2,199 matches
-
poet se lasă purtat de vorbe, cînd faimoasa inițiativă a cuvîntului nu este cum ar trebui să fie o inițiativă a ființei ci doar expresia unei podobiri formale, sînt semne tari că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". Ce înspăimînta, între altele, ideologia totalitară, sînt îndeosebi filosofia și poezia. Unul din "comandamentele" vremii a fost exilarea, anihilarea pe toate căile și prin toate mijloacele a acestora. Panica puterii bolșevice era firească, "fiindcă, ne explică Virgil Ierunca, filosofia, de cînd s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
americanii să mă salveze ș.a.m.d. Iată tovarăși deci că politicește nu ajungem la țintă, dacă nu mergem pînă la capăt". Capătul lui Teohari Georgescu era executarea sumară a vinovaților și îngroparea de către localnici în marginea satului ca, astfel, înspăimîntați de ce i-ar fi putut aștepta, să-și predea fără crîcnire cotele și să se înscrie în gospodăria colectivă. Și ministrul adjunct Pintilie Gheorghe îndrumă partinic într-o Ședință cu comandanți de Regionale și Județene de Securitate din 1 martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mișcărilor din Ungaria anului 1956, între cei care au suportat rigorile detenției politice a fost grupul de la Iași al lui Alexandru Zub. Arestările aveau un caracter mai mult preventiv și se operau în diferite straturi sociale cu intenția de a înspăimînta populația, anulîndu-le, prin teroare, pînă și cel mai timid gînd de revoltă. Pedepsele erau necruțătoare, deși faptele incriminate erau ca și inexistente sau aproape iluzorii. Academicianul Alexandru Zub își amintește: "Eu eram, în 1957, cînd s-a produs faptul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În lungile decenii ale dictaturii, având bunul instinct de a viețui cultural pe lângă „Înțelepți” precum un Ivașcu, sau Bogza, Încercând, În ultimii și cei mai grotești ani ceaușiști, să obțină sprijinul unui Gogu Rădulescu, ea și câțiva colegi de marcă, Înspăimântați de paranoia puterii. (Gogu, fostă „vedetă a acelor portrete” pe care le purtau manifestanții, sutele de mii care defilau de 1 mai sau 7 noiembrie, părând el Însuși a cocheta cu disidența literară, a avut ghinionul sau slăbiciunea de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
văzut nevoite să intervină În ceea ce tindea să devină un scandal al adopțiilor; În prezent, reglementările au devenit mult mai stricte. Unii copii abandonați ajung În „cămine“, ale căror condiții de viață (hrană insuficientă, lipsa oricărei călduri umane) i-au Înspăimântat pe vizitatorii occidentali. Alții stau sub cerul liber: sunt copiii străzii, care cutreieră orașele În zdrențe, se adăpostesc În gurile de canalizare și trăiesc din cerșit. Adesea, ajung să se prostitueze. Sunt „turiști“ care vin special În România În căutare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Bateman, ceea ce nu mi s-a părut deloc amuzant și chiar mă agasa; privindu-l pe acest tip înalt, frumușel, într-un costum Armani (demodat), poposind în colțurile întunecate ale casei, inspectând invitații de parcă ar fi fost următoarele victime, mă înspăimânta și cumva mi-a tăiat din detenta stupefiantelor, dar o altă incursiune în birou mi-a remontat-o. Se formau bisericuțe. Am fost nevoit să fac cunoștință cu câțiva părinți ai prietenilor lui Robby și Sarah, discutând despre altă tragedie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și hexagoane și pătrate, diferite secțiuni colorate în ocru sau liliachiu sau gri. Cele mai îngrijorătoare semne erau cele aproape imperceptibile care indicau că nimic nu putea transforma această stare de fapt în ceva pozitiv. Nu puteai să nu fii înspăimântat și în același timp fascinat. Citind aceste articole aveai sentimental că supraviețuirea omenirii nu apărea ca foarte importantă în economia de lungă durată a timpului. Eram condamnați. O meritam. Iar eu eram obosit (Ce o îngrijora pe Jayne în afara acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar arătarea m-a împins la o parte și-a fugit în camera lui Robby și... - Uită-te la tine, mă întrerupse ea. - Ce? - Uită-te la tine. Ai ochii complet roșii, ești beat, miroși a iarbă și i-ai înspăimântat pe copii. Avea vocea joasă și grăbită. Dumnezeule, nu mai știu ce să mai fac. Chiar că nu mai știu. Încercam amândoi să nu vorbim prea tare pentru că stăteam pe peluza din fața casei, la vedere. Am privit fără să vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Lane? Voi răspunde la întrebarea asta cu o altă întrebare: de ce bântuie Patrick Bateman prin Midland County? Adică