5,591 matches
-
unuia dintre agresori și că nu se va lăsa până nu îl va găsi și se va răzbuna pentru ochiul său. De asemenea denunță acel act de cruzime la poliție, descriindu-l destul de vag pe Costel pe care îl văzuse învăluit în întunericul nopții pe acea străduță prost luminată. Timpul trecea cu repeciziciune și poliția nu descoperii nimic, și nici Radu nu reușii să-l mai găsească pe Costel, care de vreo două ori îl mai văzu pe Radu prin piață
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
din nou schimb de perechi.Dupa câteva mișcări ,dansul se sfârși în aplauzele celor ce ii priveau,iar fata uitându-se după cel cu care dansase ,observă că nu mai era.Chiar și acum mai păstra mireasma parfumului,ce o învăluise .Față îi promisese două dansuri,așa că atunci când cel de-al doilea începu,John îi întinsese mâna și o invită să danseze.Inca nu și-l putea scoate pe acel bărbat misterios din minte așa că,în timp ce dansa cu Johnathan,se gândi
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > SHĒNGCÚN - CONTINUARE - Autor: Alexandru Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Tabloul III ( În Te-Aba-n-Anti totul este învăluit într-o aură albastru-verzuie. Tânărul artist stă înaintea celor doi uriași Phanes și Teocles. În depărtare se văd un Pheonix, un Kraken și pe Tiamat așezat ostentativ față de restul. Ei reprezintă lupta continuă ce generează universul) TEOCLES: Adamir bine ai
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359839_a_361168]
-
un nimeni, timp nebun mi te-a smuls din piept deși te ascunsesem în inimă! Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Lumina lui mă învăluie și soare devin! Darul meu Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai, atât de încordat, cu pumnii strânși! Voiam să mă cuprindă brațele tale dar nu le-ai întins, privirea ta, nu m-a atins! Cum să poți primi viitorul
VERS ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359857_a_361186]
-
de tinerețe,se lasă purtat pe unul dintre umerii de portelen ai femeii. Trupul ei asemeni unei sălci în bătaia vântului tomnatec ,era acoperit de o rochie, de un albastru închis cu flori albe brodate în jurul corsetului minuscul.Coapsele erau învăluite de panglici albe asemeni florilor de pe corset,rochia având o croiala simplă care îi evidenția silueta fusiforma .Pe deasupra rochiei purta o capa de culoare neagră din catifea,până la nivelul ghetelor lăcuite, ,iar pe caps o pălăria din fetru ,întărită pe
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
de tinerețe,se lasă purtat pe unul dintre umerii de portelen ai femeii. Trupul ei asemeni unei sălci în bătaia vântului tomnatec ,era acoperit de o rochie, de un albastru închis cu flori albe brodate în jurul corsetului minuscul.Coapsele erau învăluite de panglici albe asemeni florilor de pe corset,rochia având o croiala simplă care îi evidenția silueta fusiforma .Pe deasupra rochiei purta o capa de culoare neagră din catifea,până la nivelul ghetelor lăcuite, ,iar pe caps o pălăria din fetru ,întărită pe
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii. Când m-am trezit dimineața, am auzit zarvă mare pe drum. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
de reflexie și refracție a luminii. Newton in a sa operă „Optics”, publicată în 1704 descrie pe larg fenomenul de formare printr-o prismă a spectrului constituit din 7 culori. Acest număr, semnificațiile lui cât și motivația introducerii lui sunt învăluite în ceața trecutului, fiind dincolo de un argument științific solid. Șapte zile are săptămâna, scara muzicală are șapte note, șapte umori, șapte temperamente, șapte planete, cât de minuntate poate fi corelațiile simbolistice. Într-o mare măsură fundația acestui număr se datorează
CURCUBEUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359978_a_361307]
-
să ți-l ofer frumoasă zână-a mării aici sub mantia de stele ce scăpărau ca lacrimile mele lăsate odată cu privirea mea peste chipul tău angelic emoții albe mă cuprindeau nu mai aveam scăpare simțeam toată dragostea ta cum mă învăluia nu-mi mai luam ochii de la privirea ta doar briza mării mă mai ținea sub feeria serii ți-am atins privirea ai tresărit din visul tău alb te-am trezit mi-ai zâmbit ușor o mică flacără în inimă am
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
