2,225 matches
-
Duh, ne-au spus că „Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, săvârșesc toate.” întreaga Sfânta Treime a creat lumea și a făcut pe om. Și iarăși, Sfânta Treime a recreat omul și lumea: Tatăl a binevoit și Cuvântul S-a întrupat de la Sfântul Duh. Astfel, întruparea lui Hristos s-a făcut „din voința Tatălui și prin lucrarea Sfântului Duh.” De aceea, spunem că mântuirea omului și dobândirea darurilor sunt fapte comune ale Sfintei Treimi. Sf. Simeon Noul Teolog scrie: „Fiul și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
același fel, Fiul și Cuvântul lui Dumnzeu întrupat fiind, a devenit înaintemergător „prezenței lui în Duh”. A învățat pe oameni prin propriile lui cuvinte, ca să fie în stare să primească prezența lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Hristos trebuie să se întrupeze înlăuntrul nostru, noi neputând altfel vedea slava Sa în ceruri. întruparea lui Hristos în noi este făcută prin bunăvoința Tatălui și prin lucrarea Sfântului Duh. Iată cum e exprimată împreună lucrarea Sfintei Treimi, cum recunoaștem și mărturisim marea taină că
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut: Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, s-a pogorât din ceruri și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și s-a făcut om. Și s-a răstignit pentru noi în vremea lui Pilat din Pont, și a pătimit și s-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în același sens, în dialogul amintit din Euphorion. Cititorii vor fi sensibili, desigur, la delicatețea formulărilor sale: Aici e partea tristă a lucrurilor... Căutând un punct de echilibru între un Occident depravat și un Orient trist și mizer, căutând să întrupeze undeva măsura, o plasase în R.D.G. (sic !, n.n.). Acolo oamenii erau civilizați cât trebuie, fără să fie dezorientați. O aberație !... Căuta un punct dincolo de configurațiile occidentale și dincolo de neîmplinirile românescului... Dacă ar fi de luat o lecție de la el, la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
primul caz și senzual-spiritualizată, în cel de-al doilea 42) nu este provocată de "incidente aparținând lumii profane", adică maternitatea dorită în prima poveste și refuzul ei enigmatic în cea de a doua, ci "dorința - de natură mistică - de a întrupa nunta în cer, integrând-o în sfera vieții, într-un anumit sens, sacrificând din nou viața"43. Nunta în cer este o constantă a prozei eliadești (v. La țigănci, Noaptea de Sânziene). Numele lui Barbu (pe care Hasdeu îl considera
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Egor în gândirea imaginativă este pictorul Prajan, al cărui nume traduce condiția artistului, sugerând purificarea prin ardere și ascensiune 116), iar arheologul, cel care "dezgroapă trecutul", are o "sensibilitate receptivă la mituri"117. Blestemul iubirii strigoiului, care încearcă să se întrupeze pentru un muritor este conflictul în jurul căruia se dezvoltă întregul roman. Un prim element al acestei lumi în care moartea vrea să imite viața, umanul în "modalitatea încarnată" este parcul; dacă pădurea este sălașul unui zeu (ca în credințele vechilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a servi ca manevră de diversiune pentru când vor sosi rușii. Nuvela recompune elementele fundamentale (căutarea în zadar a comorii, flacăra ei "curată", visul, Moșul, moartea) ale unei bogate tradiții românești; în Mitologia românească a lui Tudor Pamfile, moartea se întrupează într-o movilă de bani, într-o comoară, pentru a-i putea înșela pe cei cărora vrea să le ia sufletele 491. "Așa se zice că pe o samă de oameni, care au văzut comori arzând și s-au dus
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de vedere, Adrian trebuie pus în relație mai degrabă cu Dionysos, băutura fiind un atribut al acestuia, "o cale de i-limitare a ființei" și nu cu orficii care trebuiau să evite apa Lethei, căci sufletele lor nu se mai întrupează; de aici rezultă structura ambivalentă a personajului, deopotrivă profet al lui Apollo și al lui Dionysos. Adrian simte că, de peste tot, primește "semne" (cincisprezece ocurențe ale cuvântului) cu care începe "miraculosul proces de anamnesis". Regăsirea, sub semnul lui Dionis, din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în primul rând, i-realizare de sine, punerea propriei sale persoane în spectacol, integrarea sa în cosmologia spectaculară pe care o construiesc prozele mitologice"617. Faptul că intenționează să folosească uniformele unchiului său general în Hamlet, relevă faptul că Ieronim întrupează personaje de dincolo care nu au rupt legătura cu lumea celor vii: "Ieronim aduce moartea în lumea noastră, de aici: odată cu sosirea lui pe scenă, se deschide o poartă întunecată, neagră, detaliu pe care-l precizează, între altele, numele personajului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
