2,041 matches
-
un hexametru ajunge. Gherea, mult mai slobod în lumea ideilor, e "luat de sus", ca unul ce n-are competență a se amesteca în estetică, într-un cuvânt ca autodidact. Lui Duiliu Zamfirescu nu i se putea aduce pe față învinuirea de incultură. Atunci Maiorescu rezolvă tăios problema: poeții nu au căderea să dea opinii critice. Sentimentul de superioritate este desfășurat de Maiorescu, după împrejurări, în patru chipuri: el face întîi examenul logic al gândirii adversarului spre a-i dovedi reaua
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
departe, prin numărul uriaș de tomuri scrise și prin multiplicitatea preocupărilor. Totuși imensa operă e ocupată mai mult cu personalitatea și omul va trăi mai ales la modul eroilor din istorii și în măsura în care va fi evocat. Istoricului i se aduc învinuiri din ce în ce mai vehemente, în fond de puțină importanță. Este foarte adevărat că N. Iorga citează uneori din memorie (așa făceau și vechii erudiți), că uneori se obstinează a nu corecta greșeli evidente, că adoptă părerea cea mai puțin probabilă, pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ar trebui luate nu atât ca afirmații reale, cât mai degrabă ca exprimarea dorinței poetului de a fi absolvit de orice vină. Într-adevăr, în contrast cu afirmații de acest gen există altele, care se vor a fi recunoașterea explicită a "tuturor învinuirilor" (Omnia vera puta mea crimina...)78. Chiar dacă exprimată sub formă de "concesie", ultima afirmație a poetului ne lasă perplecși, căci trebuie totuși să admitem că între a spune că "dorința mea este să se poată nega până și vina mea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
manus (v. 73-74). Așadar, poetul afirmă răspicat că Arta (Ars amatoria) constituie pretextul de care s-a folosit Augustus pentru a-l exila și că, dacă nu ar fi existat acest pretext, nu i s-ar fi putut aduce nicio învinuire. Cu toate acestea, sulmonezul face clar distincție între acest pretext și adevărata cauză a exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea greșeală." Ecquid praeterea peccarim, quaerere noli; Ut pateat sola
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pedeapsă exemplară care să fie de învățătură de minte pentru mulți alții în viitor: lui Paulus însuși, precum și celorlalți prieteni și tovarăși de petreceri. Cu atât mai mult cu cât, cu privire la Ovidiu, se putea masca adevărata cauză (cea politică) sub învinuirea de a fi scris Ars amatoria. Suntem de părere că declarația (repetată) a lui Ovidiu din versul citat deja de noi406: Alterius facti culpa silenda mihi, privitoare la necesitatea trecerii sub tăcere a vinii care constituia al doilea cap de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se ridice în apărarea moralității, tocmai el care asista cu plăcere la spectacole deloc morale și care, la vremea lui, nu a ezitat să o ia pe soția lui actuală, Livia, de la soțul ei legitim. Să nu se aducă, așadar, învinuiri de imoralitate în Ars amatoria, pentru că în acest caz Augustus ar fi trebuit să-l pedepsească și pe poetul său preferat, Vergiliu (autorul Eneidei tale spune sulmonezul, cu o detașare care merită să fie interpretată): în Eneida autorul îndreaptă "eroul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Eu știu că ele și adormite Izdovesc lucruri mai negîndite... .................................................... Din multe pătimi eu am știință, Ș-aș zice multe de-a lor ființă, Dar e un lucru ce treaba strică! De femei, frate-ți spui drept, mi-e frică!” Învinuirea, care a devenit deja o tradiție În poezia Văcăreștilor, ia la Iancu forme mai agresive. Adevărat iubita, compoziție În trei părți, dezvoltă Întîi tema, reluată mai târziu de Eminescu, a cruzimii femeii (nemilostive) și a vieții fără rost. Soluția este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de cruzimea femeii Îndrăgostite. Apelativul „crudo” apare Într-un poem În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de bizar că, dintre toate lucrurile urîtmirositoare, apa de Colonia, în primele ei faze de fabricație, pute cel mai rău. Aș fi vrut să închei aici acest capitol, dar n-o pot face din pricina dorinței mele de a respinge o învinuire adusă nu o dată vînătorilor de balene, învinuire care, în mintea unor oameni răuvoitori, ar putea să pară confirmată oarecum, în mod indirect, de ceea ce