2,094 matches
-
-i arăt că luna începe să piară. Cu tot alcoolul din cap, mai ales că a trebuit să treacă un anumit timp până să ajungă la mine, omul vede luna pe cale de dispariție, îndreaptă un scuipat spre lună, scoate o înjurătură de toată frumusețea și dispare din fața mea. Apoi cei adunați în centrul satului s-au convins de valabilitatea afirmațiilor mele privitoare la acest fenomen. Abia după aceea am aflat că insul mă urmărea să-mi taie capul dacă fenomenul descris
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o să-i sară capul militarului. M. M.: Dumitrescu era impulsiv. Dar, pe de altă parte, când te vezi cu moartea în față... S. B.: Bratu, care era mai fin, a intervenit: Nu! Nu! Domnule Comandant, abțineți-vă!" Și au urmat înjurăturile de rigoare ale lui Dumitrescu la adresa militarului. Acestuia i s-au luat arma și centura și a fost pus sub paza unui alt militar de la Geniu pentru a fi dus în arest la întoarcere. Apoi, ne-am continuat misiunea. Am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mahala, răzbat în comportamentul acestuia clișeele unui fin amoris trecut prin baia de acizi a mahalalei. În ceea ce privește filmul lui Pintilie, lăsând la o parte gustul îndoielnic al unor glume, drăcuiala devine monotonă, însoțind aproape fiecare schimb de replici, și chiar dacă înjurătura nu ajunge încă mai grosieră, ceea ce o amplifică este vulgaritatea. Imprecația constituie res- pi rația fetidă a dialogului, însă îi conferă și o nouă vitalitate, o brutalitate pestiferă. Unul dintre convivii gălăgioși scrie cu creta pe spatele lui Crăcănel primele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin politic și ajungând, discret, la „Bubico”. Vasile H. Pieca (Premiul I), reunind alături de Marin Preda poezia oltenească a lui Sorescu, a câștigat sala, pe mine și juriul prin mijloacele simple și autentice, creionând portretul „morometului” oltenesc dintotdeauna șugubăț, cu înjurături, dar și suflet bun. Eu îi știu pe olteni și așa sunt: răi de gură, dar îți plâng din te miri ce, cât sunt ei de bărbați. Și ferească Dumnezeu să-i calci pe bătătură că... Nu te bat cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Polifem, trebuie să se supună. A fost înțelegerea făcută încă de la începutul taberei. Hai că-i frumos! Hopa! S-au împotmolit în vârf. Nu intră gaura în țăruș. Se face o nouă ședință și se dau indicații, sfaturi, presărate cu înjurături. Unuia îi cade șapca din cap. Coboară de pe scară. A obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu bani sau alte favoruri reușește să adune la vot câțiva "simpatizanți"). Am fost martor la alegerile din 1999 și 2004 și am putut să-mi formez o impresie, zic eu obiectivă și corectă, asupra derulării scrutinului fără bâte, fără înjurături, fără atacuri la persoană sau, și mai grav, la familia candidatului. Campania se desfășura civilizat, candidații căutând să convingă prin program, prin doctrină, prin ceea ce sunt, ce au facut și ce doresc să facă. Campania din 1999 s-a derulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fruntea unui preafericit hindus. Ceasul meu, un pârâiaș al timpului În comparație cu lacul Înghețat al tablei de șah, arăta trei și jumătate. Era luna mai, jumătatea lunii mai a anului 1940. Cu o zi Înainte, după luni Întregi de petiții și Înjurături, vomitivul concretizat prin mită fusese administrat șobolanului potrivit din biroul potrivit, având În sfârșit ca rezultat obținerea unei visa de sortie, care, la rândul ei, condiționa permisiunea de a traversa Atlanticul. Dintr-odată, am simțit că odată cu rezolvarea problemei mele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e vorba de înjurătură, nu ne întrece nici dracu'... De n-ar fi fost trădarea vornicului Crasnaș, amintește Șendrea, puțin a lipsit să ne bucurăm de cinstea și onoarea de a-l avea pe Măritul rege "oaspete" în Cetatea Sucevei... Crasnaș a plătit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Banul! Banul n-are miros. "Noi siamo venetiani, e poi christiani", a spus dogele ridicându-se, dând a înțelege că audiența s-a sfârșit. A făgăduit totuși că va interveni la Papa pentru un ajutor, ceva... Mihaile! Știi, cunoști vreo înjurătură pre limba lor? îl asmute Ștefan. Subito! Presto! Mascalzzoni! Macaronari! Mi-a