5,200 matches
-
de regulă, ale străinătății, încercând să stoarcă fonduri bănești din aproape orice. Și nu ai cum să nu constați în penibilul spectacol mundan petrecut zilnic în fața ochilor tăi faptul că tragedia ... XXXII. MAGDALENA ALBU - PARALELA 45/13 - DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEȚATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ..., de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 967 din 24 august 2013. În memoria bunicului meu CREȚU GHEORGHE, decorat cu Ordinul „Coroana României” de către Regele Mihai Mai, 1945... Sub rafala de gloanțe a războiului
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > CHERRYTREES FEVER Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului un evantai pervers îți e privirea devin gheișă cu florile cireșului de pe kimono înghețate de teamă și speranța ca laitmotiv pentru un blackfriday permanent la dragostea ta apă în ape te cuprinzi ca într-o febră a cireșilor după ce-au băut prea mult sake sayonara you girl iubirea nu s-a inventat nici
CHERRYTREES FEVER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381096_a_382425]
-
ești pământean sau nu ești viu? Am strâns în palmă visurile lumii, De când plecat-ai, singur, pe-al tău drum, Și m-am rugat sfios sub tâmpla lunii Să nu se piardă tot ce-a fost în fum. Mi-au înghețat și lacrimi, și cuvinte, Pe buze reci de palide-așteptări, Ochii-mi de jad privesc cu luare-aminte La chipul tău brăzdat de cugetări. Privirea ta cuprinde-n ea tot cerul, Un răsărit de patimi și dorinți. Ce mai contează-acuma adevărul
IA-ȚI SOARELE-NAPOI! de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381120_a_382449]
-
avântul!... XVI. ÎNCEPUT, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. Simțul tăinuit, atins de blânda depunere de nea în unirea cerului cu pământul îmi crește aripi. Și fiindcă, cedează crengi, se ascunde pădurea, alunecă pasul, îngheață nerăbdarea sub zăpada momentului, zborul liber e lin. Respirăm alb, creștem alb, mângâiem alb și adormim sub alb, până dincolo de culoare, în toate nuanțele și toate liniile nenăscute dar vii și susținătoare ale visului vieții, în iarna albelor cuvinte. Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
și toate liniile nenăscute dar vii și susținătoare ale visului vieții, în iarna albelor cuvinte. Citește mai mult Simțul tăinuit, atinsde blânda depunere de neaîn unirea cerului cu pământulîmi crește aripi.Și fiindcă,cedează crengi,se ascunde pădurea,alunecă pasul,îngheață nerăbdareasub zăpada momentului,zborul liber e lin.Respirăm alb,creștem alb,mângâiem albși adormim sub alb,până dincolo de culoare,în toate nuanțeleși toate liniile nenăscutedar vii și susținătoareale visului vieții,în iarna albelor cuvinte.... XVII. COORDONATE, de Lia Zidaru , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
era public... La biserică mergeau bătrânii, cu deosebire femeile. Preoții erau timorați, cei mai mulți gustaseră și ei din amarul temnițelor... Într-o bună zi am auzit un grup de copii cântând <>și am crezut că voi muri pe loc, ori voi îngheța acolo, ori poate mă voi face praf și pulbere... Vedeam trecutul mort, vedeam prezentul înroșit, dar îmi era cu mult mai greu să suport viitorul neantului... Constatam că în societatea socialistă se repetă în formă paroxistică toate viciile pe care
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
și toamna-n grabă, un septembrie de foc, Cei din parlament bat câmpii, iar țăranu-și bate nucii, Au venit și musulmanii, câte-o sută mii în bloc, A venit Sfânta Mărie va veni și Ziua Crucii. După zilele toride, ne îngheață-n vene spaima... Crucea ce-o purtăm pe umeri ni se pare tot mai grea, Avem sărăcia-n sânge, dar avem și-n lume faima, Că la jug putem a trage, deși ne târâm abia. Noi suntem poporul care, scoatem
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
și toamna-n grabă, un septembrie de foc,Cei din parlament bat câmpii, iar țăranu-și bate nucii,Au venit și musulmanii, câte-o sută mii în bloc,A venit Sfânta Mărie va veni și Ziua Crucii.După zilele toride, ne îngheață-n vene spaima...Crucea ce-o purtăm pe umeri ni se pare tot mai grea,Avem sărăcia-n sânge, dar avem și-n lume faima,Că la jug putem a trage, deși ne târâm abia.Noi suntem poporul care, scoatem
