2,464 matches
-
ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu câtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gândul că indivizi fără chip ar putea să‑ți răsfoiască scrisorile“, Îmi zicea el. Scrisorile erau legate cu o panglică pe care o aveam de la el Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într‑o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tocmai despre această religie și grozăviile ce se petrec la mormoni, pentru că a lor este biserica aceasta, atât de pompos denumită. Era o emisiune științifică, susținută de mai mulți cercetători și membri sau foști membri ai acestei congregații. M-a îngrozit ceea ce mi-au auzit urechile. Infinitele mutilări psihice și privațiuni fizice și morale ale simplilor membri față de nonșalanța și „blândețea” expuse de predicatori și inițiați îți făcea pur și simplu rău. Toate în tot, o politică dură de subjugare a
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ceea ce Comitetul mântuirii publice săvârșise altădată cu Franța. Ne-a unificat, ne-a organizat, ne-a dat o conștiință comună prin teroare. Conglomeratul de mici mentalități provinciale, cu tendințe sedițioase, a trebuit să dispară, să se topească într-o unitate, îngrozit de lunetele de ghilotină ale 3-iurilor și de siluetele de călăi ale 1-urilor. La sfârșitul semestrului I: buzoieni, câmpulungeni, giurgiuveni, bucureșteni dispăruseră; eram lăzăriști, iar în această corporație închisă, o categorie de data aceasta nouă, cu o conștiință proprie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că femeile nu-s bune la matematică. Ele sînt bune la... Îmi permiteți să văd fișa? — Cum să nu. Chiar vă rog. Mi-a Întins fișa și am examinat-o. Numerele se Înțelegeau perfect. Căsuța poștală era 2321. M-am Îngrozit cînd m-am gîndit ce contabilitate se făcea În biroul ăla. — Ați avut mult de-a face cu domnul Fortuny? am Întrebat. — Așa și-așa. Mi-aduc aminte cum, atunci cînd am aflat că franțuzoaica Îl părăsise, l-am invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mamei ei, vrea să înainteze dar nu mai poate face nicio mișcare, picioarele i s-au înfipt în pământ, distanța între ei este din ce în ce mai mare, oamenii înșirați de-a lungul gardului s-au pișat pe ei de frică, femeile stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că au venit colegii persoanei, vreo treizeci-patruzeci de inși, un miting, să zic, la Curtea de Apel, ca să primesc pedeapsa maximă, și am primit-o. Nu sunt un criminal odios, a fost o întâmplare, dacă gândesc că sunt odios, mă îngrozește treaba asta. N-am vrut. Un lucru care s-a întâmplat în câteva secunde a dat un alt sens pentru toată viața mea. Am avut puterea de a mă salva, nu de a omorî. fosta soție Am fost căsătorit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
preamărește nu i-a venit sorocul. Cu mine nu a încercat acest exercițiu. Mi-am dat seama, apoi, că dansul acesta al textului era dat și de faptul că nu poate fi sigur ce anume declară Păun. Ceea ce m-a îngrozit. Sunt de atâta amar de timp pe pușcărie și nu au putut să se înțeleagă asupra adevărului despre propria crimă. Oricum, pentru versiunea Gavrilă am dat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
este. Nu-i făceam nimic, nu-l atingeam. Veneam și-i râdeam în față, atât. Stătea de vorbă cu mine de foarte multe ori. Mă înjura, mă ăsta scap, pun eu mâna pe tine, nu mă fac eu bine? Eram îngrozit de el. Era imens, nu puteai să-i faci nimica. De mult, am pus 20 de puști să-l bată. I-a făcut. În mijlocul străzii. Au sărit și oamenii să-i ajute pe copii, i-a bătut și pe ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la fel de mare. Tomoe își ținea buzele strânse și refuza să scoată o vorbă. Gaston, cu bagajul pe genunchi, privea pe fereastră, fermecat de peisajul din acel anotimp minunat. Când au ajuns acasă, atât Shizu, cât și Mă-chan l-au privit îngrozite pe francez. Tomoe l-a lăsat pe Gaston în seama celor două și s-a închis în camera ei. Pe birou erau împrăștiate reviste de cinema în care căutase fotografii de actori care au jucat rolul lui Napoleon. Privirea melancolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să ia cutia goală de Coca-Cola și, fără să-l fi Întrebat nimic, mi-a explicat că blue card-ul era certificatul de rezidență Într-un adăpost social pentru cei fără domiciliu. Yama, pletosul japonez cu accent de Kansai, era Îngrozit de grupurile de golani În stare să spargă dinții cerșetorilor și să-i forțeze să le facă felație, dar atmosfera din acest bar era straniu de liniștită. Nu se simțea nici cea mai mică urmă de violență. Cred că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