iau pe Angelica. Ba nu! Le iau pe amândouă, f...e muma-n cur de japițe, să mă satur!” A dat telefon și, după o jumătate de oră, la locul obișnuit, fetele s-au urcat în mașină vesele, elegante și învăluite în mirosul plăcut al unui parfum scump. Până la conac s-a risipit complet supărarea lui Mișu și a dat libertatea însoțitoarelor să aleagă ce vor din frigider, cămară și pivniță. Au început bairamul aproape de miezul nopții și n-au încetat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359661_a_360990]
-
de departe până a intrat în scara blocului, apoi a mai așteptat aproape o jumătate de oră, în mașină. Asculta muzică, satisfăcut. Nici de data asta nu a observat umbra ce a dat târcoale mașinii în întunericul ce începuse să învăluie cartierul. A plecat, cu viteză redusă, după ce a început să plouă... În seara zilei următoare a procedat identic și s-a convins că locul ales este cel mai bun pentru punerea în acțiune a planului. Fata a apărut la o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
Mine și Eu întru ei (Ioan 6, 56). Iar dacă Hristos rămâne în noi, ce ne mai lipsește sau de ce bunătăți să ne mai împărtășim?... Dacă Însuși Domnul Iisus Hristos ne umple sufletul, străbătându-ne toate adâncurile și toate ieșirile, învăluindu-ne din toate părțile, atunci ce-ar mai putea veni bun peste noi sau ce ni s-ar mai putea dăuga? El umple toată casa sufletului nostru. Și apoi, nu ne cuminecăm cu vreo bunătate a Lui și nici nu
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
vă ascundeți, tot veți muri de foame și de frig. Nu aveți nici o scăpare. - Și atunci merită să te obosești până acolo? spuse altul. Se îngroziră cu toții la auzul acestor vorbe și iar căzură în cenușa tăcerii. Ceața deznădejdii îi învăluia încet-încet și din liniștea apăsătoare izvorâră din nou suspinele și plânsetele celor din jurul focului. - Nu se poate, nene! se auzi o voce dintr-un colț mai depărtat de foc. Vă ascultai văicărelile și nu-mi plăcu. Trebuie să mergem la
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
sapă mai adânc, Cad în genunchi și tălpile-i spăl în săruturi, De sub coroana grea, El vede cum mă frâng. Cu balsamul iertării îmi toarnă lin pe creștet, Îl lasă să se scurgă peste întregu-mi trup, Lumina Lui cea albă învăluie-al meu suflet, Voiam să-i curm durerea și spinii grei să rup. Dar El, cu-a Lui iubire, m-a vindecat pe mine Și-a pătruns în odaia adâncii mele inimi, Mi-a adunat durerea și grelele suspine, Fiindu
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
era mai rău, la amiaza zilei, când soarele dogorea cel mai tare. Drumul de la Focșani la Neptun a fost anevoios din cauza aglomerației de pe șosele, făcând cu două ore mai mult decât și-au planificat. Pășind pe nisipul fierbinte au fost învăluite de aerul dogoritor care a pus stăpânire peste ele, simțind că se sufocă. Regretau lipsa aerului condiționat din eleganta lor garsonieră pusă la dispoziție cu generozitate de patronul complexului. Nisipul ardea și orice contact cu el însemna o arsură în
ZBOR SPRE STELE FRAG. 5 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359128_a_360457]
-
peste ochii mei cu ochii tăi, dragostea mea tu nu privești tu sfredelești adânc iubirea este rotundă și zemoasă măr din care mușcăm pe rând ca doi copii pofticioși vezi, totul este simplu atâta vreme cât plouă și sânii mei se alintă învăluiți în căldura cămășii tale Referință Bibliografică: mi-e dor / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 751, Anul III, 20 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MI-E DOR de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359244_a_360573]
-
Biserica, în sensul de spațiu cu încărcătură duhovnicească, Parintele Mitropolit i-a dat libertatea să ajungă cu reverberație la urechile celor aflați de față. Mi-a mângâiat apoi fiul pe creștet, l-a întrebat câți ani are și l-a învăluit într-o caldură de bunic, energie iradiată din lăuntrul ființei sale și intermediată edificator de limbajul chipului. La cei șase anișori ai săi, Bogdan-Mihail al meu și-a rostit timid identitadea consfințită prin Sfânta Taină a Botezului, iar Părintele s-
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
