16,092 matches
-
Se știe prea bine că Vâlcea este un vechi, puternic și curat izvor de valori umane ce asigură, alături de alte vetre strămoșești, trăinicia noastră ca neam, iar acest volum, prin valorile prezentate - liant al trecutului cu viitorul românesc, vine să întărească cele spuse de către distinsul om de știință și de cultură. Mulțumim autorilor, colaboratorilor și celor ce s-au implicat financiar în realizarea acestui volum omagial, dedicat celor 32 de nume ce fac onoare județului Vâlcea, străvechiul ținut dintre Olt și
VÂLCENI OMAGIAȚI ÎN ANUL 2014, DE EUGEN PETRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383166_a_384495]
-
cum îți mai este? Ai fost la medic? Cum te simți? La telefon sigur nu-mi spui prea multe. — Ștefan, mă simt bine! Nu dau importanță durerilor reumatice. Aici, la munte, aerul rece ne dă destul frig dar ne și întărește. Mă descurc, nu fii îngrijorat! Mă bucur că tu ești puternic și sănătos, slavă domnului, de un timp m-am liniștit și în privința lui Virgil. Lucrează, am înțeles de la el că are o parteneră, poate dă Domnul și se recăsătorește
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
mea a fost un dezastru!”. NU! Ești câștigătorul unei curse demențiale! Ți s-a spus la școală. Din câteva milioane de spermatozoizi-frați, ai fost singurul care a ajuns în uter! Un parcurs al disperării; încerci, uneori, să îl vizualizezi, te întărește. Te duci cu gândul că ai fost chiar un ales. Mereu cauți să te poziționezi; nu ai venit pe lume întâmplător; nici măcar un fir de praf nu există fără rost, totul e Creație. Oriunde. Vrei să afli, dacă e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
moralizatoare, aproape laice, spre nemulțumirea ultimilor habotnici - câteva zeci - ce mârâie neputincioși prin colțuri. Generația următoare va fi dacă nu atee, cel puțin năucă. Pierderea credinței originare este urmarea, firească, a lipsei de competiție: religiile au existat și s-au întărit, totdeauna, prin amenințarea uneia de către alta. Pentru a da și mai multă culoare spectacolului, Magistratul a apelat și la pitici: sunt peste o sută în Stațiune; strămoșii lor s-au stabilit aici cu două secole în urmă. Există Trupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
foaia albă. Semnele. Să-mi consum energia și imaginația în slujba unei hoarde de troglodiți? Târgoveții ăștia nu vor fi niciodată mulțumiți; lor nu libertatea le-a lipsit, de-a lungul timpului, ci educația. Comunitățile civilizate nu produc despoți. Excepțiile întăresc regula. Să conducă Actorul? Viața nu e vodevil! Filozoful? Crede că știe tot: ar fi dictatorul cel mai periculos! Caravella? Darling? Eroul? Vreun meșteșugar analfabet? Cine să țină strâns, în dârlogi, gloaba asta miriapod? Cine să o cravașeze, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
țicnit! Un trio de nebuni ce vor sfârși prost, se străduiesc. În urma ploilor abundente din ultima săptămână, jumătate din terenul pe care se află Domeniul a alunecat câteva zeci de metri, presând asupra unui mal de pământ - și așa nesigur, întărit cu zid - ce mărginește partea de nord a Stațiunii. În spațiul dislocat, o adevărată râpă, a început să se strângă apă. Peste o vreme, malul va ceda. Se apropie, poate, împlinirea unei prevestiri. Cineva tot amintește de Astrolog; totodată, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai bine decât scriind despre hoți? Aproape că îi iubesc. Pedeapsa pentru furt fără violență se aplică, în Stațiune, doar dacă cel acuzat e prins asupra faptului. Așa am stabilit printr-o Ordonanță. În felul acesta, prin necinstea câtorva indivizi, întăresc vigilența unui oraș. Sau voi scrie despre ADEVĂR. Filozoful va fi singurul personaj. Va reieși că adevărul e o mare minciună. E ca apa: ia forma vasului în care o torni. Îngheață sau se evaporă. I-aș astupa gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tineri și puternici, supravegheați de către un specialist în arte marțiale străvechi, supranumit Spartacus, se antrenează sub una din peluzele Hipodromului. Spartacus, fost consilier cinematografic peste mări, le scoate sufletul. Herculean, se bate cu trei deodată. Magistratul