voi ajunge să nu-mi mai pese de nimic, nici măcar dacă m-aș scăpa pe mine, ca pletosul ăla cu accent de Kansai, m-am gândit eu. Gândul acesta nu-mi provoca nici o durere, ceea ce m-a făcut să mă Îngrozesc. Când m-am dus a treia oară la toaletă, am dat peste un bărbat Între două vârste, așezat pe veceu, cu pantalonii și chiloții În vine, care se masturba. Nici după ce ni s-au Încrucișat privirile nu s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam țipătul ei isteric care se sfărâma ca un țipăt de sticlă. Și mă îngrozeam pentru că în vreme ce o priveam prin oglindă îmi dădeam seama că femeia aceea avea, de fapt, trăsăturile mele. Semăna din ce în ce mai mult cu mine. Și când mă uitam atent, vedeam că eram, într-adevăr, eu. În același timp stăteam pe scaun și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din buzunar un fluier și începeau să cânte un cântec ciudat. Trist, amenințător și nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare, apoi izbucnind în note ascuțite ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să ucidă? Cine a împins-o la asta? A avut ea vreodată instincte criminale care au răbufnit acum? Cei care au împins-o sânt cei care au răspândit frica. Da, ei sânt principalii vinovați. Toți cei care au spart becurile îngrozind lumea, toți cei care au umplut orașul de câini, toți dresorii care au apărut peste noapte, toți indivizii care plimbîndu-se cu câinii de zgardă i-au amenințat soțul, toți cei care au făcut-o să creadă că o primejdie gravă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitorilor, iar valurile începuseră să se legene și să danseze ca o cobră. M-am aplecat și am luat din nisip o creangă ruptă și am dus-o la gură ca pe un fluier. Și în aceeași clipă m-am îngrozit. Așadar, începusem să devin îmblînzitor? "Doamne..." Dar de ce-l mai invocam eu pe Dumnezeu? Dacă aveam gust să cânt ca îmblînzitorii însemna că fiara din mine îi pusese piciorul pe beregată lui Dumnezeu. El nu mă mai putea ajuta. Numai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și, la drept vorbind, nici atunci când studiasem tot ce găsisem despre ghilotină, la mijloc nu fusese atât o problemă de istorie, cât o problemă de caracter: atracția paralizantă pe care o exercita asupra mea teama. Eșafodul mă fascina și mă îngrozea în același timp. De câte ori citeam despre execuții, parcă stam și eu lângă treptele eșafodului și așteptam să-mi aud numele. Istoria dispărea și rămâneam între semne. Ca atunci când am mers de-a lungul liniei ferate, după ce-am coborât din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare a triumviratului Robespierre, Saint-Just, Couthon, după care Robespierre a ieșit, împins respectuos de ușieri, lăsând în urmă Convenția îngrozită de curajul ei. Am amintit aceste amănunte numai pentru a arăta cât de puțin a lipsit ca acul balanței să încline în sens invers. Tocmai de aceea n-ar fi drept să-l privim pe Robespierre din perspectiva inamicilor săi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un lucru important aducând copiii la el acasă, iar acum fu izbit de imensitatea gestului său. Schimbase cursul vieții altor două persoane, iar acum el va fi răspunzător de tot ce li se va întâmpla. O clipă gândul ăsta îl îngrozi. Nu avea numai două guri în plus de hrănit, trebuia să se gândească la ce școli vor merge și să angajeze o femeie care să aibă grijă de nevoile lor zilnice. Va trebui să găsească o dădacă - un bărbat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de lucruri era de nesuportat. Uite cum ajunsese, nu mai era fata puternică de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urma ca un câine. Până în momentul acela, cercetările lui nu duseseră la nici un rezultat, și, ca și cum acest eșec n-ar fi fost suficient, începuse să se întrebe dacă nu cumva ceva din constituția sa fusese mișcat de la locul lui. Era îngrozit de cât de mult spațiu ocupaseră în mintea sa învățăturile lui Sampath. De la căderea din timpul întrunirii Societății Ateiste, se temuse de influența pe care o avea Sampath asupra lui și, cu cât se temea mai mult, cu atât descoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spiritul său, astfel ca Ashargin să afle și el și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Spune-i că dacă nu poate să-l convingă pe iubitul ăla al ei de Adonis să o ia mai repede de nevastă, o să-l răpesc și o să-i prezint minunata viață de homo. — Mmm, sunt sigură că ar fi îngrozită. La telefon: — Ai auzit, Leigh? Trebuie să te măriți mai repede cu Russel, altfel Gilles are de gând să-l seducă. Gilles întinse soluția pe o șuviță de păr cu o mișcare lentă în sus, urmată de o mică răsucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zece zile care se scurseseră de atunci, Leigh nu reușise să găsească și ea ceva. Până acum. Chiar, ce-ar fi să le spună că o să-și ia inima-n dinți și o să pună punct relației ei defectuase chiar dacă o îngrozea gândul de a rămâne singură și era convinsă că nu va mai întâlni pe cineva care s-o iubească macar pe jumătate cât o iubea Russell? Că a tot așteptat să simtă pentru Russell ceea ce toți credeau că simte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nouă luni și țipa ca din gură șarpe unde era apa de un metru și jumătate, i-a scos înotătoarele și a privit-o cum se duce la fund. Auzind această poveste pentru prima dată în adolescență, Adriana a fost îngrozită. — Stăteai și te uitai la mine cum mă înec? a întrebat-o ea pe maică-sa. — Lasă că n-a fost atât de grav — te-ai dus la fund o secundă-două. Apoi ți-ai dat seama și ai ridicat căpșorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
niște bani — dar asta numai pentru că până acum îi oferise un moment de liniște și singurătate în care Leigh nu făcea altceva decât să se gândească. Ea și Russell plănuiseră să discute despre nuntă în seara aceea, iar Leigh se îngrozea de așa ceva mai mult decât orice. — Ai ceafa foarte încordată. Ai fost stresată în ultimul timp? întrebă fata lucrând cu palma întinsă un mușchi, cu aceeași mișcare circulară dureroasă. — Mmmm, murmură Leigh evaziv, rugându-se ca fata să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]