am spus în legătură cu cele două balene remorcate de vasul francez. Am mai arătat și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apa de Colonia, în primele ei faze de fabricație, pute cel mai rău. Aș fi vrut să închei aici acest capitol, dar n-o pot face din pricina dorinței mele de a respinge o învinuire adusă nu o dată vînătorilor de balene, învinuire care, în mintea unor oameni răuvoitori, ar putea să pară confirmată oarecum, în mod indirect, de ceea ce am spus în legătură cu cele două balene remorcate de vasul francez. Am mai arătat și în alte locuri ale acestei cărți că afirmația făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la descărcarea în docuri a vreunuia dintre aceste cimitire de balene, se stîrnește o duhoare asemănătoare cu aceea ce se degajă dintr-un vechi cimitir dezgropat într-un oraș, pentru a pune temeliile unei maternități. Bănuiesc de asemenea că această învinuire nedreaptă adusă vînătorilor de balene vine și din faptul că, pe vremuri, exista pe litoralul Groenlandei un sat olandez numit Schmerenburgh sau Smeerenberg îacest ultim nume fiind cel folosit de către învățatul Fogo Von Slack în marele său tratat despre mirosuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai cu seamă: "porneala limbii și noima criticii". Și la între 1 "În politică nu suntem pentru utopii", zicea Kogălniceanu (Steaua Dunării, I). Dealtmintrelea, istoria României contemporane o dovedește. El era atât de mult om de stat, încît, răspunzând la învinuirea de "ideologie" adusă de Logofătul Petru Rusăt unor ziare ale vremii, face constatatea că românii, prin firea lor, nu-s ideologi (Steaua Dunării, I, 32) - greșind, căci trebuia să spună "moldovenii", nu românii, deoarece mulți dintre munteni au fost mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1 "Albina romînească", 1843, p. 55. reprezintă un curent pe care el nu-l prea înțelegea; probabil și pentru că, deși Dacia literară îl lăuda în unele privințe, îl și ataca: direct, pentru caracterul prea exclusiv moldovenesc al Albinei, indirect, prin învinuirea adusă publicațiilor românești în genere (deci și Albinei, care o merită cu prisos) că se mulțumesc numai cu traduceri din limbi străine, fără nici un interes pentru romîni 1 - învinuire pe care Kogălniceanu o reeditează și în Propășirea din 1844. Tot
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ataca: direct, pentru caracterul prea exclusiv moldovenesc al Albinei, indirect, prin învinuirea adusă publicațiilor românești în genere (deci și Albinei, care o merită cu prisos) că se mulțumesc numai cu traduceri din limbi străine, fără nici un interes pentru romîni 1 - învinuire pe care Kogălniceanu o reeditează și în Propășirea din 1844. Tot bine primește Asachi și apariția Repertoriului dramatic al lui Alecsandri, un alt reprezentant al curentului critic și al cărui acest Repertoriu chiar era o manifestare de critică aproape a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în "Proimiul" de la Culegere de Poezii, II, 1854, p. 6. 4 "Gazeta de Moldavia", 1852, 20. părea că ar poseda premisele din care să tragă aceleași concluzii ca și școala critică moldovenească, Asachi totuși se face, pe dreptul, vinovat de învinuirea ce i-o aduce Kogălniceanu că traduce numai lucruri ce nu interesează pe români, învinuire pe care i-o face și un cititor (din Roman) al ziarului său, care găsește că Albina n-are foiletoane originale...1 Și mai e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
20. părea că ar poseda premisele din care să tragă aceleași concluzii ca și școala critică moldovenească, Asachi totuși se face, pe dreptul, vinovat de învinuirea ce i-o aduce Kogălniceanu că traduce numai lucruri ce nu interesează pe români, învinuire pe care i-o face și un cititor (din Roman) al ziarului său, care găsește că Albina n-are foiletoane originale...1 Și mai e de observat că, în "cronicile teatrale" ale Albinei, după învinuirile lui Kogălniceanu, în vremea propagandei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ce nu interesează pe români, învinuire pe care i-o face și un cititor (din Roman) al ziarului său, care găsește că Albina n-are foiletoane originale...1 Și mai e de observat că, în "cronicile teatrale" ale Albinei, după învinuirile lui Kogălniceanu, în vremea propagandei școlii critice în favoarea naționalizării literaturii - în acele cronici, zicem, nu se atacă deloc multele piese inferioare străine care se jucau în Iași și nu se arată dorința unei literaturi dramatice originale 2. Iar din alt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pentru aceste interese. Întreb pe dl Rădulescu-Motru: este acesta raționalism, slăbiciune intelectuală, șarlatanism? La astfel 1 Vezi sfârșitul Amintirilor lui Russo și articolul citat al lui Kogălni-ceanu despre Demidoff, din "Dacia literară". 