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
-l frig pe nisipuri arse cochilia vieții ce se scurge lent nu poate ascunde iubirea ce-ți port și am scris cu sânge pe pereții ei numele tău drag iubirea ce-mi iei trandafiri de lacrimi în gradina vieții au înghețat triști îmbrăcând pereții nici un grădinar nu-i va mai culege și nici o iubire nu mă mai atinge iubirea-mi se stinge, flutur diafan purtat de uitare pe-al vieții ocean dincolo de cer în abisul greu iubirea mea oarbă se-aprinde
IUBIRE PIERDUTA de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381240_a_382569]
-
-l frig pe nisipuri arse cochilia vieții ce se scurge lent nu poate ascunde iubirea ce-ți port și am scris cu sânge pe pereții ei numele tău drag iubirea ce-mi iei trandafiri de lacrimi în gradina vieții au înghețat triști îmbrăcând pereții nici un grădinar nu-i va mai culege și nici o iubire nu mă mai atinge iubirea-mi se stinge, flutur diafan purtat de uitare pe-al vieții ocean dincolo de cer în abisul greu iubirea mea oarbă se-aprinde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381262_a_382591]
-
Nu fusese niciodată despărțită de vreunul dintre copii. Îi mulțumi doctorului și îl rugă să-i facă băiatul bine, apoi îl sărută pe Ionică apăsat, de bun-rămas și fugi repede cu Sofica la tren. Ajunseră acasă frânte de oboseală și înghețate de frig, către miezul nopții, când dormeau cu toții. A doua zi, dimineața, copiii se buluciră în jurul mamei, nerăbdători să afle vești despre fratele lor. Ea îi liniști cum se pricepu mai bine, dar ochii îi trădau îngrijorarea, iar ei simțiră
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
în gânduri,Stă binecunoscutul răspuns multașteptat.Te tachinez, sfioasă, rostindu-l printre rânduri,Contemplu, amuzată, surâsu-ți vinovat...(din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXXII. APOCALIPSĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Ne-a înghețat privirea spre-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Ne-am exila în pripă orișiunde, Însă de noi nicicând nu vom scăpa! Sub sarcofagul grijilor profunde, O soartă crudă-n veci ne-o devora... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Ne-a înghețat privirea spre-nainteSau ne e frică să privim `napoi.Înconjurați de false jurăminte,Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi.Ne plictisim, vremelnic, și de aer.Exonerați de veștede poveri,Perpetuăm cu-același pașnic vaier,Un anotimp de groază și dureri.Ne
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
2016 Toate Articolele Autorului Niciodată visul nu mă trezește din somn- Trupul lui locuiește în afara sufletului. Îi simt încremenirea mută, nemișcătoare, singuratică. Paradoxul doare, ceva a uitat, i se curmă câte un ligament, în fiecare noapte, câte un deget îi îngheață. Pironit în sfințenia tâlcului divin, locuința lui nu e mai printre muritori, dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual dispare... împreună cu mine și nu mă întreb, de ce vreau să revin?.. Plutind ca un obiect cosmic, capul e în locul
ŞI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381378_a_382707]
-
și pier, Cu neputința dintr-o boală incurabilă În care totuși eu mă mai înverșunez să sper Că iarna nu mă poate frânge într-o puritate Pe care însămi încă nu doresc să o- nțeleg, În care totul îmi este înghețat și toate Sunt prinse în destinul alb al propriului întreg, Așa cum eu acum, voit, sunt încă prizoniera ta, Ca într-o colivie încuiată doar de timp Și mă întreb, de-atunci, acum și poate pururea, Cu ce drept ai asupra
PUTERE DE ANOTIMP de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381483_a_382812]
-