Articolele Autorului Vreau să-ți simt inima Vorbindu-mi În tăcerea dragostei noastre Și să descifrez taina cuvintelor Ce izvorăsc din ochii tăi. Ești pur în fața lui Dumnezeu Iar trupul tău de bronz Îmi pare flacără în vâlvătaie. Neprihănit, Strălucește Învăluit în parfum de crin și de mir, În mireasmă de iasomie și trandafir. Aș vrea... În tine să mă topesc, Cum se topește roua în soarele din zori Cum se-mpreună mătcile a două râuri, Croindu-și drumul Între malurile
MESTECENI ÎMBRĂŢIŞAŢI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345214_a_346543]
-
pe buze... Totul se destramă, până-n ziua bună... Dragostea-i fantasma, vis sub clar de luna. Nu-mi pune inelul tău... - Nu-mi pune inelul tău, încă, sfioasa Toamnă Lasă-mă să-mi mai văd diminețile! Că o doamnă Mă-nvălui. Prin volanele tale aurii am decupat În cer, o grădină de trandafiri. Mi-e Timpul ocupat. - Nu-mi așeza pe obrajii stelelor mele, anatema Ta. E prea puternică. Versul tău e stratagema Timpului! În cețurile și-n caniculă tâmplei lui
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
adevărata valoare literară: „E imposibil să zbor cu tine, ai șoptit./ Dorești prea mult albastru,/ Mult prea intens și prea departe,/ Și nu pot prinde luna de pe cer/ Ca mânzul, de căpăstru./ Inimile noastre locuiesc/ În emisfere separate./ Ești prea învăluită în mister./ Orice-i posibil, am șoptit/ Primind ecou din patru zări./ Zburând pe-un mânz albastru,/ Am plantat un fir de nufăr în deșert./ Nisipul roșu, pârguit de așteptări,/ A lăcrimat adânc și-a ferecat/ Eternitatea în găoacea unei
MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE de DORINA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340216_a_341545]
-
dorul înstrăinării (Drum). De altfel, întreaga poezie a Ligyei Diaconescu este o imensă grădină cu flori de tot felul: maci și flori de tei (Drum), flori de câmp (M-ai întrebat), flori de busuioc (Trăire) și cu castani, o grădină învăluită de lumină, căldură, adevăr (din nouTrăire). Plimbându-te prin acestă grădină a poetei, vei putea culege metafore tulburătoare: „(...) orice clipă prea repede trecea/ Dovada necesară a repetării noastre”; „Și-așa din vorbă-n vorbă m-ai întrebat apoi/ Dacă seninul
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
poemul mesager Reverberează-un hohot de tăcere De zidul cu fantasme trecătoare În zori se nasc dorințe din durere Când sângerează razele de soare * M-am cățărat mult prea târziu pe piscuri Privind neiertător cărarea vieții Înconjurat de nevăzute riscuri Învăluit de norii nedreptății. Virgil Ciucă București 12 inuarie 2016 Referință Bibliografica: Hohotul tăcerii / Virgil Ciucă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
HOHOTUL TACERII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340284_a_341613]
-
educat și de care este animat în întraga sa creație artistică. Aceste virtuți l-au determinat să minimalizeze sau pur și simplu să treacă cu vederea unele defecte ale poetului Rondelurilor, dar în același timp să se ferească a-l învălui într-o aureolă mitizantă. Nobilele sentimente ce însuflețesc romanul își continuă revărsarea, sub forma unui post scriptum sui generis, pe coperta a IV-a, unde o fotografie cu romancierul la mormântul poetului, fotografie pe care aș numi-o „Frați de
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
deșert este omul postmodern plecat în exil din propria lui umanitate, undeva, în largul unei hiperindividualități agresive și extrem de periculoase, individul epidermic desprins totalmente de pe orbita profunzimilor sacre și închinător cu fervoare unui dumnezeu personal al viciilor cărnii, subiectul care, învăluit de o stranie și radicală metamorfoză internă de tip circumstanțial, a devenit, deja, o componentă numerică lesne de manevrat, așezată nicăieri altundeva decât în albia cu deschidere generoasă a propriei lui istorii contrafăcute. O istorie însă afundată până dincolo de creștetul
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
prinții trăiau pe vremuri. Ce poate fi mai măreț!? - Hai, că-i mișto își spuse, în timp ce zvârlea cerculețe de fum către splendidele candelabre din cristal și-și făcea cu mâna în sutele de oglinzi, ignorând duhoarea de closet care-l învăluia. E drept că, fiind oltean, era cumva obișnuit cu așa ceva, dar și gândul că, uite, și la case mari se mai sparge țevăraia, îl înveselea teribil. Abia dacă băgă de seamă tropăitul unor cizme soldățești care păreau a se apropia
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]