16,346 matches
-
căutare în această privință: peste tot mișună agenți malefici. Și mai tîrziu, ritualistica scăldatului este invocată: dacă scenariul nu a fost respectat după tipic, la data aflării în funcțiune, nimic nu-l mai poate înlocui ulterior. Cîntece elegiace (de nenoroc, înstrăinare, ostășie, dragoste, pribegie, sărăcie) au ca pretext presupuse defecțiuni în efectuarea scaldei de demult. Printre multe alte exemple de acest fel, S. Fl. Marian notează următorul: Spune, maic-adevărat Unde scalda mi-ai țîpat? Peste un gard cu spini, Ca să fiu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
definiția vieții, viața însăși, o definiție în miliarde de variante, una fără gen proxim, mai degrabă pierdută undeva în spațiul diferențelor specifice, de fapt în golul ce nu suntem ieșirea în etern capabili să-l umplem între noi, cel al înstrăinării? O întrebare ce ne identifică... al cărei răspuns se trăiește... Rămași undeva, între două lumi, sfășiați de tendințe contrare, neputănd deveni pe de-a ntregul ceva, orice, fără a căra după noi nostalgia unui Altceva, care ne frămăntă și ne
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
toate detaliile acestuia: precaritate instituțională, cădere economică, primitivism al moravurilor, dezinhibiția în fața autorității în genere. Individul se insularizează, țesătura socială se destramă, soluțiile de viață devin strict individuale, în condițiile unei colectivități ce încet, încet, agonizează, spre un sfărșit previzibil. Înstrăinarea se întronează, starea de spirit dominantă este cea a unei disperări surde, viața este văzută ca o luptă, avănd la bază o filosofie a unui fatalism inexorabil, individul văzăndu-se la discreția unui destin nedrept. Comportamentul devine, evident, unul conform cu rigorile
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
contractul social nu face altceva decât să delege libertatea naturală societății/statului, tocmai pentru protejarea libertății și a posesiunii. Instinctul este înlocuit prin justiție, posesiunea devine proprietate garantată și acțiunile umane capătă moralitate (id., p. 20). Este vorba aici de înstrăinarea libertății naturale pentru a o înlocui cu libertatea convențională; "fiecare individ câștigă din aceasta, dat fiind că libertatea naturală nu este garantată, pe când libertatea convențională este protejată prin contract" (Stahl, în Rousseau, op. cit., p. 40, n. sub.). Nu este de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
la persoana a III-a. Acest "tu" este îndepărtat de ceilalți, sau el însuși îi îndepărtează, astfel încît, mai degrabă decît să-și confirme reciproc subiectivitatea, imaginea acestui "tu" trece într-un monologism autistic. Pronumele "tu" devine un memento al înstrăinării, o criză de subiectivitate mai curînd decît o împlinire. Drept consecință, "tu" nu se poate niciodată identifica cu cititorul, și nici cititorul nu este corespondentul simetric al acestui "tu", "eu"-ul. Pur și simplu nu există aici nici un "tu" a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să punem pe tapet asemenea erori de judecată. Intervalul de timp poate fi pus în contrast și comparat cu principiile cronologiei. Unui eveniment de scurtă durată, de exemplu o întîlnire, îi succedă unul de lungă durată, de exemplu procesul de înstrăinare dintre doi actori. Într-o asemenea ordine întîlnirea are sau ar putea avea o altă semnificație sau alte consecințe decît ar fi avut dacă ordinea ar fi fost inversată. Ordonînd evenimentele conform unei succesiuni cronologice, ne putem face o impresie
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
muierea cu tandrețe, și i se făceau obrajii roșii și se învîrtea pe loc ca o găină beată că era iubită, și dimpotrivă, un cuvânt blând dar rostit cu o cruzime rece o făcea palidă și o încremenea de spaima înstrăinării. Uneori, în calmul tindei noastre, ascultam venind de afară și cuvântul torențial, degradat. Îngrozită, mama nu știa unde să ne spună să ne ducem, ca să nu auzim... Era un spectacol grandios al deșănțării umane ceea ce își spuneau doi vecini cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ea doar cu afecțiunea primei întîlniri, liniștită, fragedă și de lungă durată, așa cum o păstrasem în amintire un an întreg. Sărutul și îmbrățișarea de ieri îmi apăreau străine și vulgare... Am sunat la ușa ei chiar cu acest sentiment de înstrăinare, aveam senzația că sunam la ușa unei necunoscute și nu m-aș fi mirat dacă mi-ar fi deschis și mi-ar fi spus pur și simplu să plec și să n-o mai caut niciodată. Dar inima mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
oraș cu împărțeala: plapume, ceaune, coveți, lighene și alte sărăcii, se întorc certându-se, cu lucrurile în spate, pentru a nu fi luate de confrați; scena, de o deplângere fără limite, ilustrează cum nu se poate mai bine distrugerea solidarității, înstrăinarea de cei apropiați și de morala creștinească prezentă cândva în satul românesc. Orașul îi transformase în lupi și scena trebuie pusă pe seama destrămării gospodăriei țărănești. Consecințele nefaste ale acestui proces de distrugere a rezistenței țărănești se află prezente în întreaga
