126,480 matches
-
după chipul lui Dumnezeu (Fac. 1, 26-27). Prin chip, omul este un vizavi al lui Dumnezeu, un partener de comuniune, dar prin asemănare, Dumnezeu devine interior omului, sfințenia omului fiind astfel însăși prezența lui Dumnezeu în el. Asemănarea cu Dumnezeu înseamnă interiorizarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Ființa umană este considerată, de către teologia patristică, a fi „chip și asemănare a lui Dumnezeu”<footnote John D. Zizioulas, Being As Communion, Darton, Longman and Todd, London, 1985, p. 50. footnote>. Aceste două fațete
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
darurilor lui Dumnezeu avute în chip, este imitarea vieții dumnezeiești și naturii celei mai presus de fire, un perpetuu progres spiritual, în virtute, în desăvârșire; este o neîntreruptă depășire de sine a omului: „Iar a se face asemenea cu Dumnezeu înseamnă a se face drept, evlavios, bun și cele asemenea. Cel ce întipărește în sine, pe cât îi este cu putință, în chip limpede trăsăturile acestora, se va muta fără osteneală și de la sine, de la viața pământească, la locurile cerești”<footnote Sf.
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
El. Chipul ajunge la desăvârșire, când firea omenească devine asemenea firii lui Dumnezeu, când dobândește participarea întreagă la bunurile necreate. „Fiți desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Mt. 5, 48). Asemănarea cu Dumnezeu, desăvârșirea sau îndumnezeirea nu înseamnă identificarea cu Dumnezeu, ci un act de participare la atributele lui Dumnezeu pe măsura firii noastre create. În acest sens, paradigmatici pentru noi sunt sfinții. Și Dumnezeu voiește ca toți oamenii să devină sfinți, toți să devină asemenea cu El
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
351. footnote>. În opera In Canticum canticorum, Sfântul Grigorie descrie acest progres neîncetat al sufletului, sub chipul miresei ce „a îmbrăcat pe Hristos”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, IX, PG XLIV, col. 968C. footnote>. Nașterea prin Botez înseamnă „reconstituirea naturii umane, înnobilarea elementelor care o compun, pentru că ele se înfăptuiesc prin unirea cu Hristos”<footnote Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, p. 401. footnote>. Botezul nu ne oferă îndumnezeirea finală, ci ne deschide calea spre ea Viața creștină
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
despre învățământul religios, cap. 40, PSB, vol. 30, p. 344. footnote>. Sfânta Evanghelie zice despre cei născuți din nou că acelora li sa dat putere să devină fiii lui Dumnezeu (In. 1, 12). A ajunge, însă, fiu al lui cuiva „înseamnă în orice caz să fii din aceeași măsură cu cel ce te-a născut. Iar dacă ai primit pe Dumnezeu în tine și dacă ai ajuns fiu al Lui, atunci arată că în tine se află Cel ce te-a
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
pământești cu atât mai mult se împrietenește cu firea cea mai presus de toată mintea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, partea I, cap. VII, PSB, vol. 30, p. 148. footnote>. Conchizând, putem sublinia că a fi creștin înseamnă a fi desăvârșit sau pe calea desăvârșirii. „Gândul, cuvântul și fapta trebuie să activeze în chip demn de numele de creștin”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De perfectione, PG XLVI, col. 284A. footnote>. Diac. Dr. Liviu PETCU - Asistent cercetător științific
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
și anume rebab-ul - ce nu existau la acea dată în Europa de Vest, fiind prezente numai în anumite zone ale Imperiului Bizantin. Perioada dominației arabe în Spania a reprezentat o punte culturală între civilizația antică - greco-romană - și noua cultură europeană renascentistă, însemnând practic redescoperirea marilor valori ale antichității de către intelectualitatea europeană. În ceea ce privește dezvoltarea ulterioară a literaturii europene, demn de remarcat este faptul că literații arabi au introdus noțiunea de rimă în cadrul poeziei, tradiția poetică europeană antică fiind lipsită de
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
cât și pe cea post-islamică. Nu știm cu exactitate care era factura muzicii elitelor din Orient înainte de venirea profetului Mahomed. Puținele surse - în marea lor majoritate surse de mâna a doua - ne relevă însă o imagine destul de vagă a ceea ce însemna muzica în Al- Andalus. Începând cu sec. VIII, arta muzicală originară din Orientul Mijlociu și Apropiat se deplasează odată cu populația în Peninsula Iberică, aflată deja sub dominația arabo-musulmană. Având în vedere că marea masă a populației locale de origine hispano-romană
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