ce vrei să spui? Cum devine o entitate ficțională una reală? Ai avut remușcări când ai creat monstrul de pe coridor? Nu. Eram înspăimântat. Încercam să-mi găsesc locul în lume. Un scurt interval al stării de veghe: formalitățile de cazare la recepția din marele, pustiul hol al hotelului. Secvența: schimbul anost de informații - monotonia vecină cu transa - dintre Marta și managerul de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în serios. - De ce? am întrebat cu vocea unui credincios, a unui student care așteaptă un răspuns de la profesor. - Pentru că spiritele care se arată între miezul nopții și dimineața vor ceva. - Nu știu ce înseamnă asta. Nu pricep. - Înseamnă că vor să te înspăimânte, zise el. Înseamnă că vor să-ți dai seama de ceva. Vroiam să plâng dar am fost în stare să mă controlez. Nimic din toate astea nu e prea reconfortant, nu-i așa? l-am auzit pe scriitor întrebând. - Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în apropierea cercului arctic mi-a umplut sufletul de „dorul de ducă”. Călătoria a avut întotdeauna o influență pozitivă asupra gândirii și scrisului meu. Îmi vin mai ușor ideile pe drum. O existență prizonieră unui oraș sau unei țări mă înspăimântă. Stagnarea este o crimă înceată și extrem de dureroasă împotriva spiritului. De aceea, pentru mine a fost o ocazie minunată să fiu invitat la bordul Literatur Express-ului Europa 2000. A fost un mod de a-mi educa gândurile și sentimentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pluralismul revoluției islamice. Noi servim ca punte între Occident și Orient, este destinul nostru, e rolul nostru istoric. Numai că voi sunteți atât de obișnuiți să vă vedeți ideile trecând din Occident în Orient încât trecerea în sens invers vă înspăimântă. Dar dacă drumurile noastre s-ar încrucișa la jumătatea distanței? Și dacă Libanul este locul acestei întâlniri intercontinentale? A izola Hezbollahul, a-l împinge în clandestinitate înseamnă a ațâța la război civil și religios. Eu sunt cel care-i barez
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
avut de ce se teme. Își cunoșteau mulți satele. Unii au vorbit norodului, căutând să preîntâmpine oarecare neorânduieli. Între ceilalți, din partea de ținut în care au fost mișcări, s'au arătat unii înflăcărați, energici și curagioși. Au fost și domoli unii, înspăimântați de primejdie; puțini și-au părăsit locul datoriei. Toți însă, prin felul lor de a se purta, au dovedit că sunt cu totul străini de acuzația de instigatori ce li s'a adus. Dimpotrivă, s'au arătat ca singurul element
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a făcut negru trupul. Și după chinuri și încercări, li se dă drumul. Au fost nevinovați! Inspectorul comunal Safta avea și el multe daraveri de regulat, și și-a făcut datoria în consecință. D. revizor școlar era și el foarte înspăimântat de internațională, de călcarea în picioare a tablourilor, de anarchiștii aceștia. Îmi mărturisea acestea cu o spaimă vădită. Lucrătorii aceștia sunt cei mai mulți fii de țăran. Satul, de când au intrat și ei Românii, în atelier, prosperă tot mai mult. E un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le făceau pe apă și pe uscat. Se afirmă în fața solului venețian că toate aceste pregătiri au ca scop organizarea unei campanii împotriva republicii lagunelor. Totuși, i se acorda un răgaz de șase luni, spre a reflecta asupra propunerilor turcești. Înspăimântați de amploarea pregătirilor turcești, venețienii se grăbesc să încheie un armistițiu pe șase luni cu turcii. În consecință, flotei venețiene și căpitanilor, care comandau trupele de uscat, le sunt trimise ordine să păstreze cea mai strictă defensivă și prudență față de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țăranii că au fost robiți copii lor, ei te vor părăsi și vor merge pe urma copiilor lor”. După sfaturile lui Neagoe, comandantul trebuia să se arate în fața dușmanului său cu veselie „să nu înțeleagă nicicum despre tine că ești înspăimântat sau că fața ta este schimbată, ci să te arăți lor vesel.” Din relatarea lui Dlugosz, reiese că Ștefan cel Mare ar fi intenționat să se retragă, hărțuind oastea otomană, spre Camenița, unde ar fi urmat să se facă joncțiunea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