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
dă seama că una e de mâncare și cealaltă nu; în felul acesta conștiința disperată înțelege creștinismul». Este disperat omul al cărui viață nu are un sens. Angoasa îl transformă pe om într-un cerșetor de sens. Angoasa este panica înstrăinării în fața nimicului - a nimicului de sens. Tocmai în acest fel - comentează Kierkegaard - «Dumnezeu, care vrea să fie iubit, coboară să-l vâneze pe om, cu ajutorul neliniștii». Se înțelege de ce «psihologia, imediat ce termină de studiat angoasa, o încredințează dogmaticii». Angoasa apare
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
știi că am copii mici, am nevastă și- o gospodărie, nu-mi las casa! În alte condiții l-ar fi înțeles, însă atunci, în starea de neliniște, oboseală și surescitare provocată de precipitarea imprevizibilă a evenimentelor, reacționă neașteptat. Simțea că înstrăinarea de ai lui, generată de trecerea timpului, era întărită dramatic de istorie. Îi întoarse spatele și plecă, fără a-și mai lua rămas bun. În câteva minute își găsi oamenii. Merseră în coloană o bucată bună de drum, orbește, urmându
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
lor corespondență cu momentele scenariului biblic. Pentru a nu fi acuzați de afirmații "înșelătoare", pur speculative sau fără de suport empiric, să le luăm consemnăm în manieră comparativă pe primele nouă [Propp, 1970:30-42]: 1) absența (plecarea de acasă a eroului, înstrăinarea, moartea etc.) poate fi simbolic echivalată cu creația însăși (cu exterioritatea, cu alteritatea lui Dumnezeu în creatură, cu jertfirea); 2) interdicția (eroului i se specifică o poruncă interdictivă) se regăsește în imperativul adresat omului de a nu mînca din fructul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
diviziunii internaționale sociale a muncii, expuși forțelor descătușate ale pieței și exploatați de către noi forme ale producției manufacturiere, care transformase muncitorii în anexe ale mașinii (Marx 1977a: 477). Capitalismul, după cum considera Marx, reușise să avanseze enorm în ceea ce privește reducerea sentimentului de înstrăinare între societăți. Naționalismul, gândea el, nu are ce să caute în inima și mintea celor mai avansate secțiuni ale proletariatului, care erau angajate într-un proiect politic cosmopolit. Însă capitalismul era un sistem de exploatare, într-o mare măsură nesupus
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în care rasa umană burghezia și proletariatul deopotrivă se găsea la mila structurilor și forțelor pe care le născuse. Filosofii oferiseră doar interpretări ale lumii, scria Marx, pe când principala problemă era schimbarea acesteia (Marx 1977b: 158). Sfârșitul alienării, exploatării și înstrăinării era principala aspirație politică a lui Marx și scopul eforturilor sale de a înțelege legile capitalismului și mișcarea largă a istoriei umane. Aceasta era moștenirea sa de căpătâi pentru gânditorii din tradiția marxistă. Marx credea că rolul istoric al forțelor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
muncitoare din societățile bogate, ci lupta pentru independența națională. Lenin știa că grupuri speciale, precum evreii, erau oprimate din cauza religiei și etniei lor, iar dorința de autodeterminare națională constituia riposta lor deloc surprizătoare. Socialiștii erau nevoiți să recunoască faptul că înstrăinarea între grupurile religioase și cele naționale era un obstacol imens în calea cooperării universale. Cu toate că Lenin susținea că socialiștii ar trebui să sprijine mișcările naționale progresiste și să încerce să le angajeze pentru cauza lor, el respingea abordarea austromarxistă față de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
relațiile internaționale au reflectat procesele care au condus la unificarea economică și socială a rasei umane și au scos în evidență rolul jucat de capitalismul modern în accelerarea acestui proces de dezvoltare. Aspirația sa etică era înlocuirea alienării, exploatării și înstrăinării cu o formă de cooperare universală care ar promova libertatea pentru toți. Proletariatul internațional era socotit subiectul istoric care avea să realizeze aceste obiective, însă naționalismul în expansiune și pericolul din ce în ce mai mare reprezentat de un război în Europa i-au
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
transformă în mod necesar în inamici ai restului umanității; și de cea a lui Marx, care a văzut în statul modern o contradicție între interesele generale și cele private. Ideea centrală exprimată aici este că asocierile politice particulariste duc la înstrăinare intersocietală, la posibilitatea continuă a războiului și a excluderii sociale. Acest tip de argument subîntinde reflecția mai multor gânditori iluminiști ai secolului al XVIII-lea, cum ar fi, printre alții, Montesquieu, Rousseau, Paine și Kant, pentru care războiul era pur
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
