10,200 matches
-
că prin cumințenie, conformism și credulitate se mai poate rezolva ceva în România e pură naivitate - dacă nu chiar prostie. Nu știu, în clipa când scriu acest articol, ce-au obținut cu adevărat profesorii greviști. Știu doar că dacă vor înghiți - așa cum le sugerează unii jurnaliști - hapul promisiunilor ce trimit la imaginare dotări ,tehnice", își binemerită soarta de condamnați ai istoriei. Să nu uităm că tot ceea ce se produce în România se datorează trecerii prin școli a celor ajunși acum oameni
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
Civilizația și cultura, în sens larg, se dispun mai degrabă pe celălalt talger al balanței bucureștene și românești, în dreptul unui deceniu (1925-1935) aproape neverosimil prin viteza edificării și modernizării societății autohtone. Nici o inflexiune sămănătorist-tradiționalistă, cu perceperea Capitalei ca o Sodomă înghițind și batjocorind destine, nu apare în desenul pe cât de curat, pe atât de coerent al Ioanei Pârvulescu. Dimpotrivă, orașul ,răsfoit" cu dragoste și atenție distributivă are un avânt al dezvoltării cuceritor la propriu și la figurat. Surpriza este de a
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
poruncește gurii să stea deschisă, fiindcă, într-adevăr, cum ar fi de închipuit un patriot adevărat și autentic care să nu țină discursuri sau cum ar arăta chipul dogmatic al unui gânditor profund fără o gură cu care să poată înghiți toată lumea, un virtuoz al cornului abundenței de cuvinte vii, fără ditamai gura căscată? Nu îngăduie nimănui să stea locului, adâncit în gânduri; însuși mersul încet dă deja de bănuit; și într-adevăr cine ar accepta așa ceva în clipele agitate în
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
l Petru Dumitriu (alt limbric netalentat și mincinos față de el și față de lume) - p. 364 l Dintre toți tinerii pe care i-am cunoscut, cel mai profund antipatic (deși talentat) mi-este Baconsky (p. 371) l în studiourile noastre care înghit miliarde (...) nepricepuți ca Novicov, Nicolae Bellu, Asia Moraru, diletanți ca Dinu Negreanu, dușmani deschiși ca Marietta Sadova, își fac veacul și mendrele în scaunele de răspundere ale acestui departament (p. 381) l Ridicula Maria Banuș, oportunistă și penibilă, s-a
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
puținii scriitori optzeciști reprezentativi care nu a fost parașutat în literatura română odată cu desantul ('83), ordonat și supravegheat, cu mînă de fier, de Ovid S. Crohmălniceanu. Fapt firesc, nimic nefiindu-i mai străin acestui spirit eminamente ironic, niciodată dispus să înghită pe nemestecate idei primite de-a gata, decît ideea înregimentării sub faldurile (glorioase?) ale drapelului generaționist. La prima vedere, prozele scrise de Ioan Groșan în anii'80 sînt cele ale unui foarte înzestrat povestitor tradițional, obligat să se supună austerelor
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
mai semnificativ, fiind, normal, și pe latinește, nu departe de Podul lui Apolodor din Damasc, pe care trecură Danubiul legiunile lui bădica Traian: VIADUCTUL VIR... Dar altceva mi s-a întâmplat mie în acest loc. Să vedeți... înainte de a fi înghițită de ape, în vederea lărgirii lacului de acumulare, în insulița turistică Ada Kaleh cu farmecul ei străvechi otoman, de pe mijlocul fluviului, în ziua aceea fusesem invitat, împreună cu alții, s-o vedem pentru ultima oară, înainte de a fi inundată. Toți se retrăseseră
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
să perpetueze această stranie coincidență cu cea din realitate: la fel ca francezii înșiși, personajele romanelor franceze sînt cele mai mari consumatoare de psihotrope (anxiolitice, mai ales) din Europa. Houellebecq e și aici în top: Daniel, personajul ultimului său roman, înghite deodată cîte 10 pastile de xanax fără să pășească nimic; măcar pentru chimiorezistență ar trebui să nu ne îndoim de faptul că personajul houellebecquian rămîne astăzi singurul erou literar francez.
