16,458 matches
-
lui. Slavă Domnului, era. A avut nevoie de ceva vreme ca să revină la mașină. Așa cum erau, cufundate În Întuneric și nemișcare, nu mai recunoștea poziția clădirilor din campus. șoferul de la ambasadă stătea lângă Buick; i-au văzut vârful aprins al țigării. Lăsase motorul să meargă, iar când i-a văzut apropiindu-se s-a urcat În mașină și și-a pus mâinile pe volan. Am primit un apel prin radio. Domnul Schneider zice să nu mergem la ambasadă. Trebuie să vă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a achitat consumația. În tot acest timp, Alexe nici n-a clipit, nici vorbă să încerce măcar să protesteze formal, sau să comenteze ceva acid, după cum obișnuia, nu era deloc imposibil să nu aibă bani la dânsul. Își aprinsese o altă țigară, degetele de la ambele mâini aveau, de la atâta fum, o culoare galben-arămie, la fel și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cine a venit, izbucni Nina, mimând cu multă dezinvoltură surpriza. Profesorul ocoli biroul și înaintă, fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând un deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta împrăștiat ca o coamă de leu. Poftește, o invită el, cu un gest larg, privind-o ca într-un fel de extaz. Uite ce superbă e, Nik, cu câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asortate fără greș. Dragă poete, dă-mi voie să ți-o prezint pe Carmina, amica noastră. Îți atrag atenția că nu este o fată oarecare. Nici nu ar avea cum, glăsui profesorul, ocolind biroul și instalându-se în scaunul său. Țigara lăsată în scrumieră nu se stinsese încă, fumega subțire, vlăguit. La noi nu pătrunde oricine, cred că ți-ai dat seama de asta. Părinții și celelalte rude sunt un dat al sorții, nu avem nici un control asupra lor. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se îngustau într-un zâmbet indulgent, poetul le reproșă fixitatea opiniilor și neputința lor de a privi lumea așa cum este de fapt. Spuneți-mi, concret, ce-i puteți reproșa acestui om? Multe, răspunse vag profesorul și trase adânc din mucul țigării fără filtru. Hă, hă, hă! se auzea și vocea femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
formulată odată pentru totdeauna, după niște tipare îngrozitor de rigide, a căror formulă o cunoșteau numai cei doi soți. Privirile lui grave, clar-albastre, secerau cu migală odaia. Dintre degetele îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la timp, către scrumiera plină. Mică, pitulată într-un colț, ciufulită, soția profesorului își curăța pielița de la unghii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de expus. Urma să-i mai întrebe dacă auziseră că soția nu știu cărui doctor fusese lovită de o mașină pe trecere de pietoni, în față la...Era pierdut, pierdut, Alexe clipea egal și albastru de la biroul său. Nu-și aprinsese nici o țigară. Culoarea ochilor devenise din nou albastru-cer, inexpresiv. Ce-a trecut timpul, murmură oaspetele, consultându-și îngrijorat ceasul. Fantastic, domnule. Am uitat cu totul de antrenament. Se bătu peste frunte, nu reușea să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport. Abilă, Nina îl susținu cu însuflețire. Își aprinse și ea o țigară. Nici unul dintre ei nu pomenea un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport. Abilă, Nina îl susținu cu însuflețire. Își aprinse și ea o țigară. Nici unul dintre ei nu pomenea un cuvânt despre omul care tocmai plecase. Ca și cum nu se întâmplase nimic, dar absolut nimic, ca și cum nici nu existase. Atunci Carmina fusese uimită de felul lor de a fi. Uimită și într-un fel speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din șocul inițial. Era ca și cum cineva o surprinsese într-o situație extrem de intimă și nu reușea să reintre în normal. Alexe se instalase familiar pe canapea, găsise o scoică mare, și-o așezase la îndemână și tocmai își aprindea o țigară. E chiar drăguț aici la ea, Nik, se auzi din nou vocea voalată a Ninei. Alexe plecă fruntea în semn de aprobare, scutură scrumul în scoică și o privi pe Carmina cu toată seriozitatea, cu ochii lui duri-albaștri. O trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păstrează, te rog, secretul, uite, pune-o în plicul acesta, ce-ar însemna să mă trezesc cu toată armata de la financiar pe cap! Emilia se așeză pe scaun, într-o poziție relaxantă, cu sânii scoși în evidență. Își aprinse o țigară și fumă cu gesturi