2,517 matches
-
o iradiere care îl restituie pe Hristos fără nici o duplicare speculară. În schimb, Euharistia este imaginea adevărată a lui Hristos, întrucât ea este impregnată de Duhul Sfânt; spre deosebire de icoană, Euharistia are o dublă dimensiune: divină și materială. Ca urmare a Întrupării, imaginea christică a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o dublă dimensiune: divină și materială. Ca urmare a Întrupării, imaginea christică a fost făcută vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
liturghia care se desfășoară în incinta ei marchează o ruptură în dimensiunea temporală; adică nu avem de-a face cu un timp istoric actual, timpul trăit, ci cu timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
marchează o ruptură în dimensiunea temporală; adică nu avem de-a face cu un timp istoric actual, timpul trăit, ci cu timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dintre primii Părinți ai Bisericii care a evidențiat semnificațiile iconomiei divine. El folosește acest cuvânt chiar la plural, aplicându-l diverselor momente și acte ale iconomiei. Irineu al Lyonului pune pe același plan iconomia cu lucrarea lui Dumnezeu, realizată prin întruparea lui Iisus Hristos. Irineu susține caracterul universal al iconomiei, asociindu-l, precum Apostolul Pavel, recapitulării oamenilor în Hristos. Termenul de recapitulatio are mai multe semnificații: aceea de a repeta, a reproduce sau a rezuma. În acest sens, gnosticismul constituie recapitularea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
iconomie a lui Hristos, Cel care recapitulează omenirea pentru a o rezuma. El recapitulează lumea în sensul restaurării sale. Doctrina despre unirea și recapitularea tuturor în Hristos, în perspectiva vetero și neotestamentară, reprezintă o trăsătură fundamentală a Ecclesiei. Prin iconomia Întrupării și prin lucrarea de mântuire, Biserica trebuie să reunească tot ceea ce ființează: Dumnezeu, om și creație. Biserica este "noua creație" a Sfintei Treimi. Principiul comuniunii funcționează fie la nivelul structurii doctrinare și sacramentale, fie la nivelul deschiderii sale ecumenice. Recapitularea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr, experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Hristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un timp istoric sanctificat prin întruparea Fiului Domnului". 7 Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 2/1 martie 1937, p. 1, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, antologie prefațată și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și ar acționa uniform,mânat nu de un ideal,ci de “o lăcomie obscură,poate mai puternică decât a altora,dar comună cu a tuturor”. Caracterizarea lui Lovinescu duce la concluzia greșită, că Ion e o abstracție golită de viață,întruparea unei monomanii, iar opinia lui Călinescu la încheierea paradoxală că la țară nu există oameni inteligenți. Meritul lui Rebreanu stă întocmai în a fi arătat,respectând adevărul realității,că țărănimea e scindată în “pături antagoniste“ și că țăranul angajat în
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
un testimonial cu rol antropologic, istoric, sociologic, cultural și spiritual. Ceea ce interesează însă în mod aparte o teorie a imaginarului medieval este mai ales "ontofania imaginii", precum și posibilitățile de exprimare a teologiei iconodule sau iconoclaste, sensul epifaniilor, teoria și imaginea Întrupării, ca reprezentare figurală sau măcar intuitivă a alterității divine, dar și a i-reprezentabilului. În ceea ce privește arta figurativă cu subiect religios, imaginea se cere a fi analizată sub aspectul capacității ei de a exprima sensul imanent sau transcendent, în raport cu intelectul imaginativ
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
