3,096 matches
-
vizează domeniul tipologiei, dar și rezolvarea conflictului, prin demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin care aceștia au fost deconspirați. Discursul de învingător în confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși și lași este, însă, de un optimism exagerat: Pamfil: Nu mă bucur pentru mine, Vizanti. Când am început lupta, singur și tânăr, cum eram atunci, am simțit cum se răsucește în mine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
relație simbolică cu divinitatea." 215 Ibid., p. 35. 216 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, p. 24. 217 Ibidem, p. 21. 218 Ibid., p. 14. Exemplul de care se folosește este perfect ilustrativ: știuca acordată ca premiu învingătorului într-un turnir nu face trimitere la simbolistica știucii ca pește de pradă, la forța, agilitatea sa, ori la valențele psihologiei abisale, ca marcă a subconștientului, ci la o realitate banală știuca era denumită lus (din latinescul lucius) și avea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru un meci important, doar ca să văd dacă se apără sau atacă, cum lovesc, dacă au curaj. — Exact ca una dintre acele femei de viță nobilă din Roma antică, i-am spus, verificându-și gladiatorii să vadă dacă vor ieși Învingători, Înainte de a paria. — Desigur. Îmi plac Învingătorii. Tu... — Da? Aș zice că tu ești genul care ar putea rezista la o luptă dură. Poate chiar la mai multe. Îmi pari genul rezistent, răbdător. Metodic. Gata să Îndure mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dacă se apără sau atacă, cum lovesc, dacă au curaj. — Exact ca una dintre acele femei de viță nobilă din Roma antică, i-am spus, verificându-și gladiatorii să vadă dacă vor ieși Învingători, Înainte de a paria. — Desigur. Îmi plac Învingătorii. Tu... — Da? Aș zice că tu ești genul care ar putea rezista la o luptă dură. Poate chiar la mai multe. Îmi pari genul rezistent, răbdător. Metodic. Gata să Îndure mai mult decât o simplă pedeapsă. Asta te face periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de îmbietor...Frunzele verzi îl susțineau la suflarea vântului. Rând pe rând, vestitorii și-au scos capul pentru a saluta primăvara. MICUȚUL GHIOCEL Toma Diana , S.A.M. Sirețel Eu sunt micuțul ghiocel, Ce-am luptat cu iarna Și-am ieșit învingător Eu și primăvara. Am învins zăpada rece, Gerul cel năprasnic Și zâmbesc ca și un rege Unul mândru, strașnic. Primăvara Pricop Petronela , S.A.M. Sirețel Primăvara a venit Peste dealuri și câmpii Încet se topește neaua Și steluțele argintii. Ghiocelul
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
asta fără ca jucătorii să se folosească de mâini sau de laba piciorului; aveau voie, se pare, să lovească mingea numai cu coapsele, cu umerii, ceea ce făcea jocul dificil, el prelungindu-se uneori mai multe ore și chiar zile. A recunoaște. Învingătorii câștigau bijuteriile spectatorilor. În schimb, învinșii erau sacrificați. Decapitați. Basoreliefurile din zidurile care mărginesc arena înfățișează cele două echipe separate de discul morții. Apoi, cum căpitanul echipei învingătoare decapitează cu o secure de obsidian pe căpitanul echipei învinse. Sângele țâșnește
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vechi sunt cinstiți ca odinioară merită să fie în primul rând reținut. Sau că sfinții catolici nu sunt uneori decât pseudonime pentru zeii primitivi. Mai important e altceva, că vocația mitului a rămas aproape intactă. Într-o arenă de sport, învingătorul se transformă cu ușurință în zeu. Învins, va fi apoi uitat, dar să nu-i reproșăm mexicanului această infidelitate. Foamea lui de mit trebuie hrănită mereu cu sânge proaspăt, ca odinioară zeii de care depindea universul. Mexicul mi-a sporit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
