13,210 matches
-
cal. Mă gândesc că visez. Însă nici nu mă dezmeticesc bine, că în fața mea se ivește un călăreț. Mă simt amețită din cauza oboselii și a foamei. Omul descalecă și se îndreaptă direct spre mine. Fără să spună o vorbă, îmi înmânează un pachet legat cu panglică. Zice că e de la taotai-ul orașului din apropiere. Alerg speriată la mama, care deschide pachetul. Înăuntru sunt trei sute de tael-i de argint. — Cu siguranță că taotai-ul e prieten cu tatăl vostru! țipă mama. Cu ajutorul călărețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de Curte fără mâneci -, prinsă cu bride și noduri. Este căptușită și incrustată cu ținte, țesătura simplă indicând rangul. — Îmi dați voie să mă uit la arbaleta dumneavoastră? îl întreb. Yung Lu își scoate arbaleta de la centură și i-o înmânează lui Nuharoo, care apoi mi-o dă mie. Analizez tolba, care este confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
camera mea de oaspeți ca să doarmă, merg și eu în pat. Îmi este teamă să închid ochii. După câteva zile sosește documentul lui Tung Yen-ts’un. Su Shun este foarte furios. Eu și Nuharoo îl citim după ce acesta ni-l înmânează fără nici o tragere de inimă. În secret, suntem încântate. În ziua următoare oamenii lui Su Shun lansează un contraatac. Sunt aduse exemple istorice pentru a convinge Curtea că eu și Nuharoo ar trebui să ne retragem din Regență. La audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
speranța că motivele mâzgălite pe hârtie aveau să-l Înduplece pe Comandant. Când intrau În birou, spuneau toți același lucru: „Să trăiți, sunt soldatul Cutărică, vă prezint cererea și o scrisoare pe care tata m-a pus să v-o Înmânez personal”. Maiorul dădea din cap și se uita din când În când pe geam ca să vadă câți soldați Își așteptau Încă rândul. Era Încruntat și părea muncit pe dinăuntru de lucruri grave. Făcea - credeau soldații care intrau și-l vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la data până la data de. Ieșea, apoi, și dădea hârțoagele, ca să le completeze citeț, secretarei din biroul directorului de IAS. După aia le lua din nou la mână, le verifica și le semna. La apelul de seară urma să le Înmâneze fericiților și să-i felicite bărbătește pe ceilalți, care se oferiseră voluntar să rămână În cadrul detașamentului și să-i asigure buna funcționare. Soldatul Cătănuță nu pusese bani În scrisoare și nu-și făcea prea mari speranțe. Totuși Îl duru atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o adevărată rețea de fabricanți de teze de licență. Lucrau mână În mână cu secretarele de prin facultăți, care scormoneau prin arhive după teze din anii trecuți. Fabricanții le combinau, luau de ici, puneau de colo și Într-o săptămână Înmânau plătitorilor lucrările gata scrise la mașină (o grămadă de dactilografe făceau parte din rețea) și strânse Între coperți cartonate. Nu ăsta ar fi fost, zic, necazul. Se zvonește, Însă, că, după ce mi-am cumpărat lucrarea, n-am avut nici măcar bunul-simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căscaseră gura și nu puseseră neapărat mâna pe furcă ori topor) la revolta Împotriva ordinii interne a țării. După ce și-a Îndeplinit istovitoarea datorie, locotenentul a luat scrisoarea dictată de Cocrișel cu peste trei sute de ani În urmă și a Înmânat-o unor oameni deștepți care se ocupau cu astfel de treburi intelectuale. Așa și numai așa a ajuns conținutul ei și la blegele voastre urechi străjuite de și mai blegele voastre priviri și de jalnic și zadarnic Încordatele frunți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu alte două femei, la poarta lui Dordonea se opri șareta cu care se deplasau oficialitățile satului. Coborâră din ea cu greutate, fiindcă erau cu toții grași, primarul, șeful de post și dirigintele poștei. Pătrunși de măreția și gravitatea momentului, Îi Înmânară, ca pe un odor de preț, un plic ce purta Însemnele marii curți internaționale. Dordonea Îl deschise ca pe o de tot neînsemnată factură pentru electricitate. Oaspeții de seamă țineau gurile căscate. Profesorul le traduse că Înalta curte Îi acceptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi era adresată: „Ajutor! Mi s-a prăbușit cerul În cap! Oamenii ăștia Îmi vor pielea! O vor avea curând, foarte curând!”