8,755 matches
-
Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Azi vreau să mă mărit cu-un munte, ce știe a cutremura, nu pământul și nici a mea glie, ci cuvântul încleștat otravă printre dinții României. Azi vreau să mă-ngrop un brad cu rădăcini de dac, ce știe a rosti cuvântul vertical, nu în neant, nici-n văpăi de lumină, ci în litera străbună înghețată-n unda unui Lac. Azi vreau să fiu nebună, să caut morții ce-au plâns
TREMURAREA-N AL EI GÂND de MARIA COZMA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361221_a_362550]
-
unui Lac. Azi vreau să fiu nebună, să caut morții ce-au plâns pentru hotare, să le fiu eu îngerul cu ochi de lună înainte de-a gândi: cum se usucă ramu-n plină vară și cum la fiecare zare mediocrii-ngroapă numele-i de țară. (Cannes, 31 octombrie 2010) Referință Bibliografică: Tremurarea-n al ei gând / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Cozma : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TREMURAREA-N AL EI GÂND de MARIA COZMA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361221_a_362550]
-
și încorporarea acestuia în Biserică, deschizându-i astfel posibilitatea accederii la Împărăția cea veșnică. Ori începutul acestui drum de unire cu Hristos este reprezentat de Botez, prin intermediul căruia omul dobândește libertatea față de păcat, devenind imitator al lui Hristos prin har. Îngropându-se împreună cu Hristos prin Botez, omul moare cu trupul păcatului, omoară în trupul său moartea ca sursă a păcatului, devenind liber față de acesta. Dar, în același timp, Botezul este și o renaștere, o nouă naștere. Duhul Sfânt se unește cu
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
aflată în plină osmoză generatoare de un nou popor, ca un Univers pulsatoriu, un proverb generator de sancțiuni cosmice, irevocabile: “Mortul de la groapă nu se mai dezgroapă!” Care ar fi rațiunea să ne mai exaltăm de gloria strămoșilor, cînd sîntem îngropați în manele isterizante? Ba mie chiar a început să îmi placă “Bîlciul deșertăciunilor”! Orchestra, pe care o admiram de parcă eram la Viena, la operă, ascultînd, ca în adolescență, Verdi, interpreta cu pasiune: Că decît s-o dai la alții P-
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
atent, inimă spartă, prost de bun, idiot, cretin, tu de ce crezi că strămoșii voștri vă lăsau să așteptați pînă crăpau și nu vă dădeau nimica din viață? Pentru că trebuia mai întîi să-i moșteniți, să vă meritați averea, să-i îngropați, să țineți datinele, să dați de pomană pentru ei, că vă discuta lumea și vă scuipa, că nu sînteți buni creștini ... și așa a fost dintodeauna ... fiara aia din om, reptila aia nenorocită, îl transformă pe copil în călău ... ia
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor de aluni, Văd trecând în zbor fantastic-ale poveștilor minuni”. Ninge cumplit peste sat. Domneștiul pare a fi asediat de nămeți, îngropat în albul imaculat al zăpezii. Fumurile ies din abundență din hornurile caselor. Tablou de basm. Ninge ca-n poveștile fraților Grimm. Pe uliță, plugurile de zăpadă, făcute din scândură „de 10” și trase de trei sau patru perechi de boi
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Că S-a născut în noaptea asta Christ./ Doar îngerii Îi cântă-n cer solia,/ Crăciun amar, însângerat și trist.// Copiii azi se roagă sub icoane/ Să le aducă Moș Crăciun, în zori,/ Mălai în locul pungii cu bomboane/ Și tații îngropați în închisori. („Noapte de Crăciun”, p. 115). Din păcate este imposibil să cităm versurile și poemele care ar ajuta la crearea unei imagini cât mai adecvate despre mediul concentraționar și despre importanța salvatoare a poeziei, dată fiind cantitatea uriașă de
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
CU SUFLETUL ÎN FOC ! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 228 din 16 august 2011 Toate Articolele Autorului CU SUFLETUL ÎN FOC! Sufletul îmi este mereu în foc, Ce mistuitor îmi curge în vene, Nu vreau ca visuri să îngrop, În străfunduri de avene. Oare cine mi-ar interzice, Ca iubirea să încolțească? Timpule să-mi fii complice, Lasă-mi inima să iubească. Nu mai scriu lungi poeme, Să cred că am obosit? Reușesc doar simple catrene, Totuși mă simt
CU SUFLETUL ÎN FOC ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360888_a_362217]
-