este un bazin de înot în care trebuie să fii atent cum te miști ca să nu lovești pe nimeni sau să nu fii lovit. Afrodita? Să lăsăm glumele. Secolul XX își etalează pe nisip propriile mituri, cum își desfășurau altădată învingătorii drapelele la soare. Și trebuie să cauți locuri izolate pentru a restabili comuniunea cu marea. Așa cum arta toltecilor nu e grandioasă decât când se exprimă cu brutalitate, lecția mării nu e copleșitoare decât într-un ceas ca acesta. Totul în jurul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la caiet ca să-i dau răspunsul, un 20 februarie? Nu-mi spune nimic, dar în voința aceea de a mă depărta de lume și de a mă topi luminos în sufletul meu am simțit acum un mare orgoliu, nu orgoliul învingătorului însă, ci al învinsului, formele acelea aproape perfecte, și Theo desenează prin aer rotunjimi nevăzute, nu pot fi, dragul meu, decât formele tulburătoare ale trupului feminin și orgoliul de care-ți spuneam nu-i decât orgoliul celui refuzat de acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am renunțat să mai prezic un câștigător. S-au găsit însă alți polițiști care au preluat întrebarea și în timpul primului an petrecut la Divizia Centrală am auzit o mulțime de versiuni: Blanchard câștigător prin K.O. în primele runde, Bleichert învingător la puncte; Blanchard oprit de arbitru să mai lupte, ori abandonând din cauza unei arcade sparte - orice, numai Bleichert câștigător prin K.O. nu. Când nu eram în câmpul lor vizual, îi auzeam șușotind despre poveștile noastre din afara ringului. Lee venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tatăl copilului? Ea ridică din umeri. — Doar că e mort. Și că era un nemernic, după spusele vecinei de vizavi. De ce, o bătea, o Înșela? — N-am idee. Dar zgripțuroaica Îl face să pară Hitler, exceptând partea cu personalitatea de Învingător. — Grozav. Acasă la familia Erskine, singurul lucru care se schimbase era calitatea aerului. Pereții erau În continuare plini cu pozele alea dubioase cu mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant, dar aerul era acum Încărcat cu fum de țigară. În sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a arătat că știe să lucreze mult mai bine decât o face de obicei. Râdea și copilul, lovind aerul cu picioarele; și, deși fusese numit Gajus Caesar - istoricul nume de familie care, în vechea pronunție latină, Kaésar, fusese purtat de învingătorul galilor și al germanilor, Julius Caesar -, din acel vacarm răzbătu limpede glasul unui militar: — A intrat în forță în legiune. Eu zic să-i spunem Caligula. Fata din Rhetia Din ziua în care armata îl adoptă cu numele Caligula, „Cizmuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
persecuției ce avea să-l ucidă), văzu ziua aceea cu ochii istoricului și scrise că Germanicus, în ciuda trupelor puține și a absenței lui Tiberius, a avut parte de cel mai entuziast triumphus pe care Roma l-a închinat vreodată unui învingător. Dar își puse întrebarea: „Ce anume aclamă de fapt? Victoria asupra popoarelor îndepărtate și, în mare parte, necunoscute sau speranța într-un viitor diferit?“. Lângă el se afla un prieten al lui Germanicus, sângerosul și expansivul cavaler Tatius Sabinus, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când a declarat că Apollo din templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un monument închinat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o cultură vastă: îi primea pe ambasadori și-i răspundea fiecăruia în limba lui; știa să citească și să scrie în șapte limbi. Era tânără când s-a sinucis. Și nu voia să-l seducă pe Augustus, cum au scris învingătorii. Era regina Aegyptus-ului - voia să-și salveze țara de martiriul pe care l-a îndurat. Insula cu palatul devastat era aproape, la câteva bătăi de vâslă. — După cum vezi, spuse preotul, Antonius nu și-ar fi putut construi încăperile departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celor ale vechilor phar-haoui, în amintirea acestei nopți“. Călătoria lentă și tristă se transformă într-o procesiune amețitoare printre două șiruri de oameni: tovarășii de arme ai tânărului general mort, poporul care ovaționase în el antiaristocraticul, veteranii care evocau memoria învingătorului lui Arminius, populares și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai lui Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
