7,771 matches
-
trebuia să fie în toamnă, și îi spusese că vrea să repete scena finală, duelul, te rog, ajută-mă și dă-mi replica în locul lui Laertes. Fata se gândise mult la „bătălia cu sine a prințului”, cum îi zicea deloc întâmplător, în noaptea trecută, acasă la ea, citise încă o dată piesa, citise și Freud pentru montarea ei, așa îi venise, să citească Freud, trebuia să își explice reacțiile, traumele, subconștientul, visele personajului. Acuma, era acasă la iubitul drag, doar că găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
citise încă o dată piesa, citise și Freud pentru montarea ei, așa îi venise, să citească Freud, trebuia să își explice reacțiile, traumele, subconștientul, visele personajului. Acuma, era acasă la iubitul drag, doar că găsise printre cărți un carnet pe care întâmplător îl frunzărise, uitând de sine, așa, în viteză... și pe a doua pagină a văzut niște nume, „Romanița-Dăscălița, cu țâțele ca bostanii”, urmau altele și altele, un nume unguresc, „Ildi-cea-durdulie, cu bretonul în formă de V”... și „Anita, care merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
său an de studenție, În jurul meselor mici de la Nassau Inn, aceștia au Început să pună sub semnul Întrebării, cu glas răsunător, instituțiile pe care Amory și atâția alții Înaintea lui le contestaseră doar pe ascuns. Mai Întâi - și În parte Întâmplător - s-au legat de anumite cărți, de un anumit tip de roman biografic, botezat de Amory „cartea căutării”. În „cartea căutării“ eroul pornește În viață Înarmat cu cele mai perfecționate arme, jurând să le folosească În scopul pentru care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Alteori, când el era foarte obosit, se așeaza la picioare ei și-și lăsa capul În poala ei, ea Își trecea degetele prin părul lui. Erau ore ce zburau inexorabil, ore imemoriale. UN INCIDENT ACVATIC Într-o zi, Întâlnindu-se Întâmplător În centru, Amory și Howard Gillespie au luat prânzul Împreună și Amory a auzit o poveste care l-a Încântat. După câteva cocteiluri, Gillespie prinsese chef de vorbă. A Început să-i spună lui Amory că Rosalind era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pare rău. - A fost singura ființă care m-a iubit vreodată. Sincer, adică. Și nu pe interes. - Necondiționat, își traduse Contesa. - Da. Necondiționat. În rest, toți mă iubesc pe interes. Și Mișu, mai ales. - Mișu? În afară de faptul că îi salvase întâmplător viața lui Horațiu, că avea o soție gravidă acasă și că singura ființă care-l iubise fusese un câine călcat de tramvai, Contesa nu mai știa nimic despre viața lui Popa. - Da. Mișu. Administratorul și chelnerul barului meu. Copilul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
grijă de tine! S-a urcat în mașină și și-a trimis gândurile cine știe pe unde, în timp ce flutura din mână în semn de adio sau de la revedere, cine știe? ― Mulțumesc și eu, Josef! Poate că nu ne-am întâlnit întâmplător la Cairo. Acolo, sub un pod, am văzut ceva care mi-a tăiat respirația, un cerșetor cu o floare. Era costeliv, dar avea niște ochi extraordinar de puternici, parcă tăiați în granit, teribil de tineri. M-a impresionat cerșetorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
plecase și mă iau în vorbă cu o cucoană, aflu că era chiar directoarea de la Bouffes, are vreme să sporovăiască, îi spun clar că sunt adeptul reîncarnărilor, este și ea, mă informează, cred teribil în stele, așijderea, nimic nu este întâmplător în lume, asta i-a pus capac. ― Adică? vrea să afle și îi explic: ― Am fost în urmă cu ceva ani... și îi turui dintr-o suflare tărășenia de la Operă unde - aici improvizez puternic - Brook m-a remarcat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
actor numai pentru că așa au decurs lucrurile, nu cred, este probabil o chestie, trebuie să fie, de vreme ce eu așa simt. Nu cred că sunt pur și simplu nebun, știu că întâlnirile mele nu au fost întâmplătoare, așa cum nimic nu este întâmplător pe lume. Am să fac o pantomimă cum nu s-a mai văzut, mi-am zis și peste o lună eram la Costinești, într-o noapte mirifică, în fața a două mii de suflete care nu au suflat și care au aplaudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Reiko nu semăna cu nici una din femeile cunoscute de mine până atunci, nici cu fotomodelele văzute În pictorialele din reviste, sau cu actrițele de la televizor sau de la cinema. Nu semăna nici măcar cu femeile cu care mi s-a Încrucișat drumul Întâmplător pe stradă. Îmi dădea impresia că existența ei era Întemeiată pe premiza că s-ar putea