spus un mare negustor... șovăie Țamblac, mi-a spus că de când "il pazzo valaho"... Cum, cum?! Să nu se supere Măria ta, spune Țamblac stânjenit. "De când "nebunul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deja două partide care-și propun să lupte pentru democrație în patria abandonată. Aceste partide sunt la cuțite, ca și cum scopul lor ar fi altul. Furioasa stare de spirit a membrilor parcă reflectă (ca o oglindă deformată) veninul și șuvoiul de înjurături din presa română. Nu fac parte din nici un partid. N-am fost niciodată implicată în vreo mișcare politică. M-am ocupat mai ales de munca mea. Ca jurnalist, am făcut numai observații critice, niciodată de pe poziția unui partid. Am polemizat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de la partid, dacă nu mă duc la muncă în Lunca Mare a Brăilei? O să-mi ia sapa din mână sau caii de la bicicletă? Să nu mai veniți la poarta mea! Aproape zilnic primeam astfel de vorbe în față și multe înjurături pe la spate. Doar cu mine își permiteau să vorbească așa. De primăriță, de vice și de secretar le era teamă. Până la urmă s-au completat listele cu cei trei sute de oameni din comună. Grupul trebuia însoțit în gara din B.
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
căci eram firavă și mărunțică și aceasta nu se prea potrivea cu funcția de primăriță de țară. În clipa următoare, unul dintre „revoluționari” a înșfăcat preșul de la ușă. M-am trezit cu acesta aruncat în față odată cu un torent de înjurături și insulte de nespus. Ne-ai pus preș la ușă să ne ștergem pe picioare când intrăm? Iacă, ce fac eu pe covorul matale. Trăgând flegma de fumător înrăit din fundul plămânilor bolnavi, a proiectat-o abundent pe covorul cel
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fundul plămânilor bolnavi, a proiectat-o abundent pe covorul cel nou. Noi muncim, cucoană, nu stăm la birou, a strigat cel care mi-a aruncat preșul în față. Legați-o de dulap, să nu fugă, a spus altul între două înjurături. Cățea comunistă! La ce-ai venit de la oraș? Nu se găsea cineva de aici, din sat, să fie primar? Ce nevoie avem noi de una ca tine care nu știai când ai venit care-i diferența între o vacă și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
calificate "strict secret". Cizme, cefe groase și transpirate, capete pătrate, o adunătură de personaje grotești aflate necondiționat în slujba "primului cizmar al țării", înregistrând zi de zi și ceas de ceas viața intimă a mii de romani, pândind "bomba", infracțiunea, înjurătura, acuza la adresa "odiosului" și "sinistrei", a "conducerii de partid și de stat". Incitantă este o "stenogramă" din 29.XII.1988, dată la care "Controlul Muncitoresc" și Partidul ne aplicaseră, mie și câtorva colegi de la ONT și Ministerul Turismului, o "corecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și mulți țărani zdrențuiți de pelagră și subalimentație. Oare cum ne-am simți într-o epocă a acestor fotografii? Ne-ar lipsi televizorul, mai ales baia și electricitatea, ne-ar lipsi nervozitatea cotidiană, poate nu am suporta lipsa bădărăniei, lipsa înjurăturii în public, nu am suporta politețea? Ce complicată ipoteză să scrii scrisori de dragoste, să citești literatură, să scrii citeț, caligrafic... A doua variantă a ieșirii din mizantropia contemporană este refugiul în viitor. Variantă mai complicată, mai încărcată de dileme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cât de lipsită de fantezie este, încât și-a denumit întregul fond de maidanezi cu același nume. O iau în sus, pe o scurtătură, de unde tocmai încearcă să se salveze o camionetă. În jur, într-un cor de îndemnuri și înjurături, niște muncitori participă la acțiune. Mai multe geamuri s-au deschis alarmate de motorul care dă semne de explozie iminentă. Cineva, de la o fereastră, mi se pare că mă cheamă în casă, eu cred că este o confuzie (cine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
umflată, struguri opalini, mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie. Destul. Punct. Sunt înclinat spre o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva. De pildă, de ce mă întristez când văd copiii clăpăugi purtați de mână spre întâia zi de școală, îmi vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
