2,013 matches
-
fi transpusă muzical de un compozitor din specia lui Rahmaninov. Dar aici mă preocupă altceva, anume o simplă frază din ceea ce a scris Ivan Bunin; o simplă schiță, un exercițiu de proză scurtă. * Într-o zi de vară, în stepa înfiorată de zumzetul gângăniilor și de foșnetul grânelor, când vișinele coapte cad cu mici plesnituri la pământ, câțiva copii de la conac rătăcesc prin cimitirul satului. Sau oprit lângă cavoul familiei, privind printr-o fereastră întunecată în încăpere. "Uite-l pe nenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de tot cu un bețișor de lemn sau cu un creion subțire și atunci micul obiect suna atât de cristalin, încât mi se părea că luminează. Se dă un semn sfânt când răsună astfel", ni s-a spus nouă, copiilor, înfiorați de taina care ni se dezvăluia ca un miracol. Cu trecerea anilor, clopoțelul sau păhărelul ne devenise tot mai scump; supraviețuise războaielor, revoluției bolșevice (pe atunci stăpânii clopoțelului erau în Basarabia), deportării în Siberia (unde îl luase cu dânsul un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând la slujbe, parastasuri, cununii, când, lovit ușor, clinchetul său comanda tăcerea pentru o slujbă sau pentru vorbele ritualice. Pe urmă l-am uitat cu totul. într-o noapte de toamnă urâtă, înfiorată de un soi de magie neagră, m-am trezit cu un vechi (nu știu cum să-i spun, "pacient"?, nu-mi place, mai degrabă prieten). Domnul C, un bătrânel alcoolizat până la ultima celulă, până la ultimul nucleu, era foarte beat..., dar foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
semnul divin nu se cade analizat. A fost un semn, o clipită. Dar îl "văzusem", era Crăciunul, "ni se răspunsese". Cuprinși de o fericire caldă, am ocolit orice îndoială, desfăcând mâncarea și am băut vinul; cam acru, dar era roșu. Înfiorați, nu am aprins nici o țigară; încă se impunea să păstrăm respectul; ne-am făcut cruce și am luat-o înapoi, pe pojghița de zăpadă, spre oraș. Ne-am propus să ne întoarcem, să-i aducem de mâncare câinelui, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pomeniri: pe două decembrie s-a născut Nicolae Labiș, poetul celei mai zbuciumate generații de după război; la 22 decembrie poezia lui s-a frânt, nu la mijloc, nu la capăt, ci chiar în alcătuirea ei dintru început. Dacă verbul său înfioară prin frumusețe, armonie și ritm, odată mai mult deșteaptă regretul că soarta n-a vrut ca Labiș să fie ceea ce se anunța: un martor complet al istoriei contemporane. Tânărul nu s-a izolat într-un turn de fildeș. A fost
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
indistincte. Ultimul s-a ridicat să citească rânduri dedicate foștilor dascăli Sadoveanu. Cu o dicție inconfundabilă, a încheiat prin versul lui Horațiu: non omnis moriar... pe care l-a și tradus: „Nu voi muri... După o pauză care i-a înfiorat pe toți, a dat drumul ultimului cuvânt: ...întreg”. IAȘII ÎN 1958 După revoluția de la Budapesta, comunismul român era foarte speriat. Rușii plecaseră din țară, așa că ei trebuiau liniștiți în ce privește fidelitatea noastră. Dinspre partea asta, Gheorghiu-Dej i-a dat asigurări ferme
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
exclamat cu simplitate: „Părinte, cred că eu nu voi merge în paradis, pentru că mă bucur de el aici pe pământ“. Și totuși - continuă don Calabria - nu existau atâtea comodități, iar de la ferestrele casei lor se auzeau anumite vorbe care te înfiorau». Medicul personal al familiei Perez a preconizat că ea, contesa, nu ar fi rezistat nici măcar o săptămână în acel loc. În schimb, în ciuda delicatei sale constituții, sora Lavinia s-a bucurat de o sănătate relativă bună și a trăit încă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de pământ pe care Dumnezeu mi l-a dat se poate compara cu o țară de misiune... Aici e nevoie numai de sfințenie». Iar mai târziu scria: «Cu cât cunosc mai mult situația acestei lumi cu atât mai mult mă înfiorez. Cred că în fața lui Dumnezeu vor avea multe atenuante. Lipsește asistența necesară din partea autorităților și dumneavoastră știți bine că foamea e cel mai rău sfătuitor. În fiecare zi sunt înconjurat de această lume care îmi cer haine, papuci, bani, recomandări
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