românești 19 Imaginarul medieval ortodox a oglindit în bună măsură sistemul de guvernare al puterii basileice, cumulat cu cel al ecclesiei, de îndrumare spirituală a creștinilor din imperiu. Concentrate asupra diseminării și menținerii în credința fiecărui creștin a ideii de întrupare christică (prin Taina Euharistiei), dar și asupra prezenței în întregul imperiu a imaginii sale "artificiale" (icoana), instituțiile puterii au ajuns, în cele din urmă, să influențeze major și imaginarul colectiv, prin strategiile, comportamentul și efectele activității lor (Daniel Barbu, Rome
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
destinul imaginii artificiale (icoana), "carnea transfigurată" a imaginii naturale și invizibile (divinitatea) și "realitatea" creștină, vie și corporală, a ființelor politice și a celor obișnuite. Oikonomia revela relația dintre ceea ce am putea numi imaginarul teologic și existență, precum și destinul adevărului Întrupării, atunci când trebuia să fie eficace, împotriva oricărei forme de idolatrie, mai ales în creștinismul primar. Mai mult, noțiunea a contribuit la joncțiunea dintre manifestarea istorică și imanentă a modelului divin (etern și transcendent), exprimată prin categoria temporalității, cu filosofia trinitară
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
armonie civilă sau de utilitate publică. Filosofia puterii precreștine a întâlnit decisiv noua teologie, care nu avea cum să asimilize complet planul greco-roman al civilizării lumii și religia militară, dar politeistă, a legiunilor romane. Noua spiritualitate, bazată pe ideea de întrupare a divinului - imaginea filială - avea să rezolve cu o altă argumentare, nu fără rezistență, crizele religioase și politice pe care imperiul lui Constantin I le moștenea. Creștinismul apare ca o soluție spiritual-religioasă de gestionare a puterii și a forțelor sociale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în mână și cu ajutorul lui Dumnezeu, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei noastre. (Cronica lui Ștefan cel Mare) Mitul întemeietorului cunoaște o ultimă întrupare mitică în figura lui "Alexandru cel Bătrân și Bun", căruia "până azi locuitorii îi slăvesc amintirea", datorită faptului că a întărit instituția credinței ortodoxe, ridicând numeroase lăcașuri de cult, și că a continuat tradiția civilizatorilor, construind cetăți "din ruinele cele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
primit sau închinat, ca semn al adopțiunii și al devotamentului, prin tipul de responsabilitate și prin dreptul de exercitare a puterii acordate de stăpân. Cuvântul joacă cel de-al doilea rol important în ritual, atât în configurarea sacrului (ca nouă întrupare a Logos-ului cu care a început lumea), cât și în pecetluirea actului de închinare: Și închinându-se, au îngenunchiat înaintea prestolului, de i-au citit deasupra capului molitvele de domnie patriarhul Dionisie și l-au blagoslovit; ... precum și noi ne
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
identitar românesc, între visul basileic și realitățile locale". Mesina (coord.), Discursul identitar la români 125-50. 20 Oikonomia: concept discutat de Marie-José Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei iconoclaste bizantine (secolele VIII-IX); el adună semnificații multiple, reieșite din întâlnirea doctrinei Întrupării (imaginea naturală a divinului) și a icoanei (imaginea artificială) cu planul politic creștin de gestionare a bunurilor terestre de către instituția imperială și ecclesie. Conceptul este fundamental pentru constituirea viziunii asupra imaginarului medieval ortodox, "citit" în capitolul de față mai ales
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale memoriei ale unei experiențe trecute. Cf. Edmund Husserl, Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie. Erstes Buch: Allgemeine Einführung in die reine Phänomenologie și Jean-Paul Sartre, L'Imaginaire. 17 Pentru Schelling opera de artă este realizată ca o întrupare a idealului în real. F.W.J Schelling, System of Transcendental Idealism, traducere de Peter Heather, introducere de Michael Vater, University Press of Virginia, Charlottesville, 2001, p. 231. 18 Cf. Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, traducere de D.F. Pears și B.F.