general pe modurile gregoriene, cântecul caravanierului - sau huda, adus din Orient odată cu venirea armatelor arabe și muzica de tip maur, în care discursul muzical se îmbina cu dansul, cu mișcările ritmate ale corpului. Venirea primilor sclavi muzicieni din Orient a însemnat introducerea în Al-Andalus a unei noi forme muzicale, denumită sawt. Aceasta era o formă muzicală primară, monopartită, cântată pe versurile unui poem monorimă. La început, poemele erau cântate pe o singură melodie, ajungându-se ulterior la două, maxim trei melodii
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
poziție sistemoiogicâ slabă, de gândire slabă. În modernitate, avem de-a face cu o critică de tip canonic, care construiește ierarhii și le propune ca variante unice de interpretare și de evaluare. În postmodernitate, acest proces evaluativ este relativizat. Postmodernitate înseamnă relativizare, renunțarea la valorile absolute. Un simptom al postmodernității este și acel număr din „Dilema" în care Eminescu este contestat ca autor de o valoare absolută. El nu mai răspunde, spuneau tinerii de atunci sensibilității contemporane. Clasicii trebuie revizitați și
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
în film. Astăzi, producțiile hollywoodiene satisfac această nevoie a publicului larg, care cer de la artă o compensație pentru insatisfacția de a trăi într-o realitate neconvenabilă. Marea literatură este automat și literatură de consum, cu câteva excepții. Dar asta ar însemna să judecăm că valoroase sunt doar operele autonome estetic, nu și cele care satisfac aceste cerințe ale pieței. Astăzi, în schimb, e de la sine înțeles că scriitorul nu ține cont doar de un criteriu estetic, ci încearcă să deschidă literatura
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
o carte celebră, Literatura română sub comunism . De fapt, marea literatură din timpul comunismului era cumva mincinoasă. Toate cărțile publicate atunci aveau nevoie de girul cenzurii, scriitorii nu puteau vorbi despre realitate. A vorbi despre realitatea socială din timpul comunismului însemna automat să spui adevărul, care nu era pe placul puterii totalitare. Instituția cenzurii avea rolul de a verifica să nu se publice cărți care să vorbească sincer despre realitatea neconvenabilă din vremea aceea. Marii scriitori din perioada comunistă au fost
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
literatura mare. - LECTURILE CĂREI VÂRSTE LE CONSIDERAȚI DEFINITORII? Lecturile tuturor vârstelor sunt importante, dar este clar că personalitatea se formează în adolescență. Ceea ce citești atunci rămâne, pentru că atunci spiritul îți este mai viu și sensibilitatea mai activă. Evident, asta nu înseamnă că lecturile de la vârstele mai înaintate nu sunt importante sau valoroase, dar personalitatea se formează în adolescență. Atunci este important să citești mult, să te gândești la ceea ce citești, să trăiești citind. Și lectura e o formă de viață și
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
atenți la rimă, la ritm, la vocale și consoane, figuri de stil. Pierzând tocmai ce este esențial în poezie comunicarea, limbajul direct. Ar fi bine să știm și în ce context a fost scrisă Dorința sau Lacul. Ceea ce nu ar însemna să explicăm poezia prin biografie, ci să facem legătura între cele două. Ce a adus rău reforma în învățământ, cu aceste manuale alternative, se datorează modei structuraliste care a făcut ca în manuale să existe o inflație de teorie, în pofida
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
aceea am optat pentru această formulă. Excepție face autoarea ultimului „răspuns”care a luat forma unui eseu privind condiția profesorului de literatură. Descrieți/imaginați-vă cea mai plictisitoare oră de literatură din liceu. Pentru tinerii cititori Întâlnirea cu un roman Înseamnă, În primul rând, Întâlnirea cu un personaj. Amintiți-vă de un personaj literar care v-a plictisit cumplit. Marius PACHIȚARIU absolvent „Național”, fost olimpic internațional la matematică A studiat la Princeton University, În prezent este cercetător la UCL. Cea mai
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
și dinamica necesară ornamentului. Odată depășite dilemele edițiilor și stabilirii textului corect, sarcina interpretului rămâne să aplice principiile, legile nescrise ale gramaticii interpretării Pentru aceasta, citirea riguroasă a textului acceptat ca bază este o datorie absolută. Iar „a citi riguros” înseamnă a citi tot ce este scris și tot ce nu este scris, adică trebuie remarcată nu numai prezența dar și absența oricărui semn care apăruse într-un loc paralel și care tocmai a încetat să apară (exemplu: într-un șir
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
simțirii personale, a elanului de moment, sau - obiectivitatea - adică așezarea mai presus de orice a exactității citirii și realizării sonore a partiturii, expresia derivând din punerea în acțiune a tuturor principiilor de structurare dinamică a textului. Obiectivitatea nu trebuie să însemne, nici pe departe, ceea ce se înțelege curent prin acest termen - răceală, absență a participării personal-afective - ci poate fi însoți fervoarea, abnegația opusă aroganței (de cele mai multe ori inculte) și atitudinii excesiv subiective. Evident, în citirea textului, interpretul trebuie să țină seama