2 Amintiri, "Romînia literară" ă1855î, p. 507. de învinuiri a răspuns de mult, cu anticipație, unul din acei "raționaliști șarlatani", A. Russo: " Va veni vremea, dacă n-au și sosit, în care și noi, tinerii de pe la 1835, tinerii și bonjuriștii suri de astăzi, vom fi chemați bătrâni; vom fi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lor acel aspect. Să ne oprim acum puțin, în treacăt, asupra câtorva categorii de personaje din schițele lui Caragiale, spre a vedea cum zugrăvește el această "mahala", sau, mai bine, ce zugrăvește, ce aspecte i-au izbit mai mult, ce învinuire aduce el acestei mahalale, de ce lucru, deci, face el răspunzător liberalismul român. În sfârșit, cu alte cuvinte, spre a vedea ce sunt și cum sunt aceste clase noi, pe care se întemeiază formele noi în care trăim. Mai întîi, acum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu 180 de grade, acuzându-i pe aceștia de "stalinism" și de promovarea "cultului personalității" (Haupt: 1968, 677). Din documentele citate anterior se observă foarte clar că nici lui Constantinescu, nici lui Chișinevschi nu le-au fost aduse astfel de învinuiri. Revenind la comparația cu "devierea de dreapta", se poate constata că poziția lui Dej în 1957 era mult mai autonomă și stabilă decât în 1952. În plus, este posibil ca vendetta politică din interiorul PMR să fi fost privită cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fugă din acest serviciu, de frică să nu fie arestați și compromiși. În munca de cunoaștere a cadrelor, când existau anumite informații asupra anumitor puncte neclare în dosarul funcționarilor din cadrul serviciului și atunci când tovarășul respectiv era cercetat și nu recunoștea învinuirea adusă, i se aplica aceleași metode barbare care se aplicau dușmanilor - arestări și bătăi, la care participau și membrii comitetului de partid (Săracu, Cristache, Pietraru). Casele conspirative ale serviciului erau întrebuințate uneori pentru satisfacerea abaterilor imorale (caz Filipescu, Diaconescu și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
intră în nomenclatura C.C. al P.M.R. e)Pentru toate cazurile prevăzute la punctul 9.A din prezenta hotărâre, birourile comitetelor raionale, orășenești, regionale, respectiv Biroul Politic al C.C. al P.M.R., înainte de a da încuviințarea pentru urmărirea informativă, vor cerceta temeinic învinuirile ce se aduc celui în cauză și în raport cu cele constatate vor hotărî asupra calității de membru sau candidat de partid, precum și asupra calității de membru în unul din organele alese menționate mai sus, a persoanei respective. 22.II.1957 A
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
încât nu trebuie cunoscut. Tov. M. Berghianu: Înainte vreme era într-adevăr o situație că membrii de partid erau arestați, fără ca ei să fie scoși în prealabil din partid. De pildă, un muncitor c.f.r.-ist de la Cluj, pentru niște învinuiri economice, a fost condamnat și a executat o pedeapsă de opt ani. S-a adresat peste tot și timp de doi ani au durat cercetările. Până la urmă a fost reabilitat, întrucât s-a constatat că nu a avut nici o vină
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în România. Cu prilejul respectiv, D. Polianski a relatat despre modul în care a fost înlocuit din funcțiile avute Hrușciov și despre acuzațiile ce i s-au adus, inclusiv deteriorarea relațiilor Uniunii Sovietice cu România și cu China, precum și alte învinuiri. 5. A treia și ultima dată când l-am văzut pe N. Ceaușescu de aproape a fost atunci când l-am însoțit din partea ambasadei de la Budapesta, în călătoria sa cu trenul pe teritoriul Ungariei, la întoarcerea, împreună cu Manea Mănescu, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
un curent independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți autori contemporani. Din perspectiv] kantian
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]