din 04 august 2016. Niciodată visul nu mă trezește din somn- Trupul lui locuiește în afara sufletului. Îi simt încremenirea muta, nemișcătoare, singuratica. Paradoxul doare, ceva a uitat, i se curma câte un ligament, în fiecare noapte, câte un deget îi îngheață. Pironit în sfințenia talcului divin, locuința lui nu e mai printre muritori, dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual dispare... împreună cu mine și nu mă întreb, de ce vreau să revin?.. Plutind că un obiect cosmic, capul e în locul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ochii. Apoi ... Citește mai mult Niciodată visul nu mă trezește din somn-Trupul lui locuiește în afara sufletului.Îi simt încremenirea muta,nemișcătoare, singuratică.Paradoxul doare, ceva a uitat,i se curma câte un ligament,în fiecare noapte,câte un deget îi îngheață.Pironit în sfințenia talcului divin,locuința lui nu e mai printre muritori,dar, așa moartă, ea, acoperă cerul,apoi neantul spiritual dispare...împreună cu mineși nu mă întreb,de ce vreau să revin?.. Plutind că un obiect cosmic,capul e în locul picioarelor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
legănat în vise, poleit cu aur. Aurul străluce peste tot prin țară: sus, câmpii mănoase, jos, străvechi comori, ce-au stârnit invidii peste tot afară, ce te rod în suflet și îți dau fiori. Fiori mă cuprind și jalea mă-îngheață când pășesc sfielnic pe poteci de munte, care-s văduvite de orice verdeața și ridică-n ceruri niște brațe ciunte. Ciunte fi-le-ar mâinile care au tăiat bogăția noastră din strămoși rămasă, să nu avem mâine fluier la băiat
MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE de DORA PASCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380932_a_382261]
-
nu își găsește locul în preajma mea. Dacă urăsc ceva, urăsc această blestemată ură, considerată cea mai dezolantă și mai periculoasă dintre toate trăirile omenești. Nu e prea ușor să scrii despre un asemenea sentiment atât de virulent, capabil să-ți înghețe sângele în vene, un sentiment care nu se vindecă, nu trece, nu dispare, dar în același timp este deosebit de subtil, de greu de surprins în profunzime, Aceste rânduri poate nu le-aș fi așternut niciodată, de nu m-ar fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
nu își găsește locul în preajma mea. Dacă urăsc ceva, urăsc această blestemată ură, considerată cea mai dezolantă și mai periculoasă dintre toate trăirile omenești. Nu e prea ușor să scrii despre un asemenea sentiment atât de virulent, capabil să-ți înghețe sângele în vene, un sentiment care nu se vindecă, nu trece, nu dispare, dar în același timp este deosebit de subtil, de greu de surprins în profunzime,Aceste rânduri poate nu le-aș fi așternut niciodată, de nu m-ar fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
pomi înalți și golași, acoperiți cu o chiciură de ghiață, ce strălucea pal în iluminatul public, al nopții: Priveam cu atenție în jur și mă miram de liniștea acestui mare oraș, acoperit de o ceață densă, rece și umedă, ce înghețase chiar și pe ștergătoarele mașinii: Totul părea cufundat în liniște și lumină dar era și frig, așa cum îmi spusese Otilia: Părea că Chicago nu era un oraș prea primitor la acea oră târzie din noapte: Conduceam încet, cu grijă, privind
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PORUMBELUL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Porumbelul Lângă mine zace un porumbel mort. Era cândva purtătorul mesajelor mele Către iubită. Iubita s-a evaporat, A înghețat, s-a transformat Într-un stâlp de sare. Dar ce vină are nevinovata pasăre? În fața mea strălucește pustiul, Marea Moartă se întinde lenevos, Apele ei sunt dense, Porumbelul a murit de mult. Oare, de când? Pe câmpul de luptă, negru de
PORUMBELUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374433_a_375762]
-
din mine, în profunzimi de spirituale mine; materia-și mai pierde din mândrie și își frânează arderea cea vie, iar cosmosul, cu miile-i de astre, va curge-atunci prin venele-mi albastre. Când va ieși prin pleoapele-mi deschise, va îngheța de-atâtea moarte vise. QUASI UNA FANTASIA (Mituri cosmice) Povestea lor străveche mi-a luminat iar gândul Când VIRGO, ANDROMEDA și PĂRUL BERENICEI Urcate-n CARUL MARE, și-n vale împingându-l, Plecau pe-un drum de raze spre porțile-AURIGEI
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
și simfonia naturii lui sufletești. Dacă există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește, frământă, stă, lovește, risipește, desface. Că
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
lui. Ca intensitate, această mișcare a aerului pleacă, la EMINESCU, de la adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei, perdelel, apele, cărările, cântările, inima
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]