2,204 matches
-
o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare la oră, pe care n-o pregătisem, tata nu părea În stare să se Înfurie cu adevărat; și recunoscând ulterior o Întâmplare similară În propria lui copilărie, am fost răsplătit că nu ascunsesem adevărul. Îmi amintesc acea după-amiază de vară (care Încă de atunci părea să se fi petrecut demult, deși nu trecuseră decât patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-o de câteva ori cine-i și ce-i cu ea. N-am vrut să-i spun Veturiei de surpriza de a revedea acea femeie acolo, după amar de ani. Mai ales că eram conștient de aiureala întâmplării și mă înfuriase constatarea că, doar văzând-o, am putut să tresar de parcă m-ar fi străbătut dintr-odată bucurii nemaiîncercate. Nu mai voiam să mă bucure astfel de întâlniri cu umbre dintr-o lume pe care doream să o uit. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dat seama, să lovesc în Ester. S-o fac să iasă din ea, s-o întărât și, apoi, să-mi fie mai ușor s-o am. O doream. Era cu totul altfel decât mine. Era dreaptă și tocmai asta mă înfuria. Într-o seară, nu-mi mai amintesc de unde am plecat cu ea, eram după un chef, am condus-o până la căminul lor de lângă Operă. Locuia încă la cămin. Abia în ultimul an de facultate s-a mutat în oraș. Plouase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acolo cine știe ce minunății. Am mers de câteva ori la teatru cu ea, la Biblioteca studențească în primele săptămâni, iar apoi am uitat de ea. Eram colegi doar, fără nici un alt gând. În armată am primit câteva scrisori de la ea. Mă înfuriau. Se considera vinovată că ea și colectivul nu fuseseră mai atenți cu mine și mă pierduseră din mijlocul lor. Când am revenit, m-a căutat din primele zile. — Ți-au venit mințile la cap, soldățelule? Îmi veniseră cu vârf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei. A zvâcnit din fund și i-am simțit perii pe frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun Început zadarnică, Însă repeziciunea cu care „monstrul” se Înfuria și teroarea fără margini pe care o arăta metisul o făcuseră să priceapă pînă și pe nevolnica lui minte, obișnuită dintotdeauna să primească ordine, că nu era nici locul potrivit, nici momentul pentru a-și schimba atitudinea și acceptase supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unde citea de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce simte cineva care se naște astfel, nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă că m-ai jigni și m-aș Înfuria... Nu, tăgădui el. SÎnt mulți ani de cînd duc fața asta după mine peste tot... Mult prea mulți ani! Nimic nu mă mai jignește. Acum sînt eu cel care Îi jignește pe ceilalți, iar asta Îmi place. - Te bucuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
orice posibilitate de a trăi... Pămîntul e mănos, generos și pașnic, și știm Întotdeauna la ce să ne așteptăm din partea lui... Dar... cine poate avea Încredere În mare? Într-o zi e liniștită și darnică, iar În ziua următoare se Înfurie și distruge totul, devorînd vapoarele și pe cei de la bord. Nu pricep cum de-ți poate plăcea marea. - Dacă n-ar fi fost ea, care mă liniștea În clipele de mînie sau pentru că Înțelegeam că În fața imensității ei nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nici nu-mi mai pasă dacă provoc greață... Chiar mă amuză să observ cum prezența mea stîrnește silă. E mare lucru să impui prin prezența ta și să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă puțin surprins de naturalețea cu care Îi spusese acel lucru: - Ce anume e logic? voi să știe. - Să vrei să provoci ură, silă și teamă - Carmen de Ibarra Își trecu mîna prin părul ei lung, gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar chiar și așa, avea să supraviețuiască. Să lupte, să muncească, să lovească și să se Înfurie erau singurele lucruri care-i rămîneau pe lume, și din pricina asta putea fi văzut deseori pradă unei activități febrile, care-l Împiedica să stea locului fie și pentru o clipă și-l făcea să cadă răpus de oboseală noaptea. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a le Învinge, Încît În sufletul ei era Încredințată că lucrurile trebuiau să se Întîmple cum spunea el, și acolo, la prora, cu toate că ea nu era În stare să-l vadă, se afla continentul sud-american. Îl admira pe Oberlus. O Înfuria faptul că nu putea să evite să-l admire pe omul pe care-l detesta cel mai mult pe lume, la fel cum Îl și dorea și Îl respingea, În acea inexplicabilă ambivalență care părea să guverneze toate faptele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că-nainte o porneam una-două și mereu îmi dădea câte una, că se-ambala. „Oh, scuze, Lor, mă așteptai pe mine să vin să preiau?“ ziceam io, inocentă de tot, când era tura mea. Dacă-ntârziam și două minute, se-nfuria, trântea sertarul de la casă și zburau sacoșele când închidea. Perfecționistă, așa-i Lorraine. Schimb de tură la patru înseamnă patru fix la ea, și-i place să-și sorteze și să-și pregătească ea casa, așa că, dacă trebe să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