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
afară de cazuri speciale care să necesite precizări. În cazul pedalei, aceasta nu este notată decât arareori, presupunând că, în general, interpretul știe cum să o folosească. Nicidecum nu se pune problema că lipsa instrucțiunilor scrise în acest domeniu ar putea însemna un cântat fără pedală. Se știe că Beethoven însuși o folosea din plin. Dar dacă pedala poate fi folosită și acolo unde nu este pretinsă expres, inversul nu este valabil: consecința nu este că indicațiile exprese, scrise, de pedalizare pot
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
în cântul responsorial în care forma de execuție consta în alternarea solistului cu răspunsul mulțimii. O altă formă a monodiei religioase a evului mediu o reprezintă cântecul melismatic, cunoscut sub numele de Aleluia (o formă latinească alterată a invocației ebraice însemnând Lăudați-l pe Yahwe). În forma sa primitivă, aleluia se prezenta ca o manifestare colectivă aflată sub semnul aclamației jubilatorii, formată din aleluia și jubilus (jubilații), și caracterizată de o lungă vocaliză în prima parte, iar în partea a doua
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
al(e) poeziei reia(u) (paralelismul sinonimic), se află în contrast (paralelism sau antitetic) sau completează în mod progresiv (paralelism sintetic) ideea spusă în primul. Toate cele trei forme de paralelism caracterizează Psaltirea. Titlul ebraic pentru Psalmi este Tehilim, care înseamnă Laude; în Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament făcută în anul 200 î.H.), titlul este psalmoi, care înseamnă cântări acompaniate de instrumente cu coarde. Titlul Psalmi în limba română este derivat din Septuaginta. Această explicație este preluată din The
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
paralelism sintetic) ideea spusă în primul. Toate cele trei forme de paralelism caracterizează Psaltirea. Titlul ebraic pentru Psalmi este Tehilim, care înseamnă Laude; în Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament făcută în anul 200 î.H.), titlul este psalmoi, care înseamnă cântări acompaniate de instrumente cu coarde. Titlul Psalmi în limba română este derivat din Septuaginta. Această explicație este preluată din The Full Life Study Bible (Springfield: Publishers International, Missouri, USA,1992). footnote> și simbolistica unității tuturor credincioșilor prin cântarea comună
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
poți să mănânci dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mâncați; în ziua în care veți mânca din el cu moarte veți muri>>. Mai întâi își îndreaptă porunca spre unul [...] Apoi vorbește la plural către mai mulți [...] Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu ne învață că taina poruncii acesteia nu se îndreaptă numai spre Adam, ci va trece fără îndoială și la noi toți [...] Ceea ce a pățit atunci Adam, amăgit de Eva, și Eva, amăgită de șarpe, se întâmplă cu noi
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
decât prin exercițiul responsabilității; prin responsabilitatea sa față de Dumnezeu, omul se simte legat de Creatorul său ca for suprem<footnote Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. I, Edit. Cristal, București, 1995, p. 74. footnote>. Porunca însemna propriu zis oprirea omului de a ieși din unirea cu Dumnezeu. Împodobind deci Dumnezeu făptura, i-a dăruit viețuirea în Paradis. Dar pentru că trebuia ca cel astfel înfrumusețat și încoronat cu belșugul bunătăților de sus, să nu fie lăsat să
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
că tot în mijlocul raiului era și acest pom, pomul vieții. Într-adevăr, Sfânta Scriptură ne arată că în mijlocul grădinii paradisiace, Dumnezeu a sădit pomul cunoștinței binelui și răului și pomul numit pomul vieții, căruia îi conferă aceeași centralitate spațială. Aceasta înseamnă că ambii se aflau în același punct central, căci nu pot fi două puncte centrale. Aceasta poate să însemne că aceeași lume, sesizată exclusiv prin simțuri și prin rațiunea pusă în slujba simțirilor, este un izvor al binelui care nu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
paradisiace, Dumnezeu a sădit pomul cunoștinței binelui și răului și pomul numit pomul vieții, căruia îi conferă aceeași centralitate spațială. Aceasta înseamnă că ambii se aflau în același punct central, căci nu pot fi două puncte centrale. Aceasta poate să însemne că aceeași lume, sesizată exclusiv prin simțuri și prin rațiunea pusă în slujba simțirilor, este un izvor al binelui care nu e bine; dar sesizată în semnificația ei de o rațiune mai adânc văzătoare, care, dimpotrivă, ia simțirea în slujba
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]