. Repetentu Înțelesese că maestrul nu obținuse hârtia de care avea nevoie. Pusese câteva bancnote Într-un plic, Îl Înmânase neajutoratului și, cu toate amenințările celorlalți, Îl Împinsese din nou În cabinet. Urmase așteptarea nesfârșită de la Inspectoratul Școlar. Coada Începea pe aleile betonate, Între straturile de flori vesele, continua până la etaj, mai traversa un hol și se oprea În fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plecă, Hideyoshi se întoarse spre un vasal, întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este în deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. I-o voi înmâna fără zăbavă. Neîndoielnic, acel vasal al clanului Mori a plecat cu comisionul său întru totul la fel de hotărât ca tine. Dar a fost capturat și în mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale lui Muneharu precum și cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kiyosu, înapoindu-se la Okazaki, în Mikawa. În dimineața aceleiași zile, Ishikawa Kazumasa se duse la Kuwana cu Sakai Tadatsugu. După ce se întâlniră cu Nobuo, Kazumasa îl vizită pe Hideyoshi, în Nawabu. Transmițându-i salutările oficiale ale lui Ieyasu, îi înmână scrisoarea de felicitare și plecă. După plecarea lui Kazumasa, Hideyoshi îi privi pe oamenii din jurul lui. — Uitați-vă la asta, spuse el. Tipică pentru Ieyasu. Nimeni altul n-ar fi fost în stare să înghită o asemenea lovitură dureroasă ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la biserica „Sf. Ierarhi Mihail și Gavril”, primul locaș de cult ridicat în localitate la anul 1775. Mai întâi, prof. nonagenar Alexandru Mânăstireanu, fiu al comunei și al satului, autor al volumului „Călător prin vâltoarea vremii” (Editura „Sfera”, Bârlad), a înmânat celor prezenți, în mod gratuit, câte o carte, însoțită de un exemplar al revistei „Academia Bârlădeană”, editată de Societatea literar-culturală cu același nume, de la Bârlad, la care domnia sa este și astăzi un frecvent colaborator, mai ales în ceea ce privește prezentarea cărților unor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
foarte emoționant, zic eu. Dl. Ioniță Popoiu a evocat epopeea de la Stalingrad, la care a luat efectiv parte și a mai făcut și câțiva ani de prizonierat într-un lagăr din imensul imperiu sovietic. Fiecărui veteran prezent i s-a înmânat și câte o diplomă de onoare. La înapoiere am fost adus acasă cu mare amabilitate de către dl. dr. Constantin Teodorescu, având o discuție de mai bine de o oră, după ce am ajuns acasă. Musafirul meu este foarte bine intenționat și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Sigur. Aș paria nava mea contra un pumn de țărână că autoritățile habar n-au de ce vorbești tu acum. Pentru ce bem? - Trebuie să bem pentru ceva, neapărat? înclină din cap cu o mină de nedumerire amestecată cu dispreț preaonorabilul înmânându-i un bol căpitanului. Nu prea respecta nici un fel de obiceiuri. Atunci să bem pentru... O Confederație mai bună. - Pentru un viitor mai bun, fu de acord căpitanul. Angir ridică în tăcere bolul, uitându-se când la unul când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
41 de oameni de serviciu ai Cetățuiei și Hlincei aveau să plătească anual vistieriei câte 2 galbeni și jumătate, în patru sferturi. Egumenii erau obligați să caute să aducă la vistierie vecinii fugiți sau plecați în alte părți, să le înmâneze fișele de impunere denumite pecetluituri și să-i așeze din nou în satele lor. Și aceștia aveau să plătească anual câte 2 galbeni și jumătate. Mănăstirile se scuteau de orice dări și pentru vitele pe care le dețineau; ele urmau
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
curgător și convingător încât simțeai de emoție cum îți sar, pe rând, toate plombele din gură. După o asemenea cuvântare, demnă de un discipol strălucit al preacuviosului sfânt Ioan Gură de aur, mulți s-ar fi așteptat ca să i se înmâneze cheile de la cimitir, cu tot ceremonialul de care era capabil un consiliu municipal, chei frumos aurite la comandă și legate cu o panglicuță roz, diafană ca un abur. Dar spre stupoarea lui, n-a fost să fie așa. Unii dintre
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