lungi, elegante. Și la ei în birou exista afișul cu "fumatul interzis", dar cei doi colegi de birou ai Emiliei nici nu se gândeau să facă uz de mica interdicție, pluteau în cele opt ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în birou exista afișul cu "fumatul interzis", dar cei doi colegi de birou ai Emiliei nici nu se gândeau să facă uz de mica interdicție, pluteau în cele opt ore de serviciu în mirosuri de parfumuri scumpe, în fum de țigară bună, fâșâit de ciorapi, scuturări ale coamei învolburate, se considerau mulțumiți că respirau aerul din jurul Emiliei. Mai era până la sfârșitul programului. Carmina plecă să se spele pe mâini și află de la Maria, care freca tronul unui WC, că băiatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tânără, spunea și asta înseamnă că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei o cafea? Uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era coșcovit. Dacă era cazul răzuia varul de jur împrejur. Vezi Nik cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un bolnav. Suntem pe mâini bune. Alexe, epuizat după mitraliajul de complimente, își aprinse o nouă țigară și sorbea preocupat din cafea. Dar cineva, dincolo, plânge, interveni Carmina, iritată de toată mascarada din casa familiei Alexe. A, dădu plictisit din mână Alexe, este Evelina, pare-se că ai cunoscut-o. Mama ei ne-a rugat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă i-a spus: Cam asta e domnișoară, treaba. Și a continuat să tragă din mucul țigării. Se zvonea că are neînțelegeri cu nevastă-sa, cineva lansase ideea că era pe cale să divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că era pe cale să divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
priviri și el îi spuse un nume destul de sonor, voia să pară indiferent dar luciul privirii îi trăda triumful. Realiză atunci: cele două femei, Nina și Marga, lipseau și o ușoară alertă îi săgetă creierul. Preocupat Alexe își alese o țigară. Oare o să tacă? se întrebă enervată Carmina și-și dădu seama că este ca o frunză în vânt la dispoziția profesorului, că nu posedă nici o armă de apărare, nici una, că se oferise singură să vină în gura lupului și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-n stânga personajele de pe scena lumii. Cu câtă stăruință știa el să denigreze, cât de simplu îi era să nimicească ceea ce de fapt nu crease, arătând acuzator peste copertele cărților răvășite pe birou, cu degetul maroniu de la atâta fum de țigară, niște omuleți ce existau acolo, pe covorul persan, descriind în aer cu un gest foarte sugestiv semnul desființării, scăpărând din ochii albaștri fulgere de oțel, el, Alexe, cu bustul ieșit deasupra biroului masiv, dirijând un întreg arsenal de calomnii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
distrugeți iluziile, la fel s-a întâmplat și altora, pe care i-am întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat să fie, voi să veniți cu personalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
accept impostura sub nici o formă, mă. Când vorbea Alexe cerceta cu migală odaia, buza de jos, de câte ori rostea vocala "o" gura lui se transforma într-o jumătate de pătrat, atunci i se vedeau bine dinții, rari, infestați de nicotină, maronii. Țigara îi ardea mocnind între degete. Deodată, în timpul unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-și concentreze toată forța magnetică, măcar pentru două secunde să-l știe transfigurat, radiind de emoție, umanizat. Oare el este OMUL ACELA, se întrebă și în interiorul ei simți o difuză căldură erotică. Atunci Alexe întinse calm mâna după o țigară, rupse nemișcarea, acesta era un semn de slăbiciune, cedase. Carmina se întoarse pe călcâie, dorind mai mult ca niciodată să fie feminină, frapant feminină. Ce faci, mă, pleci? Îl auzi din urmă, la fel de calm, de imperturbabil, în prag ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aruncă un picior peste altul. E proaspătă, mai spuse, acum am râșnit-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar ce să-i faci, asta-i! Căută în buzunar pachetul de tutun, alese cu multă atenție o țigară, o fixă între buze și cu fața crispată, toată numai cute adunate ca razele în jurul gurii, rupse trei bețe de chibrit până reuși să aprindă unul, apoi, cu un aer degajat, eliberă primul fum, săltând din cap de parcă scăpase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]