afla sub comanda unui staroste. Iar, dacă majoritatea boierilor aveau domenii modeste, era firesc ca ei să se afle de partea domnului, într-un eventual conflict între marii boieri și domn. Așa cum s-a întâmplat în 1523, când marii boieri, înspăimântați de executarea lui Luca Arbure și a fiilor săi, s-au ridicat împotriva domnului, dar “i-au venit <lui Ștefan vodă> țara întru ajutoriu” și boierii s-au risipit prin alte țări. Au plătit cu viața Costea pârcălab, Ivanco logofătul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care nu îl voiau domn pe Bogdan, fiul său, pe cine vor ei ca domn, iar după ce le-a ascultat păsul, le-a retezat capetele. Un complot au încercat să organizeze boierii, în 1523, împotriva lui Ștefăniță, nepotul lui Ștefan. Înspăimântați de executarea lui Luca Arbure și a fiilor săi, boierii “s-au ridicat asupra lui (Ștefăniță), septevrie șapte zile. Ci nimica nu au folosit... Și văzându că lui Ștefan vodă i-au venit țara întru ajutoriu, s-au răsipitu prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
regnul vegetal: „Și sî roagă fata dă oameni să-i facă un rând de haine dă lemn. O-ntreabă oamenii că cum o cheamă? - Lemnișoara”. Într-o altă variantă a textului, din aceeași localitate, hainele încropite din coaja de cireș înspăimântă, ele indică o ființă străină de mundan: „Toată lumea să mira și toată lumea fugea dă ea. Să mira de ce-o vedea-mbrăcată-n lemn”. Lemnișoara pătrunde mai profund în materia lemnoasă printr-o „blocare” rituală într-un trunchi de copac: „Ce zâce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
precum și reprezentantul nostru pe lângă Guvernul Republucii Moldova, dl. Lucasievici. În aceste condiții - se arăta în Comunicatul Guvernului român - era absolută nevoie să ne asigurăm linia Chișinău-Ungheni, să restabilim ordinea în regiunea de unde trupele noastre se aprovizionează și în care populația, înspăimântată de omorurile și jafurile bandelor ruse răzvrătite, reclama ajutorul ostașilor români...”. În Manifestul dat de generalul Constantin Prezan către locuitorii Basarabiei la 12/25 ianuarie 1918, se preciza că “Sfatul Țării Moldovenești... ne-a cerut să trecem Prutul, ca să aducem
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să-mi apară la Editura "Paralela 45" romanul Moartea este bine mersi, un fel de jurnal post-mortem scris pe patul de spital, pe când zăceam pe secția de "Oncologie" a Spitalului Militar din București, după o asemenea experiență nu mă mai înspăimântă nimic, am câștigat imunitate în fața necunoscutului. Din durere îmi trag și inspirația. -... Și mai departe. Ai scris o carte tulburătoare, dramatică, "Viață mahmură și neagră", în care "povestești" experiența ta în apropierea "hăului", a bolii amenințătoare. Ce ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Corbu, poet care-i născut în aceeași zi cu mine, mi-ar destul de greu să fiu. Oare tu, Adrian, ai putea să fii, Daniel Corbu? Sau Elitis, poetul cu care corespondează de ani buni confratele nostru Daniel? Nu te-ar înspăimânta o asemenea perspectivă existențială? Antimodelele m-au modificat mai mult decât modelele... Care au fost modelele tale culturale? Cum ai ajuns la ele? Cât de rușine ți-a fost când cei din jur au descoperit că scrii poezii? Cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
minte poeziile și le lucrez până cuvintele capătă o rezonanță profundă. Pentru orice cititor aș scrie, caut să nu-l înșel, ci să-l câștig, prin sinceritate. Nici într-un caz nu-mi vâr capul în apă pentru a-l înspăimânta... Sunt momente, în istorie, când e mai importantă moralitatea decât talentul... Cum caracterizezi vremurile astea în care mulți dintre foștii cenzori conduc destinele culturii, în care foștii securiști îți râd în nas din parlament, din guvern sau din funcții publice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este zugrăvită pe chipul lor multă ură. Iar În fruntea și mijlocul lor este Iuda conducându-i. În fața lor, Mântuitorul blând Îi Întreabă pe cine caută. Iar pe peretele dinspre răsărit vezi o altă icoană tot așa mare și te Înspăimântă ce poți vedea. Este tot acea mulțime multă cu torțe, furci, ciomege și alte obiecte de luptă și multă ură pe fețele lor. Și cum Sf. Apostol Petru a tăiat urechea lui Malhus, sluga arhiereului. Și pe Iuda cum Îl
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la salariu, dar când am văzut că din secția de la Montaj și de la Prelucrări la rece, s-au ivit acolo niște conflicte, da ?! Și, că au ieșit un grup în fața blocului central și au scandat niște lozinci care erau de înspăimântat, pe vremea aceea, atunci îngrijorarea o crescut. S. P.: - Erau împotriva conducerii fabricii sau la nivel și mai înalt ? D. G.: - Mmmmmmm, cred că, mai, mai, la nivel mai mare. Împotriva conducerii fabricii nu prea, pentru că..., din fericirre, să spunem
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]