4,549 matches
-
de la Bicaz și Târgu Ocna. După închisoare a mai administrat cu mult zel apostolic parohia Slobozia - Bâra, apoi, pensionându-se, și-a trăit ultimii ani la Barticești - Neamț, trecând la cele veșnice la 7 aprilie 1990, și tot acolo fiind înmormântat. (cf. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Creștinul e călător pe acest pământ Noi venim de la Dumnezeu și mergem la El. Noi pe acest pământ nu suntem altceva decât călători, unde noi nu trebuie să ne socotim, decât
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din contra, s-a rugat de Dumnezeu să-i ierte. Când l-am adus de la Iași a stat lângă sicriul lui, dar nu a plâns cum e obiceiul, ci îl privea resemnată, împietrită. Nu a plâns nici când a fost înmormântat, și nici când a rămas singură în fața crucii de lemn a proaspătului mormânt căci știa că după atâtea suferințe merita să se ducă să-și ia „răsplata multă din ceruri”. Copiii erau toți aranjați, la casele lor, așa că nimic nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care mulți străini) i-au adus un ultim omagiu celui care, în cei 14 ani de detenție a reușit să aducă în sufletele miilor de oprimați ai regimului comunist lumina în marile sărbători ale creștinilor: Crăciun și Paști. A fost înmormântat lângă părinți, așa cum și-a dorit. Pe monumentul funerar stau înscrise următoarele gânduri: „SUFLET CANDID, INIMĂ IUBITOARE, VOCE ÎNGEREASCĂ, PĂRINTELE GHEORGHE A FOST RAZA DE LUMINĂ CARE A ÎMPĂRTĂȘIT TUTUROR ZILE SENINE. VIAȚA CA ȘI SFÂRȘITUL LUI REPREZINTĂ O CALDĂ
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
romano-catolice din Luiziu-Călugăra, (astăzi în arhiva Provinciei, la Bacău) așteptând timpuri mai bune și oameni pregătiți care să se ocupe de ele și să le dea publicității. Părintele Gabor Iosif a murit pe neașteptate în noiembrie 1989 și a fost înmormântat în cimitirul din localitate. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Întâmplare care nu e de din întâmplare “Vegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită” (Mc 14,38) Un tânăr seminarist din Savoia - o provincie din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
permis sănătatea, la diferitele activități pastorale, mai ales prin sacramentul sfintei Spovezi. La Luizi-Călugăra, în ziua de 7 februarie 2007, în jurul orei 14.00, Tatăl ceresc l-a chemat pe pr. Eugen Ghiuzan la cele veșnice. Pr. Eugen a fost înmormântat în satul natal, Adjudeni, pe 10 februarie 2007. Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru cei 82 de ani de viață ai părintelui, dintre care 55 au fost consacrați slujirii deosebite a Bisericii prin taina preoției, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să mângâie și să ajute, după puteri, pe bolnavii și săracii satului. În cele din urmă, ca o consecință a celor îndurate în închisoare, s-a îmbolnăvit de cancer și a trecut la cele veșnice în anul 1982. A fost înmormântat alături de ceilalți preoți în cimitirul din Mărgineni. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). În zorii anului nou Ca mortul ce trece în tăcere spre calea veșniciei și anul 1940 de plin zbucium, de adânci zguduiri și de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru scurt timp în diferite parohii, a fost numit să conducă parohia catolică Galați, unde a desfășurat un apostolat zelos și cu rezultate frumoase. A murit în ziua de 13 aprilie 1975, în urma unui cheag la inimă și a fost înmormântat în cimitirul catolic din Galați. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). 25. PR. DUMITRU LUCACI date biografice Preotul franciscan Dr. Dumitru Lucaci s-a născut în com. Răchiteni, sat Sturza, azi Izvoare, jud. Iași, la 27 septembrie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu multă însuflețire pentru binele sufletelor. Vizita bolnavii și săracii pentru toți având un cuvânt de îmbărbătare. Era un bun duhovnic și director spiritual. A murit în faimă de sfințenie în anul 1969, la 27 iunie, în Iugani, fiind aici înmormântat. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Răstignitul Dușmani din neamul tău ales Te-au prigonit: Pe-o cruce mare te-au urcat Si de băut atunci ți-au dat Oțet. Si spre necinste-n jur ți-au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de Faraoani circa 4 ani. De aici a fost arestat pentru că nu a subscris pentru trecerea la ortodoxie. A fost timp de 4 ani în închisoare, iar după eliberare a fost paroh catolic la Buzău. A murit și a fost înmormântat la Buzău în anul 1951, dar ulterior a fost transportat în cimitirul din Hălăucești. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Din Arhiva Provinciei, pe spatele unei fotografii cu Sf. Maximilian Kolbe: P. Maximilian Kolbe a fost coleg