inițiale. Este primăvară, anotimpul lui Narcis și, la dreapta, vizibil deasupra munților se află Zeul zăpezii. De pe culmea munților, el se apleacă spre reflecția îndepărtată a propriei imagini și este gata să se metamorfozeze, topindu-se din cauza dorinței. "Grupul heterosexual", înfiorat de dorința tulburătoare pentru celălalt sex, arătând ca parodia unui grup de figuri din pictura Renașterii, doar că atitudinile lor nu sunt inocente, este în "așteptare preliminară" (cum pare să indice poemul omonim): "Sub ruptura norului negru care se îndepărtează
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
încasezi pumni la diverse derby-uri agricole. La noi, arbitrajul nu ajută fotbalul, ci își bate joc de el. Băieți tineri cu fluierul în gură au început să aibă căutăturile și manierele slugilor din perioada lui Postelnicu. Planeta nu se mai înfioară, cînd vede pictate femei cu sîn feciorelnic și barbă pînă-n brîu. Asemenea imagini înspăimîntau acum cîteva sute de ani. Acum, șocul s-ar putea să-l reprezinte o imagine cu tați alăptînd. În loc de biberon, cu fluierul. Brrr! septembrie 2006 Violul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
resimțită absența unui Creator, a unei Prezențe divine care poartă și menține întreaga creație, creație ce apare neîmplinită, nerostuită deplin și aruncată în hazard, fără confirmarea existenței în preajmă a zeului demiurgic. Golul zeului absent cheamă și provoacă, neliniștește și înfioară. Spre deosebire de exemplul eclipsei, aici nu se oferă garanția empirică sau rațional-demonstrată a unei prezențe ce s-a retras, s-a ascuns, inducând nevoia de-a o descoperi. Existența acestei prezențe întru taină este susținută prin dogmă ca o teză, afirmație
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
e Ștefan cel Bătrîn: Acolo dormi și tu, arhanghel bătrân, Tu Ștefane sfânt Voievoade, Ce-ai scris strălucirea norodului tău Cu sânge dușman de noroade. De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă, Spun toate poveștile slovei, - Să nu se înfioare de numele tăuNu-i frunză în codrii Moldovei... Țara din Noi are un vădit aer ermetic, fiind un fel de Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere ocultă, cu sentimentul unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grație și chiar de o undă de poezie simpatic infatuată. Gestul teatral (era atunci la modă Edmond Rostand) e sprijinit pe o bună declamație și pe imagini: Îți mai aduci aminte, Doamnă? Era târziu și era toamnă Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serei Ca niște fluturi chinuiți, Din țările durerei. Ca elev al lui Macedonski, Cincinat Pavelescu păstrează tonul de festival, euforia. Câteodată iese din diletantism și dă dovezi de o puternică invenție fantastică (Pescuitorii de perle, Corbii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmărite și că se ascundeau la grădina de zarzavaturi a lui Neculai Bulgarul. Oricât eram noi de nepricepuți în ale muzicii corale, corurile lor pe patru voci egale ne cutremurau. Era ceva ce noi nu mai auzisem, ceva care ne înfiora. Aveam atunci 10 11 ani. Târziu, după ce am făcut muzică liniară și muzică bizantină la seminar, mi-am putut da seama de calitatea acelor coruri și de specificul lor rusesc, ce ne înfiora prin armonia disperării, prin armonia sfâșietoare a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
noi nu mai auzisem, ceva care ne înfiora. Aveam atunci 10 11 ani. Târziu, după ce am făcut muzică liniară și muzică bizantină la seminar, mi-am putut da seama de calitatea acelor coruri și de specificul lor rusesc, ce ne înfiora prin armonia disperării, prin armonia sfâșietoare a stepei rusești. Se vorbea în sat că la miezul nopții se duceau toate călugărițele la râu și în-timp-ce-făceau-bae cântau-îngerește. FERMA „IEPURAȘI” La marginea satului Corbeni, satul în care locuiau părinții mamei mele, se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și șiau adus aminte de scrisaore în care, cel ros de vitriol îi scrisese că-„ți voi striga și din mormânt că ești necinstit sufletește”. Ca ni ște posedați care se comportă ca roboții, s-au retras din corul care înfiora iadul și au plecat să-l aducă pe „Iorga” la groapa deschisă, ca să vadă și să audă învinuirea că-i necinstit suflete ște. Arestarea profesorului s-a produs cu dificultăți. Cei ajunși la locuința lui din Sinaia i-au spus
