2,365 matches
-
o revedere după 4 ani și 4 luni.. Brăila 26 august 1975 Dragii noștri prieteni, Mia și Sandy, Cât de mult ne-am bucurat de rândurile primite, scrise cu mult suflet și pline de sinceră prietenie, dar atât ne-am întristat după convorbirea avută la telefon. Scrisoarea care o începusem am rupt-o, ea nu mai corespundea sentimentelor avute, față de ceea ce trăim acum. Noi vă sfătuim să mai insistați, poate se mai rezolvă ceva în cel de al 12-lea ceas
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
povestind celor mici despre copilăria și tinerețea mea, apuse pentru totdeauna. Cu toată dragostea, Apostoleanu Moinești, 14 noiembrie 1983 Dragul nostru Alecu, Am primit scrisoarea ta, scrisă din Brăila, de acasă de la colegul nostru Grigore Negură și soția. Ne-am întristat mult, aflând chiar de la tine, vestea despre pierderea scumpei tale soții. Îți transmitem condoleanțe și multă tărie de caracter în restul vieții. Noi ți-am fi scris mai de mult dar nu am fost siguri de această veste tristă. Fratele
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
reumatism, dar, avem speranța că în vară să încercăm ceva tratamente la stațiuni balneare, de vom ajunge, și totul se va ameliora. La mulți ani 85, spre... 2005. Familia, Iov. 28 septembrie 1986 Mult stimate și neprețuit coleg, M-a întristat profund vestea pierderii irecuperabile a tovarășei tale de viață, dar de asta nu-i scutit nimeni de a trece dincolo. Cândva, presupunând că am trăit 110 ani, și m-ar anunța un cadru medical că după asta, precis voi muri
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a tovarășei tale de viață, dar de asta nu-i scutit nimeni de a trece dincolo. Cândva, presupunând că am trăit 110 ani, și m-ar anunța un cadru medical că după asta, precis voi muri, oare m-aș mai întrista? Ne doare inima când pierdem soțiile, rudele sau prietenii, dar, aici e durerea, nimeni, absolut nimeni, nu poate interveni cu nimic, să oprim întâmplarea. Am citit scrisoarea de la tine de mai multe ori. Nu e clar, pe 28 iulie 1987
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de-abia ne mișcăm”. După care adăuga ceea ce mai spusese: „Doi copii îi am la Craiova, Ionică și Elena, Rodica la Focșani și Iulia la Mărășești, predă la Pădureni agricultura și botanica” Tecuci 3 martie 1985 Dragă Alecule, M-a întristat foarte mult vestea despre iubitul nostru coleg Coșulschi, eu îi scrisesem prin decembrie și dacă am văzut că nu îmi răspunde mi-am închipuit că trebuie să se fi întâmplat ceva rău cu el. Inițial m-am gândit că s-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
populație, vicisitudinile războiului. Probabil că militarii, adevărații câștigători ai bătăliilor din vara anului 1917, au avut sentimente contradictorii la vestea încheierii unui armistițiu. Pe de o parte s-au bucurat de încetarea luptelor, iar pe de altă parte s-au întristat de condițiile impuse de un inamic zdrobit pe câmpul de bătălie. Prin Pacea de la București, armata română trebuia să fie demobilizată (din 1 iulie 1918) și era obligată să păstreze doar patru divizii încadrate cu efective de război și opt
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a fost vreme, o săptămînă fără ploaie dacă a fost! ce te încîntă fără nume pîlcurile de mesteceni Păltiniș, plini de soare umerii zăpezii, biserica ortodoxă viaduct, l-am scăpat în munte tunel, patru studenți nivel de problematizare mediu, am întristat un copil, a plecat, călătorie în puncte de imaginație pentru iarnă, Livezi-Ciuc-Somn. Șesul Ciucului în alb curat, reluăm la nivel studențesc, m-a sunat Corina, a încercat să mă sune, n-aveam semnal! imagini pe sentimentul geologic, nu are intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
acest preot sus-amintit cu gura sa, fiind foarte bine informat de toate), pentru că aici și-a făcut munca sa de misionar cu onoare și a trăit totdeauna ca bun religios, fără vreun scandal, că până și plecarea sa i-a întristat pe toți și dacă nu le-ar fi promis că se va întoarce nu l-ar fi lăsat să plece. Când a văzut Monseniorul că nu poate să-și atingă obiectivul a început să ne amenințe cu cenzuri, la care
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