are prin contracte scrise, întărite cu jurământ, drept de viață și de moarte asupra învinșilor în luptă. Împărat roman într-o urbe cât o scamă pe harta fostului imperiu, Magistratul e mai puternic ca niciodată. În dreptul tribunei oficiale din Hipodrom, a fost amenajată o arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre o casetă Întărită cu balamale de fier, care se afla deschisă pe podea. Grăbit, cu ajutorul tovarășului său, Își depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de ziduri. La Început, trebuie să fi fost o parohie pe drumul spre Roma. Afară se găseau Îngrămădite materiale de construcție, unelte de tâmplărie și scânduri. O parte din absidă fusese Încorporată În zidul noului bastion, În timp ce vechea clopotniță fusese Întărită la bază printr-un contrafort și readaptată ca turn de observație. Edificiul purta semnele altor transformări, numeroase, suportate de-a lungul secolelor, care Îi confereau aspectul unui straniu complex, În același timp religios și militar. Un portal cu arc ogival
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grupul de bărbați cu torțe care se deslușea pe fundal. — Priorule.. așteaptă! Oprește-te! Din spate, glasul lui Bargello, alterat de spaimă, părea să vină de la mari depărtări. Neîndoielnic, durerea era cea care Îi modifica percepțiile. Nu Întotdeauna un suflet Întărit de virtute și cunoaștere poate supune fragilitatea trupului umil, se gândi el cu amărăciune. Parcursese vreo douăzeci de pași când, din nou, glasul Îl chemă. — Așteaptă, oprește-te! Dar, de astă dată, sunetul părea diferit, de parcă i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mod grosolan fizionomia. Dante Își reprimă instinctul de a-i sări În ajutor: nemișcarea sa nega faptul că ar fi putut exista, În el, măcar o scânteie de viață. Mâinile legate de stâlp și rigiditatea stratului de tencuială, care se Întărise, Îl mențineau Într-o poziție dreaptă, puțin aplecat În față, aidoma unei macabre statuete de la prora unei corăbii. Caron, luntrașul umbrelor, s-ar fi putut folosi de el ca ornament pentru barca lui, se gândi. — Înțelegi acum de ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era complet uscată, tare ca piatra. Părea un var de zidărie neobișnuit, ca și când mâna asasinului ar fi introdus În amestec și o componentă mai rezistentă. Lovi coaja Întărită de-a lungul cefei mortului, În mod repetat, producând o serie de mici crăpături, așa cum văzuse, cândva, că se proceda În varnița de la țară. Metalul Încă fumegând ieșise, Încetul cu Încetul, din temnița sa de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păreau neatinse, lipsite de ulcerații. Făcându-și curaj, ridică mâneca tunicii până la cot. Nici acolo nu exista nici o urmă de molipsire. Probabil că varul fusese turnat pe fața omului cât timp acesta era Încă În viață, arzându-l, și se Întărise Însoțindu-l În spasmele agoniei. Pe timpul examinării, Dante lăsase să Îi cadă vălul din dreptul gurii. Bargello interpretă acest lucru ca pe ceva liniștitor și, cu grijă, Încetișor, prinse a se apropia la loc. — Nu e... — Nu, fii sigur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pierduse cunoștința, atacatorul i-a legat mâinile la spate, prinzându-i gâtul cu funia care, mai apoi, i-a folosit drept suport cadavrului. Poate că voia să-i smulgă o mărturisire. Apoi a vărsat peste el varul, care s-a Întărit, preschimbându-se Într-o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al Artei medicale. Ai Încredere În mine, messer Alighieri, și Îngăduiește-i puținei mele științe să adauge un grăuncior la a dumitale, care e mai mare. Într-un ungher al prăvăliei se găsea un lădoi din lemn masiv, cu muchiile Întărite prin benzi metalice și Închisă printr-un lacăt de siguranță cu cheie dublă, aidoma celor de la sipetele celor mai mari agenți de schimb valutar din Florența. Spițerul scoase dintr-un scrin două chei de fier și se apropie de ușița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le Mura. Nu era datată, dar părea recentă. — Ambrogio a fost la Roma, Înainte să vină la Florența? — Cred că da. Vorbea despre orașul sfânt ca și când l-ar fi conoscut foarte bine. Dante examină din nou documentul. Acest amănunt Îi Întărea ideea pe care și-o făcuse de la bun Început: aceea că mozaicul ar fi putut fi un soi de celebrare a anului Centesimus. Se Întrebă iarăși ce-o fi fost prevăzut pentru partea rămasă neterminată. — Ai observat ceva ciudat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