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pe continentul european. Este însă cazul să amintim și cel de-al treilea factor. Este neîndoielnic că marxismul n-ar fi cunoscut o asemenea notorietate dacă vestirea unei noi Revelații n-ar fi venit să se adauge probei fascinante a întrupării. „înfăptuirea marxismului” în cadrul comunismului rus a ridicat la rangul de credință palpabilă ceea ce nu era decât o utopie* incertă. Revoluția din Octombrie* și apoi nașterea în dureri a primei societăți Socialiste au venit să demonstreze că un „altundeva”, unde economia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
internaționale. Uniunea Sovietică a apărat în mod constant principiul suveranității naționale împotriva posibilelor încălcări ale acestuia de către tratatele și organizațiile internaționale și s-a opus cu vigoare conducerii exercitate de Hammarskjöld și de predecesorul acestuia, Trygve Lie, ambii constituind o întrupare a aspirațiilor supranaționale ale Națiunilor Unite. Când Charles de Gaulle a venit la putere în 1958, Franța s-a alăturat poziției Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică a încercat să distrugă puterea secretarului general prin propunerea instituirii așa-numitei conduceri de tip
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
normale. S-ar putea să-i prindă chiar bine. Mai degrabă m-aș teme de oameni politici lipsiți de alte pasiuni și vicii în afară de politica însăși. Adică de putere. Într-un pasaj din romanul lui Bulgakov Maestrul și Margareta, Woland, întruparea diavolului, îi spune unui bufetier meschin și uscat sufletește: „Bărbații care se feresc de vin, de jocuri, de compania femeilor frumoase și de o discuție la o masă amicală ascund ceva necurat. Oamenii de soiul ăsta sau sunt bolnavi, sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
începutul secolului al XX-lea / 99 Capitolul 3. Rolul individului în istorie / 105 3.1. "Oamenii Mari" ca făcători de istorie. Cultul eroilor și cultul personalității / 105 3.2. Sfântul ca răspuns la o problemă seculară / 112 Capitolul 4. Taina Întrupării lui Iisus Hristos Revelația ca istorie / 117 4.1. Iisus Hristos: centrul și sfârșitul istoriei / 117 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg / 122 4.3. Istoria ca teologie și hermeneutică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și cultul personalității / 105 3.2. Sfântul ca răspuns la o problemă seculară / 112 Capitolul 4. Taina Întrupării lui Iisus Hristos Revelația ca istorie / 117 4.1. Iisus Hristos: centrul și sfârșitul istoriei / 117 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg / 122 4.3. Istoria ca teologie și hermeneutică / 134 Capitolul 5. Quo vadimus, Domine? / 139 5.1. Apocalipsa după ... Apocalipsă! / 139 5.2. Profeții postmoderne cu privire la sfârșitul istoriei / 145 5.3
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
există totuși o breșă epistemologică, care se definește prin opțiunea existențială a omului între a crede sau a nu crede în Dumnezeu. Această alegere este necesară și pentru interpretarea creștină a istoriei, care presupune recunoașterea lui Iisus ca Hristos, a Întrupării și Învierii Sale11. Mi s-ar putea reproșa că, așa cum am menționat mai sus, credința este un dar, și nu o alegere personală. Totuși, să nu uităm că acest dar nu poate fi primit, dacă el nu este acceptat printr-
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fel ca celelalte taine, și acest moment rămâne el însuși învăluit în mister. Este momentul cand kairos-ul se intersectează cu eshaton-ul, când timpul întâlnește eternitatea, iar trecutul și viitorul se conjugă doar la timpul prezent. Chiar înainte, cât și după Întrupare, au existat astfel de momente providențiale, pe care le numim kairoi (sg. kairos). Ele jalonează atât făgașul istoriei, cât și destinul omului, după cum zice un verset biblic: "Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire sub
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ghibelini pentru a pacifica orașele lor. Asta nu înseamnă însă că putem generaliza sau interpreta Revelația prin prisma istoriei seculare, deoarece viața Bisericii este situată dincolo de progresul istoric, fiind susținută de Duhul Sfânt. Față de ceilalți kairoi, adevărate roade ale timpului, Întruparea are o semnificație aparte, ea fiind punctul focal al istoriei lumii prin universalitatea și unicitatea ei, fapt scos în evidență de teologul catolic al istoriei Hans Urs von Balthasar: Tot ce putem face este să afirmăm, cu prudență, că acest
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
semnificație aparte, ea fiind punctul focal al istoriei lumii prin universalitatea și unicitatea ei, fapt scos în evidență de teologul catolic al istoriei Hans Urs von Balthasar: Tot ce putem face este să afirmăm, cu prudență, că acest kairos al Întrupării, această plinire a vremurilor, care este în mod evident scopul istoriei lui Israel, este un kairos nu doar pentru Israel, ci pentru toate neamurile, iar Israel reprezintă o garanție a indivizibilității istoriei sacre și istoriei seculare, chiar dacă nu pare să
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]