vadă cum poporului îi curg cât mai multe lacrimi, sărăcindu-l, stropindu-l cu noroi din mașinile lor luxoase, hălăduindu-se ca zmeii în palate de aur, argint și aramă - uitând de marele Alexandru Macedon, care a cerut să fie îngropat cu mâinile în afara cosciugului, să vadă lumea întreagă că nu a luat nimic cu el, din bogățiile imperiului, în lumea cea veșnică. Suspinând, frumoasa Sultănică a Domneștiului, își spune ca pentru ea: „până și zeii se sting!” Sorbindu-și cafeaua
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
făcuse târziu când catadicsise să coboare în garaj să-și scoată mașina. Era o noapte cețoasă și se lăsase un frig prea pătrunzător pentru un sfârșit de octombrie. În dosul casei îl izbise un miros de pământ reavăn. Grădinarul îi îngropase pesemne în după-amiaza aceea trandafirii. Bulevardul era pustiu și apăsase puternic pe accelerator, în pofida asfaltului umed. O vagă remușcare pentru întârziere îi dădea ghes să se grăbească. În memorie îi rămăseseră stăruitoare acordurile de început ale Recviemuluide Mozart. Ce bine
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
lăsându-l gol. Primea Costică bani pentru efortul și pentru umilința lui, strângea o pungă de mărunțiș cu care cumpăra drojdie în scopul revânzării. Acesta a fost Costică cu Drojdia, necăjit al soartei, care a murit aici la Domnești și îngropat de săteni în cimitirul satului ca un anonim. Oare îi aprinde cineva o luminiță, la mormântul său - neștiut de mulți? Referință Bibliografică: DOMNEȘTIUL OAMENILOR SIMPLI / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 229, Anul I, 17 august 2011
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
s-a infiltrat în pământul umed. Doru frânează brusc în spatele unei căruțe pline cu dovleci galbeni. Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile lor uscate, arămii prin care ferestruiește vântul. Deschid fereastra. Mireasma toamnei umple spațiul prismatic al orașului, desenând frunze aurii
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
porumbeii toamnei reci s-au făcut iarbă uscată vechile noastre poteci de-abia te mai văd prin lume printr-o lume ireală a căzut peste noi noaptea noaptea vieții de cerneală oh adolescența noastră cărțile prinse-n ghiozdan cum se -ngroapă în trecutul de departe an de an cu baudelaire și cu rimbaud ore roșii în amurg cum trec toate-n amintire cum se duc și cum mai curg spre un nu știu de poveste care-a fost o feerie serile
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
îi bine! No, or adus tuburile astea, dar de lucru nu știu când s-or apuca. - S-or apuca ei, că altfel nu le-ar fii adus. Cică mai fac un furnal la fabrica de ciment și au nevoie. - Ne îngropă praful... - Apoi, pă noi, nu, da, la oraș... Ei, nu le poți avea pă toate! Nu mai auzi răspunsul vecinului, deja era destul de departe, iar atenția lui se îndreptă spre cei trei băieți care făceau echilibristică, luându-se la întrecere
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
afund în trecut încât uneori aud tropotul timpului întrebându-mă unde-am plecat beau pahare de întuneric mă îmbăt cu iluzii într-o gvadrigă a singurătății cad amurguri pe mine și pe ochii frunzelor care așteaptă toamna pe cărările goale îngropându-mă într-un veac de uitare numai mireasma femeii iubite mai trece prin vântul de miază-zi mersul ei mai curat decât apa fântânilor miroase a trandafiri și-a iluzii livada mea de vise bate-a culorile toamnei și-a ramuri
GVADRIGA SINGURĂTĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364193_a_365522]
-
din locul ei și să o ridicăm la cer fiindcă unde este comoara noastră acolo va fi și inima noastră. Iar dacă inima noastră jinduiește după comori pământești precum aurul și argintul și toate bogățiile lumii, inima noastră va rămâne îngropată în lume și în ale ei. Dar dacă comoara noastră este în cer, inima noastră va fi și ea în cer, altfel spus, omul trebuie să-și ia inima și s-o prefacă dintr-o inimă de piatră într-una
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
a dat sufletul în mâinile Domnului. Mucenicia lui a avut loc în ziua de 18 iulie 362. Soția lui Capitolinus care era creștină în ascuns, obține de la acesta acordul de îngropare, așa că el a fost ridicat noaptea de creștini și îngropat cu cinste. Moaște ale Sfantului Emilian se găsesc în Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria), în Catedrala episcopală din Slobozia și în Biserica ,,Nașterea Maicii Domnului“ din Drumul Taberei, Bucuresti. Referință Bibliografică: Mucenici români / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MUCENICI ROMÂNI de ION UNTARU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364247_a_365576]