alt client când e gata pentru schimb, asta o scoate din sărite. Da’ după ce l-a găsit pe Dumnezeu se uita la mine visătoare și nu scotea un cuvânt. Ajungeam tot mai târziu ca să văd dac-o fac să se-nfurie, da’ n-o făceam niciodată. Până s-a luat de mine doamna P c-un comentariu din ăla răutăcios de-al ei și-a trebuit să vin iar la timp. Și asta-i altă chestie: înjuratu’. Lorraine își băga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să stau la ghișeu până am impresia că prind rădăcini, înainte să se deranjeze să-și miște fundu’ și să vină în față. Și după aia se apucă să completeze formulare înainte să se uite la mine. Vor să mă-nfurii și să zbier la ele cum am făcut atunci, acum mulți ani, când mama era bolnavă și ele nu-mi dădeau atenție. Atuncea pot să facă plângere despre mine și să plec din fața lor. Da’ n-am să fac așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu te simți deloc responsabil? m-a întrebat, în mod destul de rezonabil, m-am gândit eu. Era greu să-i explic că nu simțeam absolut nimic, în afară de ce era evident, așa că am tăcut din gură, fapt care vedeam c-o înfurie și mai tare. Sunt tot copiii tăi, Charlie, a continuat, și nu e vorba doar că i-ai abandonat așa. — Hai, Judy, am răspuns eu, sunt practic adulți, știi bine. Chiar nu poți folosi cuvinte precum abandon într-un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a fost cinstit din partea voastră să mă păcăliți. Credeam că am plecat la drum cu oameni normali. ― Ca tine... ― Ei lasă acum, interveni Ionescu. A glumit și el. Fii atent la fluture! Ai grijă să nu-ți scape. Dascălu se înfurie. ― Nu gândești deloc, deloc? Crezi că e așa prost ca să se lase prins? Scarlat clătină din cap. Șopti: ― E 8. Încărcă arma și începu să urce scările. Nu prea ești în mână, observă Miga. Ștrengarule! Mi se pare mie... Îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atoateștiutor, este inevitabil; apoi îl vom descalifica și îl vom reduce la tăcere. Pentru că nu avem nevoie să știm cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile, cu frustrările sau cu interesele care fierb în noi. Omul ideal, modelul absolut, ne înfurie. Față de el ne situăm clipă de clipă și pentru totdeauna în fundătură, în culpabilitatea îndărătnicului sau în umilința neputinciosului. * Măreția spiritului? Să reușești să înveți un fluture să fie obraznic. * Dacă nu îi interesează ce scrii, înseamnă că sunt conștienți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aurii. O creație de Bruno Frisoni. Am Încercat să mi-i comand, dar Sophia a comandat prima. El nu face decât o pereche din fiecare model și e obsedat de Sophia, așa că ea face rost prima de ei. M-am Înfuriat rău, pentru că aștia sunt cei mai drăguți pantofi din lume. M-am mai uitat o dată la poză. Să fi fost aia glezna Sophiei, În pantofii aurii? Piciorul părea, Într-adevăr, subțire și bronzat, exact cum erau picioarele ei. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
soț, trimisese cunoscuților o felicitare cu o poză În care apăreau el și o femeie necunoscută pe care o chema Arabella, alături de fiul lor nou-născut, Christian. Lauren o văzuse la Alixe Carter acasă, pe polița de deasupra șemineului, și se Înfuriase la culme. Suntem divorțați de numai patru luni! țipase ea. Nu avea timp nici măcar să cunoască pe cineva, darămite să facă și un copil. Cu siguranță povestea era pe rol dinainte să ne despărțim noi. Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru că luasem inițiativa în dimineața aceea și îl obligasem să aibă o întâlnire directă cu M.F.P. — N-am știut cum ai să reacționezi, i-am spus. Când am ajuns pe partea cealaltă a străzii, eram deja convins că o să te înfurii. — M-ai luat prin surprindere, atâta tot. Ai făcut un lucru bun, Nathan, un lucru curajos și foarte bun. — Așa sper. Până acum, n-am mai văzut-o niciodată de aproape. E absolut uluitoare, nu-i așa? — Da, foarte drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cina înainte de a ne face apariția. Ca semn de ospitalitate și de bun venit, a plănuit o masă elaborată, cu multe feluri, care conține totul, de la gazpacho la plăcintă cu nuci pecan făcută în casă, și o deranjează, nu, o înfurie ideea că toate eforturile ei au fost în van. Tom se scuză de zece ori, dar Pamela continuă să-l certe. Aceasta să fie noua și îmbunătățita Pamela despre care am auzit atâtea? Dacă nu se poate împăca ușor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cât de des încercam să o păcălesc ca să-mi divulge vreo fărâmă de informație relevantă, cu Lucy continuam să nu ajung nicăieri. Poate era ceva de admirat în atâta voință la un copil atât de mic, dar pe mine mă înfuria și, cu cât se prelungea acest conflict suspendat, cu atât frustrarea mea era mai mare. — Îți e dor de mama, nu-i așa, Lucy? am întrebat-o într-o seară. — Îmi e grozav de dor de ea, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rușii. Scriitorul trebuie să ia în calcul și cititorii mai sensibili și mai profunzi decât el. Arta contemporană și - a deschis porțile în fața sexualității și a violenței. Artistului trebuie să - i patineze ochii de neliniști, nu de foame. Indiferența semenilor înfurie benefic talentele autentice. Marii poeți adună tăcerea explozivă din cuvinte. Arta nu ne salvează de moarte. Dar ne poate ameliora poziția în fața ei. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Numai armătura estetică poate eterniza un eveniment. În afară de artă, mulți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
degradează când ricoșează în predică. Arta este imensul depozit de tandrețe pe care singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg de pe cuvinte. În artă, falsul fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai harnice funcții fiziologice. Suntem plămădiți și din drojdie de vise. Orice bărbat și - ar dori - o pe Venus de soție. Nu atât pentru frumusețe, cât pentru dezinteresul ei fata de modă. Dorul - acest țipăt de cocor al inimii. Necazurile înfurie talentul, nu - l generează. Durerea este mută, bucuria - flecară. Măcar privirea să nu ne fie indiferentă. Insomniile te fac ori filosof, ori nevropat. Calitatea spiritului unei națiuni ține într-o oarecare măsură și de lejeritatea digestiei. Noaptea este terenul îndrăgostiților
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]