locuri diferite (Piatra Craiului și casa din strada Toamnei) și confuzia succesivă a lui Arhip cu Procopie, și apoi cu Ivan, în Ucraina, subliniază unicitatea Spiritului Suprem "capturat, închis de Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate"861. Darie întrupează Spiritul Suprem în final când, rănit este dus pe carabine de către cei doi soldați. "Evidențele mutual contradictorii" există și în cazul Laurei, care "avea, și are încă, modul ei propriu de a fi evidentă"862. Continuând seria "falselor identificări", ea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
simbolului iarăși prin formula coincidentia opossitorum. Obiectele ce devin simboluri sunt transfigurate, se transformă în altceva decât par să fie în experiența obișnuită, în felul acesta ele încetând de a mai fi niște fragmente izolate în ansamblul realului, tinzând să întrupeze în ele întregul sistem în cauză, să integreze cel mai mare număr posibil de obiecte, situații, modalități 571. "Funcția unificatoare a simbolului ține de misterul totalității, de coincidentia oppositorum; simbolul este un mijloc de pătrundere a acestui mister, a misterului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
creație dar, în același timp, frânate în avântul lor de puterea magnetică a adâncului din care nu s-au desprins cu totul: "smulgându-ne din cercul puterilor latente,/ Vieții universale, adânci, ne vom reda" (Panteism). Ceea ce se dă ca posibil întrupat în transparența strălucirilor avide se re-dă stadiului pre-ființial al originii, universală ascundere a Vieții fondatoare. În Banchizele e exprimată pregnant această subtilă dialectică ce conjugă la nivelul ființării tensiunea dintre ascundere și neascundere: "Mereu rătăcitoare, substratul lor închide/ Tot darul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tocmai trecerea, în ambele sensuri, de la apariție la dispariție, de la vizibil la invizibil 1. Actul trecerii funcționează ca un receptor și un transmițător al luminozității: primește lumina în puritatea distanței parcurse și o reflectă prin ceea ce, începând să semnifice, se întrupează iradiind în înțelegere. Trupul poetal este ca atare un revelator al semnificabilului, developând în negativ - în și prin obscuritatea celor ce sunt voalate de corpul poetic, a celor ce nu sunt (vizibile) - imaginea diafană a acestui mediu transparent, donația speculară
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe care să-l ia în stăpânire, la fel cum rostirea nu are nevoie de cuvânt pentru a exprima nerostibilul. Tot ce se vede și se spune nu e decât mediul unei transfigurări, posibilul aparițional al unui semnificabil, darul ascuns întrupat într-o dublă imagine: "suflet și ape". Nimic nu prevede și nu prezice această imagine; ea se dă așa cum apare, în trupul poetal al iubirii și al cântului. Suflet care se poartă deasupra apelor, zămislind posibilul lumii și al vieții
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ești"4. Răspunsul se dă prin ricoșeu; tot ce este frumos în cuprinsul lumii văzute își are frumusețea prin reflectarea frumosului nevăzut. Răspunsul semnifică și se dă vederii, iar ceea ce se vede se arată în zămislirea sa originară, a frumosului întrupat în lumea sensibilă. "Sămânța încă grea de sine/ Cade-n trist pământ interior", "Nemuritoarea merindă intră-n lut"5, rodind în carnea albă a sufletului, acolo unde tot ce prinde a încolți ridică întreaga fire spre înaltul ce-i este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și oferă adăpost semnificabilului și imaginii care însoțesc nașterea cuvântului? Și apoi, ceea ce semnifică în mod originar acest raport de creație apare intuiției imaginative înaintea discursului pe care-l instituie? Face el orizont ca manifestare de dincoace de prezența sa întrupată în cuvânt, drept semn imprezentabil dar semnificabil și, ca atare, comprehensibil? Poemul Locul privilegiat 49 prezintă scenariul invers apariției textuale și, implicit, desfacerea formelor poetice până la nucleul poetal al originarului. "Cu suflete de pasăre am dat/ ocol orașului./ - Aici, aici