-
hambare și-n grădini ai dat târcoale, Pomilor punând rugină de la vârf și până-n poale, Lacrima din cer oprit-ai și prin dansul tău sprințar Mantie de-argint întins-ai sub cupola de cleștar. Ca să speli păcatul lumii și să-ngropi trecuta viață, Ai pus burnița la treabă ș-ai ascuns lumina-n ceață, Vântului ai dat putere să se facă auzit Ca, prin el, să-ți spunem ție, toamnă, bine ai venit! Referință Bibliografică: TOAMNEI, RĂVAȘ DE IUBIRE / Marian Malciu
TOAMNEI, RĂVAŞ DE IUBIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363152_a_364481]
-
respiri iubirea Și cum, încet, m-adulmeci tu, bun Samaritean! La pieptul tău durerea singurătății mele O strângi solemn, cu grijă, să nu rămână strop, Ca să-mi umbrească ochii de lacrimile grele, Sub adâncimi de stâncă m-ajuți să le îngrop. În murmurul iubirii mă legeni peste lume, Cu fina-ți respirare mă-nvălui ca-ntr-un joc, În marea veșniciei arunci tristețea-n spume Și strigi către înalturi că ești al meu soroc. Eu mă cuprind de taina divinei tale
TU, BUN SAMARITEAN... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363167_a_364496]
-
într-o dimineață ceva m-a tulburat. Veneam că de obicei la locul meu de lectură pe o cărare ce șerpuia printre morminte, cănd atenția mi-a fost atrasă de o groapă făcută recent probabil că cineva urma să fie îngropat în acea zi. M-am apropiat de marginea gropii și am privit în interiorul gropii gândindu-mă: ,,Cum asta e tot? Aici se termină toată alergarea și frământarea pe care omul o are cât trăiește. Deci trupul neînsuflețit al omului este
FRAGILITATEA VIETII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363168_a_364497]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CA UN BOCET, MAMA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului De ce n-am murit ieri, plâng, Să mă-ngroape mai adânc ? Și de ce n-am fost o apă Nevoie să n-am de groapă?! Dio, proaspăt absolvent al celui mai vestit liceu de pe meleagurile poetului național, revenea în Bucovina, patria părinților săi, taman la înmormântarea bunicii. Deși în plină
CA UN BOCET, MAMA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363179_a_364508]
-
așa de dureros sufletele ? Ceilalți oameni, în negru și ei, cu fețele albite de durere ascultau predica preotului : Căci din țărână am venit Și-n țărână ne întoarcem!... Cerul, grădină suspendată, aspiră ultimele raze ale zilei...Am venit, m-am îngropat, aștept lăstarii altei primăveri : mai puțin lacrimogenă. Măcar. Bocetul mamei se aude de dincolo de nori. Costel Zăgan,DEȘERTUL DE CATIFEA (114) Referință Bibliografică: CA UN BOCET, MAMA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1046, Anul III, 11 noiembrie
CA UN BOCET, MAMA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363179_a_364508]
-
spinare, în zori sunt pajujul cupidon ce moare, noaptea colină mi-s pernele moi, călăii somnului mă-ngheață sloi, ploaia lovește-n creștet pe copaci, pădurea iar mă-ntreabă :ce mai faci? hai să murim, zice pădurea mea, să ne-ngropăm în flori de peruzea. tu, codrule, renaști în primăvară, eu nu mă mai pot naște a doua oară și codru-mi dă binețe: noapte bună! și toamna-nfiorată cornu-și sună, voi, frunze de argint, hieratice făpturi, de m-ar atinge vraja
SINGURĂTATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363204_a_364533]
-
mă-mpresure lin, cu verde m-anine visul de ieri. Altoiul cu neputințe, cel scris fără de cuvinte să-ți fie, copile, îndemn. ÎMI AMINTESC În urma noastră, semne de întrebare încovoiate ca trăirile noastre ostenite. Doar punctele susțin bătaia suflului de durere îngropat în privirile celor rămași. Păduri de semne cu ochii în pământ rugând cerul să fie milostiv. EU ȘI LINIȘTEA Și iar e liniște în casa aceasta și pe pereți perechi de gânduri în dans se întrec și-n colțuri păianjeni
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
destinul poetului Mihai Baicu era scris încă dinainte de vreme. El fusese găsit și ales pentru a exprima frumosul în acest chip mirific. Căile, le va fi găsit singur. Nimeni nu se poate împotrivi la nesfârșit harului dat și nici să îngroape talantul în pământ nu se cade. Triada „iubire, năzuinți, destin” - apare în diferite forme, în multe poezii, ea fiind paradigma stigmei poetului. Poetul este un solar, un om luminos care împrăștie, la rândul lui, lumină. El iubește soarele și îi
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]