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din etaj în etaj - auzisem deci pe la miezul nopții cum ceva era târât pe scări: poc...poc... până jos... Apoi s-a auzit căruța care lua morții și îi ducea la cimitirul evreiesc (după cum am fost informat) pentru a-i înmormânta. Am întrebat, se înțelege pe furiș, pe Pr. Alex. Rațiu care măturase pușcăria înaintea noastră, dacă știe cine era la camera respectivă ce o văzusem deschisă. Ne-a răspuns că era: Gheorghe Brătianu! Deci el fusese cel ce murise și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
alte părți după serviciu, pereclitându-și floarea cea mai delicată a vârstei lor. A predicat frumos și a atras lumea la bine. Dar s-a îmbolnăvit de cancer și Domnul l-a chemat la sine în anul 1978, fiind deplâns și înmormântat de poporul credincios din Barticești în cimitirul satului lor. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Anii de închisoare și cei de după Fiind mai mulți ani persoană de serviciu la parohia Barticești, pe timpul acesta a fost parohul satului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și orașul Assisi, părăsește umbra ce i-a mai rămas din trup, spre a se dărui cu totul și cu totul Iubirii care l-a condus pe drumurile pământului; nu înainte însă de a-i ruga pe frați să-l înmormânteze pe „Colina infernului” - locul de ocară unde erau îngropați sinucigașii și condamnații, deoarece cum le spusese altădată, „Francisc este cel mai mare păcătos din lume”. Este singura dorință de care frații lui nu au ținut seama. Astăzi trupul său odihnește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
următorii: 1. Pr. Anton Bișoc, ministru provincial, arestat în iunie 1949 din Săbăoani și condamnat la 12 ani închisoare, redusă la 10 ani și eliberat în iunie 1959. Domiciliu obligatoriu la Fundata până la 15 iulie 1960, când moare și este înmormântat la Fundata și în 28 mai 1968, reînhumat la Hălăucești. 2. Pr. Dumitru Lucaciu, recorul Academiei Teologice din Luizi-Călugăra. 3. Pr. Gheorghe Patrașcu, paroh la Luizi-Călugăra. Arestat la 25 martie 1949, condamnat la 10 ani temniță grea. Redus la 9
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la Oradea, unde un grup de teologi s-au pregătit să ajungă preoți franciscani greco-catolici, el fiind și rectorul lor. După o scurtă, dar acută suferință suportată cu răbdare, în urma unei operații a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat la 13 martie 1995 în fața bisericii atât de dragă lui. (Pr. Iosif Simon, Necrolog). Lauda Sion Scoală, depărtează-ți somnul Și laudă-ți, Sioane, Domnul, Cu credință și avânt. Laudă-l cât îți este firea, Căci de toată proslăvirea Vrednic
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să-l ierte și să-l așeze în locul acela unde nu-i nici durere, nici întristare, nici suspinare, ci viață fără de sfârșit. Amin. A avut o înmormântare frumoasă la Iași mai întâi și apoi la Grozești, unde a și fost înmormântat în biserica parohială pe care el a terminat-o. Au fost peste 150 de preoți, lume multă din toate părțile. Cutremurul s-a simțit și pe la noi. Am scăpat cu bine, n-au fost nici victime omenești, nici pagube. Ce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care venisem. și acolo, în prezența unei mari mulțimi de rude și de prieteni, preotul Bisericii Albe a oficiat slujba înmormântării. După douăzeci și șase de ani, în același loc, alături de tatăl și de fiul ei cel iubit, a fost înmormântată Alice. Mormântul era străjuit de o cruce mare, din marmură neagră, a colonelului Deleanu. Lui Mihai i s-a pus doar, în colț, la picioare, o placă de marmură albă, cu iscălitura lui și datele de început și de sfârșit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmi aduceau aminte de tatăl meu mort, la fel și ei un acordeon îi amintea de fiul mort. Acordeonul era obiectul rămas în urma sa care trebuia să-l suplinească. În ciuda ghebului, acordeonul aducea a sicriu. Așa sfârtecat cum l-au înmormântat