2,073 matches
-
Își dădu seama că ea văzuse totul. Cum stăteau acum, soția sa Întinse brațul și-l apucă pe Wilson de umăr. El se Întoarse și ea se aplecă peste scaun și-l sărută pe gură. — Ei, na acum, zise el, Înroșindu-se și mai tare. — Domnul Robert Wilson, spuse ea. Frumosul domn Robert Wilson cu fața sa cea roșie. Apoi se așeză din nou lângă Macomber, privind pe malul celălalt al râului, unde leul zăcea cu greabănul jupuit, cu tendoanele mușchilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ajungeam la masa noastră și-și bea primul whisky; atunci Își revenea. Citea Paris-Sport și se uita deodată la mine și Întreba: „Unde ți-e fata, Joe?“, gluma fiind că-i povestisem despre fata din ziua aia. Și eu mă-nroșeam, da’-mi plăcea să facă glume despre asta. Mă făcea să mă simt bine. Fii cu ochii-n patru, Joe, c-o să se-ntoarcă. Mă-ntreba tot felul de chestii și uneori râdea de ce-i răspundeam. Și pe urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mai aveți treabă cu mine, signor maggiore? — Nu, du-te și vezi-ți de ce făceai. Lasă ușa deschisă când ieși. Pinin ieși, lăsând ușa deschisă. Adjutantul Îl urmări cum traversă Încăperea cu un mers ciudat și apoi ieși. Pinin se-nroșise și se mișca altfel decât atunci când venise cu lemnele. Adjutantul privi În urma lui și zâmbi. Pinin se Întoarse cu alte lemne pentru foc. Maiorul, care stătea Întins pe pat, privindu-și casca acoperită cu pânză și ochelarii de soare atârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primească pe nimeni În camera sa. — N-ai voie să intri, Îmi spuse. Să nu iei și tu ce am. Am intrat și l-am găsit În exact aceeași poziție În care-l lăsasem, palid la față, dar cu obrajii Înroșiți de febră, uitându-se În continuare, așa cum făcuse și Înainte, la piciorul patului. I-am luat temperatura. — Cât am? Aproape o sută, Îi spusei. Era o sută doi și Încă ceva. Înainte am avut o sută doi. Cine a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâinii sângele care continua să-i curgă din gură. Îl căută din ochi pe secutor. Clătinându-se, se apropie și se prăbuși peste el. Îi duse lama pumnalului la gât, imediat sub marginea coifului, și abia dacă sfâșie pielea. Sângele înroși nisipul. În picioare, Valerius privea pierdut spre arenă. Mulțimea începu să strige, reclamând dreptul ei de a hotărî dacă învinsul va trăi sau va muri, fiindcă nici un gladiator nu avea voie să ucidă fără asentimentul publicului. Arbitrul interveni, împiedicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
peste cap În Iugoslavia leur amour, dar În opera de care voi vorbi, Încă intacte), așadar am intrat deja, În timpul parantezei, pe tărîmul eroului vajnic, legendar, veșnic biruitor, cu o cută bărbătească Între sprîncene făcută de tatăl său cu degetul Înroșit În foc, care-a traversat pînă la leșin subcultura americană Înghițită de la o vreme cu multă voioșie de toată suflarea omenească, de la un capăt la celălalt, asta presupunînd că are capete și se Îndoaie ca sîrma, subcultură Întinzîndu-se de la Mighty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dos. Ținut mai la distanță, din pricina mirosului, se Întrezărește și Portretul Conducătorului, iar În zona călcîiului, adică Socialistul nr. 3, găsim versuri. „Val mare de pînză ridica-vor / Pe brațele lor de muncitoare / La țesătoriile de bumbac și mătase / Vor Înroși trîmbele (...) / Și zeii vor da iarăși Înfățișare / Mulțimii de muncitori, la lupta / Cea mare.” Ion Gheorghe. Again. S-a Înfrățit grozav cu muncitorii, așa e el, vrea frați, se Înroșește, a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lor de muncitoare / La țesătoriile de bumbac și mătase / Vor Înroși trîmbele (...) / Și zeii vor da iarăși Înfățișare / Mulțimii de muncitori, la lupta / Cea mare.” Ion Gheorghe. Again. S-a Înfrățit grozav cu muncitorii, așa e el, vrea