două ore încheiate. Acum aveam însă siguranța că iau pâine, printre cei dintâi. Mai greu era să pleci, căci între timp, pe nesimțite aproape, lumea se strânsese și se făcuse iar gloată de peste două sute de oameni, cu îmbulzeală, certuri și înjurături... noroc de câte un vlăjgan mai hotărât, care-și făcea loc energic cu coatele, pe lângă el strecurându-mă și eu din mulțime, îmbrâncit, ghiontit și nu odată aproape strivit și cu sufletul la gură. Cele două „duble” fiind fierbinți, nu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
un fel de paradis în comparație cu infernul nenorociților trimiși în tabăra de instrucție de la Sărata - Basarabia; numai auzind povestirea celor ce se petreceau acolo ți se ridică părul pe cap! Odată cu „eliberarea” din această neomenoasă a cazărmii, cu ploaia aceea de înjurături triviale ce se abate asupra bieților oameni chemați să-și facă datoria pentru țară (înjurăturile și bătaia ținând loc, în concepția cazonă, de mâncare bună și de îmbrăcăminte cuviincioasă), credeam că se va încheia capitolul persecuțiilor fără motiv. Dar, la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
numai auzind povestirea celor ce se petreceau acolo ți se ridică părul pe cap! Odată cu „eliberarea” din această neomenoasă a cazărmii, cu ploaia aceea de înjurături triviale ce se abate asupra bieților oameni chemați să-și facă datoria pentru țară (înjurăturile și bătaia ținând loc, în concepția cazonă, de mâncare bună și de îmbrăcăminte cuviincioasă), credeam că se va încheia capitolul persecuțiilor fără motiv. Dar, la sfârșitul lui Ianuarie 1944, am aflat că Ministrul Petrovici își adusese din nou aminte de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se dau publicității documente care îl încriminează pe Paul Goma. Printre acestea, se numără și declarația de retractare și de iertare a păcatelor, în care Goma îi mulțumește sincer lui Ceaușescu (Documentele fac parte din Arhiva S.R.I.). Nu scapă de înjurături nici Nicolae Manolescu, Dorin Spineanu, Liviu Antonesi și multe alte personalități ale breslei, care apar doar cu inițiale. Turnătoarea „grupului Labiș” a fost Georgeta Naidin-Dimisianu, actuala directoare a editurii Albatros Partea a doua a volumului poartă numele de „Nicolae Labiș
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vârstă aveam; poate 4-5 ani; supărat fiind că m-a certat am înjurat-o pe mama de mamă. Am luat o chelfăneală pe cinste. Am meritat. În urma acesteia nu am mai înjurat în viața mea. Pentru mine nu a funcționat înjurătura ca o supapă de răcorire. Mama a fost o femeie frumoasă și inteligentă. Avea o inteligență nativă care mă surprindea adesea. Era foarte credincioasă și avea o bunătate angelică. Dădea și ultima bucățică de pâine. Era bolnavă, avea unele tulburări
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
privirii interogative și a încremenirii caporalului, îi răspunse cu o recomandare paternă să fie mai prudent pentru a nu risca închisoarea. «Altă dată - povestea don Calabria - , m-am impus cu hotărâre ca să aplic consemnul unui soldat care a rostit o înjurătură. Dar, mai apoi, regândind cu calm, m-am întrebat: „Oare voi reuși ceea ce îmi stă mie la suflet? Adică, voi reuși să-l fac să nu mai înjure?“. Și așa, am crezut că-i mai bine să-i cer numai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință. Însă, a simțit nevoia să facă o precizare: „Trebuie să vă spun ceva care m-a întristat: am aflat de la don Chiot că uneori înjurătura circulă prin această infirmerie. Fiilor, locul de durere e casa lui Dumnezeu, nu-l ofensați pe Tatăl ceresc chiar aici unde vă dă potirul pătimirii ca pe un dar de iubire și de iertare. Aș vrea, sub Crucifix, înscrisul: - Aici
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
inimă: „Rugați-vă ca să-mi mântuiesc sufletul, ca să nu ajung în iad“. Și îi spunea deseori lui don Attilio Rossi și lui don Pedrollo: „Cine știe dacă sunt în harul lui Dumnezeu, dacă mă voi mântui!“. Era ispitit să spună înjurături oribile. Îmi spunea rușinat: „Imaginează-ți că l-am îndrăgit mereu pe Domnul, că l-am iubit mereu, închipuie-ți ce lucru oribil ar fi acela de a-l înjura, și ce scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]