pe fiu într-o groapă comună, probabil c-ar fi încăput de două ori în acest cufăr. Bunica venera acordeonul-sicriu ghebos ce stătea în odaia de oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de prezența vigilentă a Bunului Păstor, care nu dorea ca "oaia" Lui să fie belită de tot, că, altminteri, cine știe ce-i mai trecea prin căpățână acestei primate garnisită în uniformă de milițian. Îmi lua "blana". Sus, amețitule! Sus, că te înmormântez aici! Mircea, înfricoșat, cu lacrimile curgându-i pe față m-a ajutat să mă ridic și să-mi ocup locul în formație. Gata, pinguinilor? Înainte, marș! Ha, ha, ha! Chiar așa! Pinguini! Ia uite la ei! Ha, ha, ha! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apă se forma o pojghiță de gheață. Nu se auzea nici un zgomot. Nimic. Era o liniște totală. De cimitir. Numai crivățul, afară, își făcea de cap împăunându-se cu victoria zdrobitoare asupra unei familii necăjite și neajutorate pe care o înmormântase sub uriașul troian de zăpadă... Și adormeam. Dormeam somnul chinuit și înfricoșat al celor condamnați irevocabil de o justiție partinică, nedreaptă și imanentă, nefiind siguri dacă mâine vom ajunge să spunem "Bună dimineața!" răsăritului de soare. În această acalmie sepulcrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am asistat oripilat, la scenă în care căpitanul Hudescu, șeful Securității raionului Rădăuți a dat ordin plutonului de trupe de securitate să tragă în țăranii care se opuneau colectivizării forțate. Au fost împușcați 5 tineri iar cadavrele lor au fost înmormântate pe ascuns în cimitirul din Rădăuți într-un loc secret, descoperit abia după Revoluție. Familiile lor au fost deportate în Dobrogea pentru mulți ani. La câteva zile după asasinarea țărânilor nevinovați, s-a înființat în comuna G.A.C. „Ștefan Gheorghiu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
noastre, regina egipteană Makeri, soția faraonului Painetchem I din a 20-a dinastie, mare preoteasă a lui Amon, moare la nașterea fiicei sale - Mutemhit. Nou-născutul nu are nici el multe ore de trăit. Mamă și fiică, regină și prințesă, sunt înmormântate împreună. Mumiile lor dorm somnul veșnic, una lângă alta, îmbălsămate și bătute în pietre prețioase. Doi savanți americani le fotografiază în anul 1968, cercetează minuțios și constată - cu mare tulburare, poate cu uimire, poate și cu un fior de oroare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
așa, în cetîn cet, de la Românul cu majusculă („Inima țării bătea în pieptul lui. Toate problemele din țara asta el și le asuma“; „Merită să fie trecut pe sub Arcul de Triumf“) sa ajuns la Poetul cu majusculă („Poetul va fi înmormântat lângă Eminescu, cu care a fost deseori asemuit“) și în cele din urmă la creionarea unei imagini cristice a lui Păunescu (sa vorbit despre faptul că „era solidar cu cei năpăstuiți“ sau despre „sărăcia“ lui) și la afirmarea răspicată că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe careo ai pentru cineva care a încetat din viață și osanalele deșănțate pe care leau ridicat lui Dan Iosif televiziunile, la sfârșitul săptămânii trecute. Din momentul în care au anunțat știrea morții lui și până sâmbătă, când a fost înmormântat, toate posturile au acordat zilnic, la emisiunile informative, un spațiu generos „marelui dispărut“. Totul asezonat cu un discurs din off plin de vorbe mari („Ca o ironie a sorții, a murit singur, departe de țara pentru care șiar fi dat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
timpului și dacă un hiperboreean ar lovi cu securea unul din acești arbori, tăietura s-ar deschide ca un surîs; nimic din acestea nu lipsea grecilor În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au adus obiectele sacre ale cultului lui Apolo și au murit În sanctuar. Sufletele lor transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
febră mare care-l chinui câteva zile, apoi îl lăsă. Corabia pleca chiar în ziua în care el luase un leac. Gazdele lui îl întrebară pe doctor dacă se putea îmbarca pentru Ierusalim; acesta răspunse că, dacă voia să fie înmormântat acolo, putea să o facă fără grijă. Urcă totuși în corabie și plecă în aceeași zi1. Vărsă de mai multe ori, încât se simți foarte ușurat și începu să se însănătoșească. Pe corabie se făceau la vedere tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]