politică a României. Anul acesta, dată fiind întârzierea majoră la recoltatul de toamnă a producției de caschete, din curtea Palatului Cotroceni, nu s-a putut organiza, deci din motive strict obiective, sărbătorirea publică a președintelui și doar i s-au înmânat felicitări călduroase, pentru depășirea producției de caschete la hectar, cu speranța ca pe viitor să obțină „succesuri” și mai mari în această branșă. Eu, ca un profan din fundul județului Vaslui, nu prea aveam habar despre acest mare personaj a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pot spune că a fost chiar dureros. Între timp, geanta mi-a alunecat de pe umăr și toate porcăriile din ea au căzut În zăpadă. Aveam acolo, printre altele, fișa de Înscriere la bibliotecă, cu toate datele personale. El mi-a Înmânat-o rapid cerându-și scuze că dăduse peste mine și eu i-am spus că nu era nicio problemă. El părea destul de timid, așa că conversația nu a mai continuat. În schimb, mi-a zâmbit Într-un mod copleșitor. Ești bine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
I-am zâmbit jenată lui David. ― Cred că mi-am, hm, uitat portofelul acasă. David se Încruntă. Nici nu știu la ce sperasem. ― E În regulă, spuse o voce joasă, necunoscută. Plătesc eu. M-am holbat la băiatul care Îi Înmâna lui David banii pentru apa mea. Se așeză apoi pe scaunul de vizavi de mine. ― Ce...? am murmurat bulversată, imediat ce David se Îndepărtă. ― Eram la masa alăturată, am auzit ce-ai pățit și m-am gândit să te salvez, explică
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în calitățile mele profesionale. Când a auzit numele lui Vivian, omul a ridicat imediat ochii și m-a privit atent, din cap până-n picioare. — Mult noroc, draga mea, mi-a urat el, clătinând din cap în semn de încurajare și înmânându-mi un card de acces temporar. Când am pășit în lift, acesta era deja supraaglomerat. L-am întrebat pe un bărbat cu bretele și papion, care stătea lângă panoul cu butoane, dacă nu-l deranjează să apese și pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Candace de a da iama în cărți. O dată își adusese patru asistenți ca s-o ajute să-și care prada. Phil era convins că tipa vindea apoi cărțile pe eBay. — OK, deci cartea mea, a zis ea în sfârșit, înmânându-i sacoșa cât în sac de gunoi asistentei tinere și timide, care se materializase în pragul ușii. Călătoria mea în căutarea Bărbatului Perfect - cu toți perverșii, ticăloșii și nenorociții pe care am fost nevoită să-i suport. Cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
te îmbraci ca un bebeluș matur? N-am fost în stare să-mi suprim un chicot, generat de acea amintire. — Exact, a clătinat el din cap cu seriozitate. Ambele imagini garantează impresionarea oamenilor. Apoi, fără alte tergiversări, Luke mi-a înmânat manuscrisul. Care era greu, în mâinile mele. — E încă foarte rudimentar, mi-a explicat el. Mai trebuie mult lucrat pe el. Sfârșitul e grăbit, acțiunea e lentă și n-am reușit să găsesc, pentru nimic în lume, un titlu adecvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
chestia asta. — Pe bune? a zis Bea, luminându-se la față. Mi-ar place la nebunie! Sigur că da. — Grozav! O s-o pun pe secretara mea să-ți trimită toate detaliile săptămâna viitoare. A, uitasem - poftim, domnule. Randall i-a înmânat lui Harry o sticlă de vin ușor prăfuită. — Petrus ‘85, un an excelent. — Uau! a exclamat Harry. Asta e o sticlă fenomenală! — Mulțumesc, Randall. Ești mult prea generos. Eu m-am simțit inundată de o căldură plină de fericire. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înghețată de cireșe, în camera media imaculată din apartamentul lui Randall. — Gata, trupeți. Mă doare să spun chestia asta, dar trebuie să vă duc la aeroport, a anunțat mama. Uite niște mâncare pentru pe drum, draga mea. Mama mi-a înmânat o sacoșă enormă plină cu pâine de casă cu banane, proaspăt scoasă din cuptor, fructe proaspete, sandwich-uri cu șuncă, brânză și parmezan și sucuri. Abia terminasem micul dejun, dar mie tot îmi lăsa gura apă la vederea festinului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din primul an, numiți pe orar „Anul I Carne“. Ca de obicei, elevii au întârziat și-au venit băuți. Am băut în sănătatea lui Bill, îi spuseră ei la două și zece, când se târâră înăuntru. — Chiar așa? întrebă Wilt, înmânându-le exemplarele din împăratul muștelor. Și cum se simte? — Al dracului de rău, îi răspunse un flăcău voinic, care avea pictată pe spatele jachetei sale de piele expresia „Mai scutiți-ne!“ își varsă toate mațele. E ziua lui de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]