de Kant. Aceștia au fost oameni pentru care o viață netulburată de evenimente exterioare, de drame personale a putut asigura
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în care au ajuns în stăpânirea ideilor și proiectelor lor intelectuale, apoi cu Wittgenstein lucrurile stau altfel. Lui nu i se poate aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei opere și înfăptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide că opera vorbește de la sine, că ea ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o operă l-au determinat pe Wittgenstein să scrie, ci, în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în care vedea expresii a ceea ce este „mai înalt“. Prietenului său Drury îi spunea în anii mai târzii: „Să nu credeți cumva că eu disprețuiesc metafizica. Unele dintre marile sisteme filozofice ale trecutului aparțin, după părerea mea, celor mai nobile înfăptuiri ale spiritului omenesc.“73 Nu se poate sublinia îndeajuns că prin calificarea unor teorii drept „nonsensuri“ nu era contestată însemnătatea și valoarea lor. Când aprecia că „marile probleme“ nu sunt probleme, Wittgenstein viza doar supoziția că sistemele filozofice ale trecutului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să le numească, după 1930, „gramaticale“, sunt expresii de cu totul alt gen decât enunțurile științelor naturii și ale cunoașterii comune. Cercetarea condițiilor în care capătă sens expresiile limbajului este specifică filozofiei. Iar identificarea unor modalități și metode potrivite pentru înfăptuirea acestui obiectiv reprezintă adevăratele realizări în filozofie. Opera timpurie și cea târzie exprimă, în egală măsură, acest crez fundamental.9a Rudolf Haller, cel mai important interpret austriac al lui Wittgenstein, afirmă și el unitatea și dezvoltarea progresivă a gândirii acestuia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Prin asta nu voi trasa o graniță, ci, poate, voi arăta cu mâna - ca și cum aș indica un anumit punct.“ (Cercetări filozofice, § 71.) Este important să ne „reamintim“ că există situații în care noțiuni și indicații destul de vagi sunt suficiente pentru înfăptuirea obiectivelor pe care le urmărim. Ne dăm astfel seama cât de lipsită de noimă este tendința noastră de a valoriza în genere exactitatea, fără a ține seama de natura activităților și de împrejurările în care au ele loc. Lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în ce spirit se desfășurau discuțiile aproape zilnice dintre Russell și Wittgenstein. Mentorul lui Wittgenstein era ferm convins că este unul din primii exploratori ai unor ținuturi cu totul noi ale gândirii. Patosul caracteristic al celor care se angajează în înfăptuirea unor reforme radicale străbate cartea lui de la un capăt la celălalt. „Din timpurile cele mai vechi, filozofia a formulat pretenții mai mari și a avut rezultate mai mici decât orice altă ramură de studiu. [Ă] Cred că acum a venit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
suveranul vor fi schimbate în detrimentul Cortèsurilor, ideea de echilibru remarcată și aplicată în acest punct al istoriei lusitane rămâne o realitate. 4. Monarhia și Adunările de stări în condițiile divizării politice: Imperiul german și Italia De la destrămarea Imperiului Carolingian până la înfăptuirea unificării statale, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Germania și Italia au rămas țări tipice ale diviziunii politice în Europa occidentală 300. Cauze multiple au contribuit la menținerea și adâncirea diviziunii politice în ambele țări. O deosebire
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a dreptului de rezistență, acceptat și chiar stimulat de Poarta otomană. În acest ultim caz hotărârea adunării lua forma unor plângeri sau cereri ale boierilor (arz mahzar), care devin curente după anul 1774689. Secolul al XVIII-lea este caracterizat de înfăptuirea unor reforme sociale. Adunările de stări convocate la București (1745 și 1746) și Iași (1749), despre care P.P. Panaitescu afirma că reprezintă "ultima tresărire a marii adunări", au luat hotărâri privind desființarea șerbiei 690. Deosebirea dintre Adunarea Obștească a Țării
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]