toate speciile. Numai la Ichneumonidae nu se pricepea. De altfel, mi-a spus chiar el la sfârșit și mi-a confirmat că nu am făcut nici o greșeală. Acest fapt m-a bucurat pe de o parte, dar m-a și întristat. Aplicația noastră se transformase într-o competiție; care știe mai mult. Competiția nu era între studenți, ci între conducătorii lor. De altfel, faptul că nemții nu le impunea studenților cunoașterea denumirilor latine îi dezavantaja pe aceștia în competiția cu studenții
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
plantelor poate căpăta orice formă, că înțelegând aceste principii poți să-Ți imaginezi diferite forme de plante apărute ca răspuns la provocările mediului? Pe cât era de conștient de descoperirile sale și de fericit, pe atât de mult avea să se întristeze de faptul că nu era înțeles, că nici măcar prietenii săi nu se arătau interesați de punerea în lumină a fenomenelor și proceselor biologice esențiale pentru înțelegerea lumii vii: „Este cumplit de dureros să constați că nu ești înțeles, după atâtea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
timp de un secol ceea ce a fost inima comunității evreiești din oraș. Dezrădăcinarea sinagogii din peisajul local, precum și schimbarea totală la față a casei unde am trăit timp de aproape douăzeci de ani (din aceeași curte cu sinagoga) m-au întristat enorm! Și pe deasupra nu a rămas nicio urmă, nici din celelalte clădiri, unde pe vremuri palpita viața comunitară școala primară, beit hamidraș, baia rituală și sala de festivități a comunității. Astăzi Beiuș, orașul sau dacă vreți orășelul meu de odinioară
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
zăngănitul de cătușe" ca să-i bag în buzunar 800 $. Ham, ham, se revoltă și cîinele. După ce am vorbit de unele, de altele, bag mîna printre scînduri și-l mîngîi. Cîinele este fericit nevoie mare și cînd dau să plec se întristează. Mi-am refăcut buna dispoziție și încep să fluier. Dintr-o curte, un gospodar mă salută. Vă faceți casă? Da. Am cumpărat 500 m². Cît ați dat? Scump tare. Am dat 30.000 de euro. Cîîît?! Cît v-am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
botezat "Bulboana Floricica". Se spune că în noaptea Învierii Floricica apare mergînd pe apă. Eu am așteptat-o dar nu a apărut. Floricica avea vîrsta mea. N-am cunoscut-o dar știu povestea ei încă de cînd eram copil. Mă întristam și uneori chiar plîngeam că în lume sînt și copii atît de nefericiți... Ce, mă crezi proastă? Familia Cepoi a fost chemată într-o vizită la moș Cazacioc. Nu era chiar ăsta numele moșului, dar fiindcă îi plăcea s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
luat acasă, pe unul l-am desfăcut și pe celălalt l-am îngropat în curte. Bădie, lasă cu chiroanele... Americanii fugăresc contrabandiștii și ăștia aruncă în mare coletele. Apoi marea le aduce la țărm. Încep să cred puțin. Omul se întristează, nu mai bea. Am început să vînd cîte puțin la turiștii străini dar era tare greu. M-au prins, m-au schingiuit și pe mine și pe familia mea. Am spus și de celălalt colet îngropat. Tace și trage cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eu aș zice să coborâm către Frumoasa. - Frumoasă propunere, mărite Spirit. - Atunci...la drum! Odată cu ultimul cuvânt, chipul de fum al Spiritului domnesc s-a învârtejit și a urcat spre înalturi...Doar vocea lui îmi mângâia auzul. - De ce te-ai întristat? Nu te-am părăsit. Stiu că tu cunoști drumul și de aceea te-am lăsat să mergi singur. Te aștept la Frumoasa! Nici nu știu când am ajuns în valea Frumoasei... Turnul clopotniței, masiv, domină valea. În umbra bolții lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
te-am hrănit....te-am adăpat... și tu te-ai dus. Nouă, celor mici, ne era milă și de taur, care nu mai era, dar și de moș Șutu, rămas orfan de unul dintre buhaii lui. Dar să nu ne întristăm prea mult. Eram convinși că, după câteva zile, moșul avea să uite de necaz. Îl avea pe Duman. În plus, primise spre îngrijire, în grajdul comunal, un tăuraș de rasă, de câteva luni, pe care îl dezmerda cu numele de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
