4,243 matches
-
militar de la aprovizionare era foarte supărat, a zis că el n-a mai Întîlnit o asemenea inconștiență, a zis că pînă la 1 ianuarie, cînd se face iar aprovizionarea (bă, dar să nu vă așteptați la un miracol!), o să murim Înghețați. N-avem de unde să știm că pînă atunci cel mort și Îngropat va fi Ceaușescu Însuși - iată și miracolul! -, poate că o asemenea idee ne-ar mai Încălzi puțin. Deocamdată situația e disperată, au acoperit geamurile cu niște cartoane și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Doar o beznă În care Îmi aud gîfÎiala, ca și cum, adormind În tren (dar În care din ele?), am fost absorbit Într-un coșmar. După cîteva minute de orbecăială, disting niște lumini și mă Îndrept spre ele, cu picioarele ude și Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aici, sau măcar Sylvia ori Sarah, se consolă Gabriel. — De ce naiba nu ai grijă de lucrurile tale? Îmi pare rău... Era sâmbătă dimineața. Sâmbătă toată lumea se duce la Băi. (Și eu mă aflam acolo în acea sâmbătă.) Era o dimineață înghețată și peste Baia Exterioară plana un baldachin de abur dens. Supraveghetorul, cocoțat pe scara lui, putea desluși doar câte un înotător ici-colo, când norul de abur alb era destrămat de vântul pișcător dinspre răsărit. Brian, Gabriel și Adam se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
costumul ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suprafață și se cățără pe scărița de fier, ieșind din bazin. Marginea de marmură a bazinului era udă și călduță, dar un pas mai încolo, piatra era uscată și sticlea de ger. George își lăsă, penitent, talpa piciorului pe piatra înghețată și făcu câțiva pași, tremurând înlăuntrul trupului său care i se răcea vertiginos și întorcând capul ca să se uite la amprentele lăsate de tălpile lui calde pe pojghița de brumă. Se simțea ușor amețit și orbit, nu numai de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ură pentru care se disprețuia singur. Niciodată nu a discutat cu mama lui despre problemele irlandeze și ea nu-i pomenea niciodată de Irlanda. Când alții menționau numele țării lor, Emma vedea ivindu-se pe chipul mamei lui aceeași expresie înghețată pe care o simțea înțepenindu-i și lui trăsăturile. Nu avea patrie. Îl invidia pe Tom care nu poseda simțul naționalității și nici nu părea să-i simtă lipsa. (Probabil că aceasta e esența faptului de a fi englez.) Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, amândoi cu răsuflarea cam tăiată. Se așezară cu zgomot, gâfâind din greu, apoi adoptară expresiile solemne, de circumstanță. Câțiva dintre participanți îi zâmbiră lui Tom. Tăcerea se înstăpâni din nou. După intervalul convenabil de contemplare înghețată, Emma începu să privească în jur, cu furișă curiozitate. Nu mai luase niciodată parte la o reuniune de quakeri și instinctele lui de istoric erau stârnite. Își potrivi ochelarii și începu să cerceteze figurile, impresionat de atmosfera densă de reculegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e vorba. Combinația de căldură, miros de lemn ud și lumina iernatică de afară îi evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Amy, nu era vizibil intimidată de el. Avea ochii de piatră albastră și părul argintiu al mamei islandeze a lui Whit dar, în ansamblul figurii și în ținută, semăna cu Linda. Inima lui John Robert era de mult zăgăzuită și înghețată; sau poate că inima lui devenise un organ intelectual și numai de aceea reușea să pulseze cu forță și febrilitate. Se afla, pe atunci, pe culmile capacității sale filozofice, prins într-un tenace și continuu tumult mental. Niciodată nu dorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strigăt. Cu toții se întoarseră și începură să alerge înapoi pe plajă. — Ce s-a întâmplat? strigă Brian, alergând și el, fără să știe de ce. Tom fugi în apă, spre George și luă cățelul. — O, George, ești un erou! Dar ce înghețat e, repede un prosop, sărmanul Zet! Timp de un cumplit moment, Tom, ținând câinele în brațe, avu impresia că e mort, atât de inert și de înghețat și de nemișcat era bietul de el. Dar, în aceeași clipă, o limbuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
profesional devine o problemă pentru cadrele medicale din România unde un medic rezident este plătit cu aproximativ 200 de euro pe lună, spitalele sunt aglomerate, infrastructura este adesea învechită și deficitară, iar personalul medical îndeplinește sarcinile cadrelor lipsă, posturile fiind înghețate, iar profesioniștii competenți emigrând către alte țări. Tratarea pacienților reușește să ridice scorurile cadrelor medicale la scala de satisfacție a compasiunii, ei având reușite empatice care nu sunt disponibile grupului de control. Cu toate acestea mulțumirile profesionale nu reușesc să
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
-și insignifianța: nimic din ce spun nu e mai mare / decât o furnică. În plus, trădat, umilit, copleșit de griji, își strigă multilaterala nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea că voi fi martir. În ciuda acestei aplecări obstinate spre laturile întunecate ale existenței, eul dispune de o afectivitate care se vrea, din când în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
repeta / niciodată nu vom mai fi tineri și nici măcar niciodată nu vom mai muri / a doua oară. Absența certitudinilor (puține lucruri mai știu / numai aproximații îmi trec prin minte) e generatoare de neliniști, mai ales când se profilează un orizont înghețat. Un poem remarcabil din 1978, ce ai făcut în noaptea sfântului bartolomeu, reiterează tema vinovaților fără vină, a căutării nodului în papură, ocupație a oamenilor, în general, și parcă a românilor în special, fiindcă, așa cum încheie poetul, orice argument ai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ajunge la capacitatea nominală. 2. În timpul fotografierii, opriți sau folosiți la minim cel mai mare consumator de energie - afișajul LCD. 3. Pe timpul friguros, țineți acumulatorii într-un buzunar interior; amplasați acumulatorii în aparatul în momentul fotografierii, în caz contrar ... acumulatori înghețați = poze puține; 4. Pentru a păstra cât mai mult timp starea de încărcare a acumulatorilor, cea mai buna metoda este de a-i plasa într-un frigider; când aveți nevoie de ei, trebuie totuși lăsați să atingă circa 20°C.