leproși, care se Îndreaptă spre Roma. Ei speră ca Jubileul lui Bonifaciu să Îi scape de ulcerații. Și cine știe câți mistificatori și agitatori nu s-or fi numărând printre ei. E nevoie ca priorul Artei negoțului să dea ordin să se Întărească straja, pentru a-i Împiedica să pătrundă În oraș. — Ar trebui omorâți toți, zise aspru messer Pietro, Însă, Îndărătul tonului său feroce, se ghicea teama. Din păcate, sunt ocrotiți de Biserică. — Știți ce se spune la Padova, unde lazaretul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Fuseseră descoperite foarte multe asemenea cimitire pe pământurile Maremmei. În orice caz, era opera unor oameni, nu a unor demoni. Totuși, dacă iadul avea o formă, se gândi Dante, nu se putea deosebi prea tare de aceea. Își reluă coborârea, Întărit de lumina rațiunii. Chiar și aerul părea să fi devenit mai puțin apăsător, ca și când un vânticel ușor ar fi adiat dinspre adâncuri. Scara din piatră se oprea dinaintea unui arc Înfundat, Închis printr-un zid din cărămizi. Într-o epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri de cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii. Sub picioare simțea un mâl vâscos, cu un miros puternic de putreziciune. Trebuia să fie argila de pe malul râului Arno, care urca până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
breaslă ar putea satisface necesitatea unei cauze foarte puternice? interveni Teofilo, prea puțin convins. Ați uitat cea de a doua condiție: un suflet slab. Când se simte lezat În propria demnitate, un spirit nu tocmai solid și nu prea bine Întărit În Învățătura creștină poate fi cu ușurință Împins spre crimă. La unii oameni, slăbiciunea morală se poate transforma Într-o armă, dând viață unei neașteptate vigori trupești. Nu este necesar ca răzbunarea să fi fost consumată de toată breasla. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit de cuvintele lui Baldo. Da... s-ar putea, recunoscu poetul. Dar, În acest caz, mai curând decât cetatea, mozaicul ar părea să zugrăvească abandonarea ei. Prin stranietatea sa cvintuplă. — S-ar putea să fiu În stare să vă ajut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încrucișate În golul mânecilor. — Și eu te cunosc, messer Alighieri, și mă plec dinaintea funcției dumitale, a Învățăturii și a tăriei credinței dumitale. Faptul că Însăși căpetenia Inchiziției Împarte atâta milostenie e un izvor de speranță pentru noi toți. Aceasta Întărește credința umililor păcătoși cum sunt și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că domniilor voastre vă e rezervată Îngrijirea spiritului și pioaselor femei aceea a trupurilor, răspunse ironic poetul. Dominicanul rămase impasibil. Dante se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
schimbase? — Mi-ai spus că ai rămas cu buza umflată din partea guelfilor, Încercă el să zvârle la Întâmplare. Crezi că imperialii vor ști să fie mai generoși? Cecco nu răspunse, așteptând ca poetul să continue. — Marile familii ghibeline s-au Întărit pe domeniile lor din nord și nu au nici o intenție să coboare mai jos de valea Padului. La sud, În Regat, puterea e În mâinile francezilor, care, deși strângând din dinți, sunt de partea lui Bonifaciu. Familiile Colonna și Orsini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a-l Înșela și pentru a-l răni. Se spunea că prin aceste sfâșieri ale conștiinței demonul s-ar insinua În mintea omenească. Se spălă pe față, În timp ce simțurile Îi reveneau Încetul cu Încetul la starea de veghe. Logica sa, Întărită de dreapta judecată și de harul lui Dumnezeu, nu putea fi Înșelată de o putere diabolică. Trebuia să fi existat o altă explicație. Se gândi iar la ceea ce aflase din cartea lui Artemidor, grecul care studiase secretul viselor. Imagini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]