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mișcarea, Editura Polirom, Iași, 1995, p. 195. 13 Vol. Locul sâmburelui (1973), în Sorin Mărculescu, Carte singură, Editura Cartea Românească, București, 1982, p. 171. 14 Într-o "rețea în mișcare de suprasemnificanți relaționali", astfel încât, plăsmuirea odată încheiată, "Semnificatul s-ar întrupa în văzduhul vital turnat între zidurile isprăvite. Semnului i s-ar da astfel șansa de a respira" (Sorin Mărculescu, " În loc de prefață" la Fluviul întâmplător, Editura Cartea Românească, București, 1985, p. 6). 15 "Pe de o parte, hermeneutica se construiește pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apele clare, în undele timpului,/ în revărsarea imaginii pe maluri de lumină./ Din existența ei de aer se naște realitatea./ Aici și acum" (Umbrele cerului, vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 34). 93 "Și prin transparență se vedeau muzici întrupându-se/ și creația primenindu-se/ în imensitatea de aer și vid" ( În frunte cu prăpastia lumii, vol. Ziua de dinainte, ed. cit., p. 171). 94 Vol. De-a viul, Editura Cartea Românească, București, 2010, p. 75. 95 Vol. Erg, Editura
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fac decît să scoată în evidență slăbiciunea unei Europe divizate, incapabilă să-și adune forțele pentru a împiedica înaintarea turcilor, considerați, totuși, o nenorocire îngrozitoare pentru lumea creștină. Nu se face nimic pentru salvarea Imperiului bizantin, a cărui istorie glorioasă întrupase, în timpul Evului Mediu, amintirea Romei. În primii ani ai secolului al XVI-lea, otomanii își instalează tabăra chiar la granița teritoriilor ce constituiau patrimoniul familiei imperiale de Habsburg. Două aspecte ilustrează profunda decădere a Europei după prăbușirea Bizanțului: fărîmițarea Italiei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
firii. S-ar zice că autorul modern ține seama de avertismentul inclus în argumentul piesei eline : el corectează abaterea de la canoanele genului săvârșită chiar de unul dintre părinții tragediei antice. Mit și folclor Ca și O’Neill (Din jale se întrupează Electra), Giraudoux (Electra), Sartre (Muștele) și Gerhart Hauptmann (Tetralogia Atrizilor), Victor Eftimiu (Atrizii) și Petru Dumitriu (Preludiu la Electra) rețin, în reinterpretările dramatice ale mitului Atrizilor, mai ales secvența cuprinsă în Orestia lui Eschil de la întoarcerea lui Agamemnon din război
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lasă stăpânită de instinct (p. 233). Natura ei emotivă lipsită de control nu exclude inteligența, dar o subordonează temperamentului (p. 234). Vietate primitivă în care lumina conștiinței nu a înflorit încă, mânată de o voință tainică, străină (p. 234), ea întrupează ființa omenească într-un stadiu elementar, violența și cruzimea ei fiind manifestările sublimate ale puterilor oarbe din natură ce-și fac drum prin temperament (p. 237). Nici Agamemnon nici Clitemnestra nu sunt adevărați eroi tragici înzestrați cu acel grad de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pozitivă, nu-ți va spune nimic, oricât l-ai răsfoi.” Tigran Arpiarian 649. „Cartea trebuie citită pe amândouă fețele.” Proverb armenesc 650. „Cuvântul este omul, iar marii maeștri ai artei cuvintelor sunt cărțile. În ele se adâncește mintea și se întrupează năzuințele spiritului; ele sunt confidenții orelor de solitudine, ele sunt cele care răspund celor mai tainice murmure ale inimii, când sufletul plin de dorințe sau de mâhniri caută un sfat în această tăcută lume a elocvenței.” Sibil 651. „Am ajuns
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ordine și cooperare, mai degrabă decât dorința de tulburare și conflict. Nu în ultimul rând, pentru că a fost tocmai imboldul ce a dat naștere democrației, este necesară o suspiciune față de formele concentrate de putere politică, manifestate în orice condiții și întrupate în indivizi singulari, în grupări politice sau în guverne. Și mai trebuie amintit un lucru, pentru că și acesta este de foarte multe ori uitat: democrația este termenul cel mai apropiat de viziunea unei societăți create de oameni liberi. Iar Constituția
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
era greu de oprit. Spunea, descusut și confuz, aceleași povești atroce, de pe vremea copilăriei ei la Odessa, unde se născuse într-o perioadă când progromurile erau frecvente. Amintirea grozăviilor petrecute atunci se amesteca în poveștile ei cu fricile din prezent, întrupate în necunoscutul căruia i se scurgeau ochii după mașina ei de cusut și pe care numai prezența locotenentului îl împiedica, deocamdată, să treacă la fapte. Ca s-o liniștească, Filip îl punea pe Ion să doarmă la vilă în nopțile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lume, ce vrea ea e revista. Pendula bate imperturbabilă ora fixă. Natașa își adună în grabă lucrurile și iese trântind ușa de la intrare și mai tare ca maică-sa. Caracteristică de familie. Bunica vine să strângă ceștile de cafea. Ea întrupează totdeauna, iar în dimineața asta mai mult ca niciodată, demnitatea vexată. Când vede mănușile ude, murdărite, mânjite, pălește de furie: " Cine a făcut asta?" El își ia o mutră nevinovată și concomitent absorbită, privind-o pe deasupra ziarului: "Ce?" Și observând
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]