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
voastre. Și trupurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, așa cum sufletele voastre devin ceea ce sunt gândurile voastre. De aceea, este foarte bine să nu mâncați nici un aliment pe care focul, frigul sau apa l-au distrus. Pentru că totdeauna hrana arsă, înghețată sau putrezită vă va arde, îngheța și putrezi corpurile voastre, într-un mod asemănător. Nu fiți asemeni gospodarului prost care a însămânțat în ogorul său semințe coapte, înghețate și putrezite. Iar când toamna a venit, singur ogorul său nu a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
care focul, frigul sau apa l-au distrus. Pentru că totdeauna hrana arsă, înghețată sau putrezită vă va arde, îngheța și putrezi corpurile voastre, într-un mod asemănător. Nu fiți asemeni gospodarului prost care a însămânțat în ogorul său semințe coapte, înghețate și putrezite. Iar când toamna a venit, singur ogorul său nu a dat deloc rod. Și mare a fost suferința sa. Ci fiți asemenea gospodarului care a însămânțat în ogorul său sămânță vie și al cărui ogor a dat spice
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cu mîinile mele meșterind printre tropi, ca și cum aș vrea să deschid cu o cazma conserva unui miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
trebuie să părăsesc Împărația noastră, aș dori să mă așez în părul mătăsos al unei fetițe care alergă bucuroasă prin parc cu mâinile intinse să prindă fulgii de zăpadă, să se joace cu ei. Ieri am zărit-o prin gemul înghețat al palatului că făcea îngerași de zăpadă. Era veselă și pe deasupra are și un nume pe care nu l-am mai auzit până acum. O striga mama ei: „Ingrid nu mai mânca zăpada! E rece.” Dar mie mi s-
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
stare de lucruri erau Zăpada și Gerul. - Primăvara a dat cu totul uitării grădina asta, așa că aici putem trăi tot anul! Strigară ei. - Nu înțeleg deloc de ce nu mai vine odată Primăvara! Zise omul, privind pe fereastră la grădina albă, înghețată. Trag nădejde că o să se schimbe totuși vremea. Dar Primăvara nu veni, și nici Vara. Toamna le dădea tuturor grădinilor poame aurii, dar nici una grădinii Omului Rău. - Prea se iubește doar pe sine, zise Toamna. Într-o zi, pe când omul
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de mână, să mă dau afară, sau să-mi pun singur mâna pe gură și să-mi șuier la ureche "Taci, nebunule, ce te-a apucat", dar mă temeam să nu se vadă că tot eu eram. Astfel că stăteam înghețat pe scaun, terorizat, așteptând să se întîmple o catastrofă. Iar imaginea mea care țipa nu înceta să țipe decât în clipa când renunțam la sentința pe care vroiam s-o dau. Așa că n-am fost în stare să dau nici o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fost o blasfemie gestul meu, nu o umilință. Pe urmă, reacția mea a fost și mai stupidă. Mă simțeam stingherit și supravegheat de acel ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o omidă. În rest, ochiul părea înghețat, ațintit asupra mea ca un reflector rece. Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei, transformîndu-mă în fir de praf, în gânganie, în gunoi. Mi s-a făcut frig. O frică irațională a pus stăpânire pe mine când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc, ne-am uitat unul la altul, înghețați ca doi hoți prinși asupra faptului. O voce de afară strigă. ― Deschide! Eu sânt Cici. I-am șoptit să nu facă nici o mișcare. Trebuia s-o lăsăm pe Cici să creadă că nu-i nimeni acasă. M-a ascultat, supusă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gândeam la ceva. Oboseala mă secătuise, iar starea de toropeală îmi dădea o plăcută senzație fizică. Într-un târziu, prin-tr-o lentă tranziție am simțit o apăsare și dinăuntru și dinafară. Mă apăsa materialitatea gândurilor prefăcute în plumb, mă apăsa inima înghețată, aerul, pereții și tavanul care sta să cadă. Prins între aceste două forțe opuse, care-și exercitau presiunea asupră-mi. mă vedeam neputincios de a întreprinde ceva pentru a mă elibera. Cu privirile încremenite, fixam în neștire o dungă de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
răspundă, continuam să conversăm despre lucruri indiferente, fără nici o legătură cu teribila faptă. Se cunoștea că-i un joc penibil, apăsător, pe care mă încăpățînam să-l duc până la capăt cu toată sforțarea supraomenească pe care mi-o cerea. Zâmbeam înghețat, vorbeam cu sufletul pustiu și mâna care trebuia s-o sugrume o mângâia, ca și cum nu se petrecuse nimic. Numai dacă cineva a trăit vreodată o întîmmplare identică, ar putea să-și dea seama de câtă stăpânire am dat dovadă ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]