evapora În orice moment. Nori grei acopereau cerul New Yorkului În acea după-amiază. Deși nu-l Întrebasem nimic, șoferul de taxi se prezentase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să scăpăm de evrei, va fi așa cum trebuie, nu cu o gloată care să o facă. Sunt și implicațiile comerciale aici. Acum două săptămâni, niște idioți din Nürnberg s-au hotărât să șteargă de pe fața pământului o sinagogă - una care întâmplător era asigurată pentru o sumă mare la o companie germană de asigurări. I-a costat mii de mărci să plătească despăgubirea. Așa că vezi dumneata, revoltele rasiale sunt cât se poate de dăunătoare afacerilor. — Și atunci, de ce îmi spuneți mie? — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oricând pe angajatorul tău. — Nu e voie, dar uneori, da, o folosesc. Fac un pic de treabă pe cont propriu. Mă privi în față: Dar nu am folosit-o niciodată ca să omor pe cineva în ea, dacă într-acolo bateți. Întâmplător nu, dar mersi pentru idee. Am stat în biroul lui Arthur Nebe și l-am așteptat să termine de vorbit la telefon. Când în cele din urmă puse receptorul jos, chipul lui era grav. Eram pe cale să zic ceva când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
borcan cu zahăr. Se lăsă pe spate și suflă un nor deasupra capului său: — Vrei să încerc să văd dacă se potrivește cu o mostră din pădurea cehului tău nebun? — Nu, i-am dat drumul la prânz. E curat. Și, întâmplător, părul lui e blond. Am răsfoit prin paginile bătute la mașină ale raportului de autopsie: — Asta-i tot? — Nu chiar. Trase din țigară și apoi o lăsă în scrumiera mea. Scoase din buzunarul de la jacheta lui de vânătoare din tweed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
văd cine trăgea de sfoară. Chiar și de la etajul al treilea, puteam recunoaște capul cu inconfundabilul păr roșu al lui Vogelmann. — Ăsta e un lucru foarte banal, zise Hildegard. Să te apleci afară pe fereastră precum o nevastă de pescar. — Întâmplător, s-ar putea să fi prins un pește. E Vogelmann și a adus și un prieten cu el. Păi, mai bine te-ai duce să le deschizi. Am ieșit pe palier și am manevrat pârghia care trăgea lanțul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
descendent al unui lung șir de bărbați germani înțelepți, are o memorie clarvăzătoare ancestrală, care este unică în epoca noastră. — Pare să fie minunat, zise Hildegard cu respirația întretăiată. — Este, întări Vogelmann. Atunci voi aranja să-l întâlniți, zise Rahn. Întâmplător știu că este liber joia care vine. Veți fi disponibili seara? — Da, vom fi disponibili. Rahn își scoase un carnețel și începu să scrie. După ce termină, rupse pagina și mi-o dădu: — Iată adresa. Să zicem la ora 8? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o problemă? întrebă comandantul. — Prin natura profesiei mele - răspunse marțianul, luând loc - mă oblig să înregistrez toate zgomotele, sunetele, convorbirile, râsetele, mă rog, tot ce-i destinat urechii, pe o rază de 4 ani-lumină din locul în care mă aflu. Întâmplător, stând acum la bar și bând o cafea, m-am răsucit cu captatorul în direcția dumneavoastră. Ia ascultați! Marțianul apăsă pe piept, în dreptul sternului, un buton și-l auziră cu uimire pe comandantul Felix S 23 zicând: „Al meu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Copiii sunt mediocri, da-s drăguți. Copii, ce poți să zici... Ați spus c-aveți trei avioane, zise comandantul. Pe astea cine le-a proiectat, cine le-a construit? — Niște extramediocri, spuse tractoristul. Au nimerit la noi, așa ca dumneavoastră, întâmplător, acum vreo sută de ani, probabil din cauza unor defecțiuni. Au tot încercat ei să le repare, să poată pleca de unde-au venit, dar n-au reușit. Eu nu i-am mai apucat, dar îmi spunea tata ce triști erau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Zilei Limbii Române la Târgu-Mureș a constituit, în ciuda tuturor mizeriilor, premeditate sau nu, de unii-alții, un succes și o reală bucurie pentru toți participanții, demonstrând, încă o dată, că se poate foarte bine și fără - sau mai ales fără - cei aflați întâmplător (și nu pentru veșnicie !) „pe sus”, în fruntea bucatelor, care promit marea cu sarea (că gura nu doare!) mai ales când îi frige alunecușul la funduleț, dar când vine scadența, îi lovește amnezia. Nu-i nimic, nu toată lumea are probleme
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA TÂRGU MUREŞ , ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364382_a_365711]
-