spațiul ambiguu dintre cetățean și om. Dillon (1999) argumentează că refugiatul/străinul rămâne în afara mijloacelor convenționale de subiectivitate politică ce sunt atribuite statului suveran. Însăși existența refugiatului/străinului pune sub semnul întrebării viața stabilă și suverană a comunității politice, dezvăluind înstrăinarea care este împărtășită atât de cetățeni, cât și de refugiați. Așa cum subliniază Soguk și Whitehall (1999: 675), refugiații și imigranții, traversând frontierele statale și evitând capturarea, au ca efect ruperea narativelor constituente tradiționale ale relațiilor internaționale. Suveranitatea și etica excluderii
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai regăsește la nivelul individului, ci exclusiv la nivelul „științei“, al tehnologiei și al produselor ei. Această involuție, această „retardare“ și „infantilizare“ la nivel general uman ne transformă în timp în ceea ce Aris totel numea (vorbind despre sclavi!) „obiecte vorbitoare“. înstrăinarea cunoașterii prin transferul ei în registrul „științific“ și tehnologic, urmată de o dezvoltare exacerbată și dezechilibrantă a „exteriorului“, va conduce către o dezumanizare ale cărei consecințe sunt deja vizibile. III.3 Despre cauzalitate Există, în afara cauzalității prin legătura cauză-efect, o
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
publice abordează teme legate de bani, dar problemele reale ale societății nu sunt legate doar de bani... Când eșafodajul social nu conștientizează că importantă e populația [...] înseamnă că el devine străin sieși, trăiește echivalentul social al dedublării personalității"294. Stranie înstrăinare, care face obsesivă întrebarea: societatea trebuie să se adapteze creșterii economice, sau economia trebuie pusă în serviciul bunăstării oamenilor? "Cifrocrația" dezbate probleme legate de buget, venituri, cheltuieli, rata creșterii, impozite, taxe, soldul balanței de plăți, profit și nu are timp
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mustrarea, mâniaînfricoșatului și nepărtinitorului Judecător; adunarea îngerilor fărănumăr; pâra și înfricoșata amenințare; hotărârea fără schimbare;tânguirea neîncetată; lacrimile nefolositoare; întunericul nestrăveziu; viermele cel neadormit; focul cel nestins; muncile de tot felul;căderea de la Împărăție; despărțirea de sfinți; depărtarea de îngeri;înstrăinarea de Dumnezeu; pierderea curajului; moartea veșnică;frica, durerea, întristarea, rușinea, chinul conștiinței?”<footnote Sfântul Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, în Filocalia, volumul V, p. 80. footnote>.Cuviosul Isaia Pusnicul spune că „Domnul va face examenulvieții noastre de pe pământ”<footnote Cuviosul Isaia
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
XIX-lea au fost construite sere pentru roșii). Așa se explică faptul că teoria potrivit căreia ar fi un fruct otrăvitor a rămas credibilă în Marea Britanie până aproape de anul 1800, în tot acest interval roșia fiind o simplă plantă ornamentală. Înstrăinarea gastronomică Am pomenit deci, în căutarea criteriilor pe care le-ar fi putut aplica Păstorel Teodoreanu în definirea noțiunii de „bucătărie națională“, existența unui stil culinar specific și tendința către exhaustivitate, către înglobarea gastronomică a întregului regn alimentar. Dar acestea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu poate fi obținut decât prin prelucrarea, deseori îndelungată și complicată, a alimentelor. Dar bucătăria este în primul rând o artă și de aceea i se pot aplica termeni specifici de pildă teoriei literare. Ne referim aici la noțiunea de „înstrăinare“ („ostranenie“), folosită de Școala Formalistă Rusă (precursoare a structuralismului francez) și inventată de Viktor Șklovski. Este vorba despre calitatea textului literar, care îl înstrăinează pe cititor de sensurile neliterare ale limbajului comun; un articol de ziar, rescris în versuri, va
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
doar arta i-o oferă. „Scopul artei este acela de a ne oferi o senzație a realității, dar o senzație care să fie o viziune, și nu doar o recunoaștere. Pentru a ajunge la acest rezultat, arta folosește două mijloace: înstrăinarea realității și complicarea formelor, prin care percepția noastră devine mai dificilă și mai îndelungată. În artă, percepția este un scop în sine și trebuie amplificată.“ (V. Șklovski, O teorie a prozei, 1917) Să parafrazăm acest fragment, oferindu-i o valență
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
este acela de a ne oferi o senzație a alimentului, dar o senzație care să fie o viziune, una proaspătă, atinsă de calitatea „uimirii“, și nu doar o recunoaștere. Pentru a ajunge la acest rezultat, arta culinară folosește două mijloace: înstrăinarea preparatului culinar de starea primară a ingredientelor folosite și complicarea formei preparatului. Prin aceste mijloace, percepția noastră devine mai dificilă și mai îndelungată. În arta culinară, percepția este un scop în sine și trebuie amplificată. O precizare este necesară: nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]