frați, se Înroșește, a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai poate opri nimeni. L-am lăsa să treacă ca un coș, dar iată că se umflă, o dă În pandalie: „Și canalele sînt Înfundate / De zăpadă și de steaguri roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mult, îmi apăru iarăși în fața ochilor, de astă dată mai caldă, mai umană, aproape zeflemitoare, cu zâmbetul ei fardat (căci, ceea ce e curios, fața ei și fața d-nei Sen se împlineau una pe alta în memoria mea, și gura înroșită de pan a mamei trecea alături de ochii mari și părul negru, adunat pe ceafă, al fetei). Rămăsei câteva clipe contemplînd-o, cu o mirare și o dulce suferință ispitindu-mi sufletul (să fi fost absența ei. să fi fost teama că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i alunece, ea i se deschidea Încetișor, se relaxa, se Înmuia și era ușor de cuprins În brațe. Odgar credea că iubirea face ca lucrurile astea să fie posibile. Ochii i se făceau ca de pește și i se Înroșeau la colțul pleoapei. Ea nu-i suporta atingerea. Puteai vedea asta În ochii lui. Și apoi, Odgar ar fi vrut să fie prieteni ca-ntotdeauna. SĂ se joace-n nisip. SĂ deseneze-n noroi. SĂ facă excursii de-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fată mare sau măritată. Chiar și cele mai coapte își dădeau coate...Nenea Jănel, însă, nu avea ochi nici pentru una. Nici pentru Ilincuța, frumoasa satului. Nu privea în altă parte decât în cărbunii din vatra foiului și la fierul înroșit din clește. Atât! Si anii treceau, dar nenea Jănel nu avea de gând să se însoare... Nu ne-ai spus, însă, unde o fost nenea Jănel în jumătatea ceea de an. l-a oprit din povestit Ion Cotman cel tăcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai spus nimic. El ce zicea? Că doar era feciorul lui, nu un străin - a îndrăznit să vorbească Mitruță. Ai grăit și tu, mânzule? l-a întrebat Pâcu, râzând. Mitruță n-a mai îndrăznit să spună nimic. Doar s-a înroșit până în vârful urechilor... Prefăcându-se că nu bagă de seamă roșeața din obrazul lui Mitruță, Pâcu a pornit să povestească mai departe. Ce să mai spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rămas mai în urmă, fiindcă țoiul lui era dublu... Cum vi se pare primul rachiu băut ca cărăuși? a întrebat moș Dumitru mustăcind a râde. Alecu și Gheorghe au privit unul la altul și au rămas cu vorbele pe buze, înroșindu-se ca două fete mari... Măi flăcăi! Voi nu aveți călcătură de cărăuși, ci mai degrabă de muieri. Eu vă întreb cum îi rachiul și voi vă fasoliți de parcă nu ați mai băut rachiu niciodată - a insistat moș Dumitru, străduindu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fă bine, Costache, și adu-ne câte un rachiu - a sugerat moș Dumitru. Pentru mine să pui în țoiul cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul moleșit al cărăușilor... Așezați - fiecare la locul lui - cărăușii au rămas tăcuți. Fețele înroșite de frig păreau niște măști. Doar ochii arătau că sunt vii...Iși frecau mâinile înghețate și trăgeau cu coada ochiului urmărind mișcările lui Costache crâșmarul... Ce ar fi să fierbem și rachiul? Vă dezgheață cât ai bate din palme - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de mine - când să prind și să jumulesc și eu o puicuță mai fragedă, hopa și Ioana mea cu făcălețul după mine. Spune și tu dacă însurătoarea de tânăr îi o afacere bună - vorba lui Aizic. Mitruță Ogaș s-a înroșit ca o cireașă de mai și a lăsat privirea în pământ. Pâcu a slobozit un nouraș de fum din lulea și, la adăpostul lui, l-a privit pe Mitruță jumătate în zeflemea, jumătate a compătimire. Stia că Mitruță s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Aionicăi, să... Să ce? Să...Ei nu pot să-ți spun, moș Pâcule. Intâi să văd ce spune el... Măi Mitruță! Tu îmi ascunzi ceva. Nu mergi tu acuma la Petrea cum nu merg eu la biserică. Mitruță