dar nu avea puterea să iasă din această situație. Ester înțelegea prin ce trecea și o ajuta foarte mult. Uneori o invita să meargă împreună la plimbare și cu timpul au devenit prietene. Într-o zi când Sofia a trecut întâmplător pe la ea la cabinet, a cunoscut pe fratele acesteia rabinul Israel. Era un bărbat deosebit de prezentabil, cu o privire blândă și un zâmbet plin de înțelegere atunci când vorbea. Obișnuia să o ajute uneori pe sora lui cu anumite sfaturi religioase
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
ne lipsește răspunsul la toate aceste nenorocirii care se întâmplă în lume, nu vom putea niciodată ridica ștacheta în fața viitorului. Rămâne o enigmă pentru mine dacă natura umană poate fi schimbată, dar știu cu certitudine că nu ne-am născut întâmplător și că avem datoria față de creator să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Acum draga mea să vorbim despre tine. Știu că ai trecut prin clipe dificile și că îți este foarte frică de moarte, dar să știi că
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
sufletul înaintea Creatorului nostru la început de zi, vom putea să gustăm o astfel de experiență și să fim înviorați de descoperirea Celui Prea Înalt. „Adevărata noastră nădejde” Prima meditație cuprinsă în carte se numește „Adevărata noastră nădejde” și nu întâmplător, cel dintâi articol face referință la speranța pe care o avem cu privire la ceea ce Dumnezeu ne-a promis. Starea sufletească a autorului este descrisă în cuvinte clare, astfel: „Parcurg, la ora actuală, una dintre cele mai confuze perioade din viața mea
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
culturii, civilizației, spiritualității și mai ales, al limbii române - prin comemorarea simbolului ei - Poetul Mihai Eminescu - pe care, potrivit mărturisirii sale, i-a studiat opera și l-a (re)cunoscut abia în anii studenției, căci așa erau vremurile... Probabil nimic întâmplător, numai că noi, cei rămași aici, jos, am mai fi avut nevoie, și încă una foarte mare, de Grigore Vieru, însă avem nădejdea și convingerea că el va (supra)veghea și de acolo, de sus, la bunul mers și îndeosebi
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
banii vremii, investiție ce a fost amortizată în 28 de ani, adică prin 1994. Proiectul pentru hidrocentrala de pe Râul Argeș a existat încă din perioada interbelică, când inginerul Leonida făcuse un studiu de fezabilitate pentru construirea unui baraj în arc. Întâmplător, am avut fericita ocazie să reîntâlnesc la Cluj, în vara anului 2005, un mare inginer pe care îl cunoscusem pe vremuri, prin 1965, în redacția ziarului „Făclia Hidrocentralei” (al cărui redactor șef era ziaristul Iuliu Curta ce mi-e rudă
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
anilor, valoare de reper și sentiment peren, tolerant și de înțelepciune de mult așteptată, binevenită. P.S. Printr-un „transfer de proprietate” (când el trebuia să iasă de mult la...pensie!) în custodia altui împătimit al „muzicilor de (t)ropot și întâmplător cu vreun sens melodic” la care au cântat mai toți afonii, pianul a folosit ca instrument de „exercițiu și probă de talent” pentru câteva zeci de mici melomani de la o instituție școlară din Rucăr care-l „ascundea” (!) într-un cotlon
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
105 sqq.), militând antistalinist / antiproletcultist pentru resurecția modernismului interbelic și pentru impunerea noii estetici, estetica paradoxismului”, după cum însuși domnia sa se caracterizează. Poetul cu porumbel de la poarta „Republicii“ lui Platon Volumul de față, «Nunta Cuvintelor», de N. N. Negulescu, nu se ivește întâmplător, ci inițiatic întru „înmiresire“ și cosmologie zalmoxiano-pythagoreică, sub umbrela cabalistică a „sextadei“, a unui șase, număr-de-nuntire-Yin (urmând, firește, numărului cinci, al secțiunii de aur, al nuntirii-Yang), legat de Soarele Tânăr / Războinic, în celestul dans fertilizator, încrețitor de genune, în primul
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
exeget al lui Lucian Blaga, spunea:” Când întâlnești oameni buni, ei te transfigurează și pe tine. În ziua aceea ști că în univers s-a născut o nouă constelație. “ În această perspectivă am abordat cartea despre care facem vorbire. Nu întâmplător autoarea, doamna profesor dr.Ștefania Kory Calomfirescu, deschide cartea cu acest citat, ce se înscrie, de fapt, ca o profesiune de credinț, atât pentru “personajul “ cărții, profesorul Florea Marin, dar și pentru autoare, cunoscută ca o personalitate în lumea medicală
DOUĂ OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361355_a_362684]