morți violente chiar înaintea lui, cu viețile lor tragice rezumate în scurte inscripții pe piatră. Iar el trebuise să-i însoțească dincolo de portalul înalt de bronz: mai întâi pe nepotul lui, tânărul și strălucitul Marcellus. Apoi pe marele amiral Agrippa, învingătorul lui Marcus Antonius. Apoi cenușa fiilor Juliei, morți în împrejurări niciodată lămurite, departe de Roma. Încă de pe atunci, în cortegiile acelea îndurerate, mulțimea șoptise - iar uneori strigase - că Maștera nu plângea. Oricum, înăuntrul mausoleului, morții aceia, în urnele lor grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Scandalul - a zis Varilia - a fost imens, pentru că primul soț al Mașterei făcea parte din istorica gens Claudia și fusese un dușman aprig al lui Augustus în timpul asediului Perusiei. Datorită amnistiei s-a întors la Roma, dar a descoperit că învingătorii cu greu îl înghițeau, a fost marginalizat și s-a trezit fără bani. În aceste condiții, când Augustus a avut pretenția să-i ia și soția, n-a putut face altceva decât să-i răspundă, cu tradiționala mândrie a familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la locul lui. Drusus nu răspunse. Pentru prima oară schimbă cu fratele lui o privire de adult. Îi zise: — Singurul lucru care mă sperie este ce-o să spună lumea despre noi peste două-trei sute de ani. Istoria e scrisă de învingători. Din ziua aceea, când el scria, Gajus putu să se apropie, să stea liniștit în spatele lui și să citească, unul după altul, cuvintele care ieșeau din mișcările egale și ordonate ale calamusului. O taină doar a lor, în biblioteca tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sus. În urma lor venea, pierdut, un băiețel mai mic, să fi avut vreo șapte ani. Îl puseseră în lanțuri și pe el. Din înaltul tribunei - pentru că, la doisprezece ani, chiar dacă cel învins, cel ucis era tatăl meu, eu eram nepoata învingătorului -, priveam, alături de mama. Cineva a reușit să apuce veșmântul de mătase al fetei, i l-a rupt, dezvelindu-i umărul slab. Gărzile l-au îndepărtat. I-am văzut pielea, era mai închisă decât a noastră, de culoarea mierii. Din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În primul său an de domnie, tânărul Gajus Caesar făcuse o afirmație periculoasă: „Adesea, oamenii se plâng de micile probleme materiale, însă pentru un vis nou, mai ales dacă pare cu neputință de atins, pot să meargă până la capătul pământului“. Învingătorii își amintiră acest lucru și, pe apele liniștite ale lacului Nemorensis, corăbiile de marmură ce pluteau ușoare au fost luate cu asalt de două cohorte pretoriene, înarmate cu niște unelte neobișnuite. — Grăbiți-vă, strigă tribunul aflat la comanda acelei acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
refugiați chinezi care mureau de holeră În lagărele de la Pootung și capetele Însîngerate ale soldaților comuniști Înfipte În țepi de-a lungul Bundului. Într-un război adevărat, nimeni nu știa de partea cui era și nu existau steaguri, comentatori sau Învingători. Într-un război adevărat, nu existau inamici. În contrast, viitorul conflict dintre Anglia și Japonia, despre care fiecare om din Shanghai se aștepta să izbucnească În vara anului 1942, ținea de domeniul zvonurilor. Vasul de aprovizionare atașat navei germane aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
luni, la ora de sport. După meciul de hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu Baican, Ștefan Sorescu, Pompiliu Manoliu, Arhitect Hârjeu, Arhitect Săvulescu, Arhitect Mandrea, Apostol Mărgărit, Mircea Bădescu, Teodor Speranția, Învingătorilor, Delea Nouă, Ștafetei, Patrulei, Cireșului, Borangic, Inișor, Bâlciului, Vitejiei, Vălătucului, Mieilor, Frunzei, Teleajăn, fost Stan Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și le vinde laptele. Tot pe strada Teleajăn, În curtea Fabricii de Mentosan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute ale orașului au trecut pe lângă tine indiferente. Ele există, tu deocamdată, nu. Singur, pe strada pustie, exersezi cu insistență, rânjetul acela de Învingător. Pentru când va fi. Ești tânăr, ai dosar bun, adică părinții n-au avut avere nici Înainte, nici după 23 August 1944, te-ai hotărât să mergi la liceul militar din Breaza, ce frumoși sunt ofițerii, și din minunata ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fierbinte ți-a intrat În ochi și nu-i deajuns că ești ars pe spate, acuma mai ești și chior pe deasupra. Chior ca Nelson. Rănit ca Împărații lumii de sabie și de foc În cruntele războaie. Vei fi stăpân și Învingător cu prețul oricăror dureri. Vei săpa În jurnalul tău un tunel care va lega lumea În care trăiești de lumea pe care o visezi. Și mai mult ca sigur, În cel mai roșu și mai gras măr al pomului sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]