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
are încă gramul de minte dat de Dumnezeu (restul cică ar fi un fel de materie bună de pus în tigaie), gândește, cine nu, pune de o mămăligă și întinge cu cocoloșul în obiectul sugerat, ca timp, după aceea, de înghițit în sec, slavă Domnului, patru ani, berechet! Acum, de ce să nu fiu sincer, cam fac din țânțar armăsar, invocând otravă din cine mai știe care jurnal intrată, prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
apele unor baraje ridicate în avântul de a da țării cât mai multă energie electrică. Ne-am ales atunci îndeosebi cu planificatele întreruperi de curent, cu frigul din case, cu scumpirile energetice de acum. Iar locuitorii strămutați din acele așezări înghițite de ape au rămas doar cu doruri stinse numai odată cu plecarea lor de pe acest Pământ. Generațiile venite după ei s-au obișnuit deja cu noile așezări, cu noile rosturi, iar casele de odinioară, de sub ape, nu mai par a fi
Dintre ape... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10775_a_12100]
-
Cristian Teodorescu După ce s-a văzut scăpat de Năstase, în Mircea Geoană s-a inflamat autoritatea. I-a numit golani pe apărătorii fostului președinte executiv al PSD. Deputații partidului, cei care au votat împotriva percheziționării apartamentului din Zambaccian, n-au înghițit insulta și i-au pretins scuze lui Geoană. Șeful s-a executat instantaneu, cu grația unui șef de sală peste o cîrciumă din Ferentari. Explicația: a zis-o la nervi. În noile sale adresări către membrii partidului, Geoană a mai
Stilul canci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10771_a_12096]
-
nocturn sau diurn, omologat în arena socială: ,ce atac frumos, ce superbă mișcare/ nu există nici un risc/ în această îmbulzeală de merite/ adunate sub masca facială/ ce mod de viață sfărâmicios/ în camera mea nu mă cunoaște nimeni/ lucrurile mă înghit noaptea/ ziua mă scuipă cu o bucurie naivă/ nu-mi pasă cine câștigă/ am să te lovesc prin surprindere". Martelanta anamneză psihică a poetei, bolnave de confesiune și transfigurare, nu exclude ingrediente de sorginte soresciană, adică elegie, umor, tandrețe, și
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
cu draci (cîte unul pe fiecare umăr, Mormocea și Țaporea, mototolii), ca soața lui Ipate, care se pricepe să se facă, dintr-o joacă, mică-mică, așa de mică de-o încape o boabă de salivă de cotoi. Tănase motanul, care înghite diverse lucruri, șoareci citiți care scriu, pînă și pe stăpînă-sa, Minodora. În fine, felurite obiceiuri de mică nobilime: mersul la băi, schimbul de suveniruri, înșelăciunile iertate în familie. Ce familii... Niște găselnițe de soi, struțocămile onomastice sunînd mahalagesc-medieval, cu care
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
zero. Dedulciți la tot felul de inginerii financiare, la cumetrii vicioase, la hoții la drumul mare, această șleahtă de escroci trimiși să ne guverneze își imaginează că vor spolia întru eternitate și că vor da cu sâc proștilor obișnuiți să înghită și să tacă. Nu de alta, dar banii intrați în buzunarele mari cât un balon de promenadă sunt ai statului. Adică ai fiecăruia dintre noi. Nu e vorba de operații private, de ,contracte onorate", de ,economie de piață", ci de
Ciuperca nucleară a corupției by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10918_a_12243]
-
suntem atenți la ceea ce ne spune celălalt și, dacă suntem, intenția noastră este de a-l prinde cu garda jos pentru a lovi într-un punct sensibil. I-a zis-o!", exclamă publicul satisfăcut, atunci când un clănțău mai mic e înghițit, în direct, de un clănțău mai mare. În loc să construiască împreună o idee, o emoție, orice, ,partenerii" de conversație se nutresc, cel mai adesea, dintr-o reciprocă și totală contestație; sau dintr-o surzenie intelectuală și mai întristătoare. Proliferarea panglicarilor de
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
fi biruit cât mai multe jocuri literare, de a fi străbătut cât mai multe culise. Nepăsători, ignorăm că, la capătul tuturor acestora, se află uitarea. Ne trecem viețile în jocul strălucirii de o clipă, refuzând a accepta uitarea care ne înghite cărțile, viețile. Ignorând judecata nemiloasă, dar dreaptă, a Bibliotecii. Risipind harul cu care am fost dăruiți în măcinarea pentru o glorie atât de repede uitată. Sărăcia scriitorului român, cumplita sărăcie a multora, poate fi cel mult un zbenghi trist pe
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
Aproape simetric cu cantitățile binomului dragoste-moarte inversate și sublimate, o neîncredere completă, exceptând, elegant, poezia (dar nu majusculată) rămâne după lectura celui de-al cincilea cântec: ,întâlnirile astea de poeți/ sunt carnagii, Claudiu abia se mai ținea pe picioare,/ eu înghițeam/ colebil cu pumnul, doar bătrânii erau în formă, cel/ mai energic dintre ei părea Flora, care urma să moară în iarnă ș...ț am părăsit Bucureștiul în care/ venisem pentru tine, ceilalți credeau c-am venit/ să mă scot". Și