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pentru că moartea unui tânăr păstor necunoscut se transformă în celebrări nupțiale de proporții cosmice". Astfel ia naștere o impresionantă imagine poetică a contopirii omului cu natura, căci ceremonialul morții văzut ca nuntă are loc într-o veritabilă catedrală cosmică ce înfiorează prin dimensiuni și neclintire. Personajele nelipsite din ceremonialul nunții (mireasa, preoții, lăutarii, nuntașii), ca și obiectele folosite în mod tradițional (cununa, lumânările), devin elemente concrete ale cadrului natural românesc (brazi, păltinași, munți, păsări) și ale celui cosmic (soarele, luna, stelele
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Dați-i drumu’ Înainte! Trageți, ostași!” Striga la ’ceia cu mitraliera. Da’ ’ceia zdrăngăneau armele, banda ’ceea de mitralieră, că puseseră becuri să-i vedem... Și am trecut pe dedesubt, am ieșit dincolo, și mitralierele erau sus... Acelea parcă mă-nfiora puțin... Și când am ieșit dincolo, ne-a dus la bucătărie. Acolo, ce să vezi? În sala de mese, bucătarii Îmbrăcați În halate albe - până atunci n-aveau halate -, corfe cu apă pe masă, două feluri de mâncare aduse din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea era încă tînără, dar acum? Totuși pînă la urmă nu mi-a părut rău
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sfărîmă pentru o bucată de pîine neagră (în timp ce a mea e intermediară spre albă), se tîmpesc de oboseală. Cînd mă gîndesc la ei încetez să mai fiu nemulțumit. Nu numai că mi-e de ajuns ceea ce am, dar mă și înfior la ideea de a nu avea nici atît. * Cînd e vorba de schimbările din conducerea locală a partidului, nu mă cuprinde, ca pe alții, nici un fel de neliniște. Privesc „rotirile” fără palpitații. Pentru mine, nu există „omul meu” sau „omul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de pildă, zicea el, după moartea Magdei, inima mătușii a fost atinsă de „sabia durerii” și altele de acest gen. La sfîrșitul orației funebre a plasat un cuvînt de rămas bun al mătușii către vecini, rude, moș Vasile, care a înfiorat și a stors lacrimi. Bineînțeles, n-a ratat ocazia să facă propagandă pentru biserică: „această biserică!”, nu a reformaților (care au prins rădăcini în sat și se înmulțesc). Pe drum mi-a fost frig, iar în cimitir, pe deal, din cauza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
impresii nu s-a sedimentat și nu de puține ori ne Întoarcem cu gândul la locurile văzute, neștiind ce ne-a impresionat mai mult. Fiecare din mănăstiri are măreția și personalitatea ei, fiecare casă memorială unde am intrat ne-a Înfiorat prin autenticitatea și liniștea păstrătoare a atâtor comori și peste toate, ca o completare ideală, căldura și lumina peisajului moldovean. S-au scris atâtea pagini frumoase despre toate acestea Încât ar fi stângace intenția de a le mai reda eu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
purta atât cât vom trăi pe acest pământ și o vom duce până la pragul unde încetează și durerea și suspinul. Parcă toate câte le-am trăit s-au îndeplinit după legea Scripturii. Pentru aceasta ne lăcrimează sufletele emoționate și ne înfioră taina lucrurilor de dincolo de lume. încercăm să o despicăm și să o înțelegem cu ajutorul lui Dumnezeu. Și aceasta este singura mângâiere după plecarea lui: Veșnicia destinului evanghelic al Căpitanului. București, 6 decembrie 1940 Nicolae Petrașcu” La Glasul Strămoșesc din Sibiu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu drepții lui în împărăția Sa cea cerească, și cete de îngeri să-i învăluie odihna în cântecele lor! Suferințele sale din lunga detenție din timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
proprii) încep cu literă mică. Cu sau fără devieri de vreun fel oarecare de la modul clasic, poezia lui H. transfigurează original peisajul și emblemele pământului natal, transmite în tonuri subtil nuanțate vibrația unui suflet mereu fascinat de icoanele copilăriei, mereu înfiorat de înțelesurile unui destin al comunității și de rezonanțele călătoriilor în lumea culturii. Ion Horea continuă nu pe mesianicii ardeleni (Goga - Cotruș) [...], ci lirismul elegiac al lui Iosif. El se desparte astfel de alți poeți veniți din lumea țărănească (Al.
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]