s-a înroșit și mai tare, iar ochii au pornit să caute un punct de sprijin în jur. Negăsindu-l, însă, s-au oprit pe luleaua din mâna lui Pâcu. Acesta zâmbea șiret. Curaj, Mitruță! Curaj! Spune-i lui moș Pâcu tot ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ea În ochii tăi. Apoi i-ai zis lui Dermott, prietenul tău de la școală, că aveai de gînd să vorbești cu ea și asta a fost tot. Pe cînd te apropiai de ea, puteai să-ți simți fața cum se Înroșește, ochii cum Îți Încep să lăcrimeze. Ai spus o tîmpenie de genul — Ăsta nui așa de bun ca All The Young Dudes. — E și mai bun, a replicat ea, uitîndu-se la carcasă. — Acui nu, ai răspuns tu stupid, prizonier al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile mai tîrziu ai Întîlnit-o pe ternul de joacă. Ea ți-a zîmbit și una dintre prietenele ei a zis ceva. Tu te-ai dus la ea. Întodeauna te Înroșeai la față cînd vorbeai cu ea În fața prietenelor ei. De fapt chiar de fiecare dată cînd vorbeai cu ea la școală. Dar ți-a trecut. După o vreme ai Început să te simți În largul tău, iar gelozia și agresivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cuvinte vrei să spui că ai mers până la capăt cu jocul de-a căsătoria și că acea biată ființă urmează să aibă un copil? Maynard îi răspunse cu blândețe: - Toate astea s-au întâmplat cândva, la începutul veacului. Femeia se înroși la față: - Cred că e povestea cea mai îngrozitoare pe care am auzit-o vreodată! Maynard se întoarse spre ceilalți, cu un aer întrebător: - Voi ce părere aveți? Nu considerați că un om are, totuși, dreptul moral să-și asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
noi, din Dorohoi. S-a preschimbat în sturz și se umflă-n pene de găselnița cu Partidul/Ceaușescu/ România. Nici nu știu dacă-i a lui, dar a dat-o drept a lui. S-a scandat pe scena Naționalului. Se înroșiseră și lebedele de metal de pe acoperiș, de rușine". Supraadevărat: prostise Vestul, pelticul. El, Vestul, l-a umflat cu pompa pe "conducător". Îl vizitaseră la București, în '67, Nixon și în '68, de Gaulle. "Șaișoptul" cu scena balconului (regal) i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a aplecat spre iarba uscată de lîngă gardul înalt și a încercat să strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței, așa-i zicea floricelei ăleia, incredibil de rezistentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
minte ceea ce scriu, domnule!) că terminase un paragraf în momentul în care alimentarea străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu cu ochii închiși. Apoi trase aer în piept și îi deschise. Cuvintele îi traseră câteva palme zdravene, înroșindu-i obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un kilometru, iar el își spuse că va mai alerga o bucată de drum, până când plămânii vor bate cu pumnul în masă, apoi se va întoarce acasă și va face încă un duș, fierbinte, neapărat fierbinte, din acela care îți înroșește pielea (piele de rac, un pas înainte, doi înapoi), după care va desface, în sfârșit, prima cutie de bere și se va tolăni în fotoliu, așteptând-o pe Lucia. (Care Lucia, deșteptule, nu ți-am mai spus că Lucia nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total de taina cuprinsă într-o caligrafiere dictată de o furtunoasă stare de neliniște
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mod clar inacceptabil pe durata săptămânii următoare, ai Înțeles? — Da, bineînțeles. Iartă‑mă. Inima mea a Început să bată cu putere și am avut impresia că o face cu un milion de bătăi pe secundă, iar fața mi s‑a Înroșit de umilință. De umilința că mi se vorbea În asemenea fel, dar, mai mult decât orice altceva, de rușinea că acceptam toate astea. Tocmai Îmi cerusem iertare - foarte sincer - pentru faptul că nu reușisem să fac ca avionul meu internațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]