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
Gheorghe Grigurcu Cu o modestie nu lipsită de orgoliu, orădeanul Ion Davideanu face un portret al poetului din provincie, care e și un autoportret: ,Poetul din provincie își controlează/ respirația, ridică stiloul și înghite în sec,/ nici la capătul deșertului acest dromader,/ insinuant, nu cere și nu este primit cu apă:/ aceasta se cheamă, simplu, Condiție...// Tenacitatea lui este proverbială, foarte/ departe de calea de dispariție, nisipul clipelor/ îl cîntă doine în chip de
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
el știe, precum s-a spus, că Omul este/ măsura tuturor lucrurilor, se aude o voce, a tuturor trupurilor...// Un înger sau un duh necurat mereu îi șoptește,/ fii pe pace, iar el nu îndrăznește măcar să rîdă/ ridică stiloul și înghite în sec..." (Dromaderul insinuant). De unde rezultă, grosso modo, două lucruri. Mai întîi un joc al contrariilor, între gravitate și ironie, între satisfacție și insatisfacție, între afirmare și retractilitate etc., joc favorizat, desigur, de ambianța mai mult ori mai puțin nefavorabilă
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
teilor uscați fără vreme. De fapt, Klaus nu vine la spectacol. Îl cheamă tocmai singurătatea, uitarea și boala unui sat învins. A trăit, spune, printre oameni fragili, ale căror temeri i-au permis să prospere. Are, acum, nevoie să-și înghită propria-i slăbiciune, să-și scormonească iluziile dintre care teatrul ambulant din Lindenfeld nu e, nici pe departe, cea mai mare. Doar că, asemeni plînsului ritualic la care ,fericitul" fugar se dedă la intervale fixe, învecinarea cu o scenă care
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
dulce Și frumoasă/ Limba ce-o vorbim...” a zis poetul Gheorghe Sion (1822-1892) în poemul „Limba românească”. Ce român nu a auzit aceste minunate versuri? Teritoriul unei țări se poate reduce, poate chiar să ”dispară” luând alte denumiri, poate fi „înghițit” de țări hrăpărețe, dar limba rămâne, evident, dacă locuitorii teritoriului respectiv nu sunt exterminați. Rusificarea forțată Și surghiunul românilor acestei părți fără noroc a României, nu au reușit să elimine limba română decât parțial. Românii moldoveni de peste Prut au dat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
puternica-mi voință. Dilema Totul a fost frumos Până când am început Să ne întrebăm Cine suntem. Obosiți e atâta amorțeală Am început să rătăcim Ca niște picături de ploaie Fără să înțelegem De ce trebuie Să urcăm până la nori Ca să ne înghită Pământul? în două antologii de epigrame - una din 1979, Au plecat olteni la coasă (întocmită de Nicolae Petre Vrânceanu și de caricaturistul Barmo, tipărită de Centrul de îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă, din Craiova), și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarța imună la insecte Urmau sa fie doftoricite de fiul meu Ucenic în ale medicinii, cel care-și pierduse Pijamaua undeva prin acele locuri bizare Orele deveneau gravide-n minute și pâcla înghițea orizontul El le îngrijea tinerețea fără bătrânețe Dintr-un hotel indiferent din Eureka. Cele o sută cincizeci și patru de poezii din culegerea Poezia unei generații nu trebuie să fie corelatate cu sensul sever al unei antologii. De altfel, mărturisește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Cărții din Franța s-a scris câte ceva, cu aproape inevitabile, la noi, cârteli, privind reprezentativitatea ei. Evenimentul e important, chiar dacă ponderea lui nu e de exagerat, căci fluxul faptelor culturale ce se produc zilnic în Hexagon e enorm, iar oceanul înghite repede și valurile și picăturile. După primele întâlniri ale scriitorilor noștri cu publicul francez, la care s-a întâmplat să asist, - public pentru mine restrâns la cel parizian, de la Maison des Ecrivains, dintr-o cafenea literară și dintr-o librărie
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
cuceririle științelor fizice și naturale ce-i așteaptă, precum că legile sacre ale Universului întreg ar fi, în primul rând, agresiunea, violența, atacul, lupta, ura semenilor între ei și a speciilor, conform dictonului ce spune că peștele cel mare îl înghite pe cel mic și că numai așa răul, împins la maximum, ar ajunge, eventual, să te facă să cunoști și drumul binelui. Exact ce spun și Socrate, Eriximah, Fedru; dar asta doar provizoriu; pe când ei, acolo, în lumea lor, unde
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
Magnum Etymologicum scrie un eseu de două pagini numai despre litera A, dacă are răbdarea și fantezia de a scormoni prin mai multe limbi indo-europene pentru a demonstra că ,neghiob" este un derivat din pozitivul ,ghiob" (,înțelept"), dacă pînă și înghițit de propriile divagații despre existența berii la curtea lui Ștefan cel Mare ori despre originea țiganilor reușește să incite, stă în ordinea firii lui riposta sarcastică la adresa oricărei provocări polemice. Pe Titu Maiorescu, ,dușman tradițional", îl numește într-o chineză
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]