solide - cel puțin deocamdată - pentru a credita resursele de solidaritate, vigoare sufletească și dinamism civic ale unei populații risipite interior, sleite de lipsuri, hărțuite de tot felul de „zbierători și dibaci“, înrăite de lupta pentru subzistență. Uneori, oricât m-ar întrista ceea ce simt, mă întreb dacă nu oblojim, în fibra noastră, un virus (mai vechi) al disoluției, dacă nu stăm sub steaua sumbră a unei ratări istorice, a unei „moșteniri de nenoroc“, cum spune undeva Iorga, într-o pagină de călătorie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dincolo de ea. Stoicul vrea împăcarea cu sine. Creștinul vrea împăcarea cu ceva mai adânc decât sinele propriu. Sinele singur, sinele în dimensiunea lui curentă, strict mundană, e plicticos. În cel mai bun caz își administrează porunci de acomodare: nu te întrista prea tare, nu te veseli prea tare, abține-te, acceptă-ți soarta. „Cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde“ sună, dimpotrivă, mesajul hristic. În fraza aceasta nu se mai simte nimic de ordinul regulii, al garanției raționale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
câțiva se numără printre prietenii săi; el și-a părăsit patria, prietenii, drepturile, avantajele, le-a părăsit pe toate pentru totdeauna și pe toate le-a pierdut. Nu și-a putut imagina că, în final, chiar propria situație îl va întrista într-atât. Pentru aceste sacrificii, pentru acest zel, pentru serviciile aduse, pentru cheltuielile sale, pentru suferințele sale și pentru asigurările care i s-au dat, zace acum înconjurat de ruine ce-i dovedesc justețea suspinelor. U. Astfel, pe când își continua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
roata“ s’a strâmbat aici, iar câtă vreme nu vom putea Întocmi niște „spițe“, desigur nu geografice, dar culturale, economice, spirituale, toată roata românească va șchiopăta, hurducându-ne chiar și pe autostrăzile netede ca’n palmă ale Europei. V’am Întristat? Eu sunt mai dihai, căci Însăși existența mea datorează totul acelui 1 Decembrie 1918 care a condiționat adunarea și amestecarea sângelui basarabean, bucovinean și ardelean care-mi curge prin vene. 11. Supraviețuire Supraviețuirea e prima grijă a oricui, dar nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și cum ai ajuns astăzi, să fii servit de altcineva ! La noi nu mai vin colindători, cei care mai soseau într-un timp au cam uitat cu totul de noi. Dar și de tradiție. Dai drumul la televizor, dar te întristează, nu mai sunt emisiunile noastre, nu mai cântă nimeni « Dunărea albastră»...Nu mai este Tudor Vornicu la Televizor. Nici Iosif Sava, nici Sanda Țăranu. Iar Marina Voica și Angela Similea vin tot mai rar. Așa că, îți faci patul, stai liniștit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
iubire și respect de la început, așa cum am citit și în această minunată carte, când privești tinerețea și frumusețea unei ființe și mai și constați cum viața îl schimbă pe om că nu se mai cunoaște el pe el, totul te întristează și nu-ți mai rămân decât ridurile care își înscriu trăirile în frumusețea amintirilor, pentru că: Tineri am fost și noi, Și am fost și frumoși; A trecut timpul iute Și-am ajuns niște moși. Ți-amintești de trecut Și nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
noului prim-secretar, Alexandru Iliescu am reușit, în sfârșit, să mă reîntorc la Catedră că și cei doi colegi ai mei fuseseră chestionați, întrebați, obligați chiar să declare că... "Elvira era bolnavă de nervi, ipohondră!"... Când am aflat, m-am întristat și apoi, multă vreme m-am întrebat: Eu, care am stat un an întreg în birou cu dânsa, de ce n-am fost nici chemat, nici băgat în seamă? S-au temut c-aș fi putut să spun adevărul? Ea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la orice evenimente de acest fel, unii și alții care s-au aflat în preajma Corinei au discutat și comentat în fel și chip. Ba că ea, Corina, voia săraca, să plece și ea în RFG. Și de aceea s-a întristat și s-a îmbătat. Ba că în ultimul timp s-ar fi încurcat cu un inginer mai tinerel și mai frumușel din subordinea lui Bițu, Iustin Negrin căruia i-a și botezat un copil și cu care Corina ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
direct cu Stafio, ce naiba ți-au făcut? Te-au ciuntit, eh, da’ vezi de treabă, că Dumnezeu e mare și bun și dă fiecăruia după sufletul și inima cui l-o iubi mai tare. N-avea altminteri cum să mă Întristeze prea tare rătăcirea lor. Îmi aminteam că nu dintotdeauna fuseseră așa, și că puseseră cândva toate mână de la mână și rupseseră din sărăcia lor pentru cavou și cruce de marmură pe o alee principală din Bellu. Asta a fost când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]