7,946 matches
-
pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
de femeia care, până nu demult, o cercetase îngrijorată să vadă dacă nu a pățit ceva. O zguduitură puternică, asemenea undei unui cutremur, a scuturat, preț de câteva secunde, clădirea veche a pavilionului... Pe holul spitalului și-au făcut apariția, țipând alertate, mai multe persoane: asistente, infirmiere, câțiva vizitatori, mame internate cu copiii. Totul se transforma într-un adevărat vacarm. Emanuela începu să-și revină din starea de șoc provocată de sperietura cu geamul spart, iar agitația celorlalți făcea loc, în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
știu, E că aș vrea să te întorci din drum! Nu pot, nu vreau, să uit că îmi ești drag, Nici sa arunc iubirea ce plânge a pustiu, În valsul de tăcere pe al amintirii prag, Și clipe care dor țipând cuvântul prea târziu! Dorina Omota 15.12.2014 Referință Bibliografică: Îți scriu... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1458, Anul IV, 28 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎȚI SCRIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367909_a_369238]
-
trecură în formație de luptă cu sulițe, din care țâșneau raze fierbinți îndreptate spre pământ. Aruncau cu jeturile de raze în jegoasele Vânturi Lățoase și în nămeții de zăpadă în care se ascundeau Fulgoii, soldații lui Nămețilă. Aceștia începură să țipe alarmați, unii dintre ei fiind uciși de razele fierbinți. O luară la fugă îngroziți, aruncând după ei cojoacele care se topeau sub dogoarea razelor. Alergau bulucindu-se, împiedicându-se unul de altul și căzând de-a berbeleacul. Vânturile Lățoase zburau
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
se făcură dispăruți), și-l întrebă: - Ai convocat, mă, pe vitejii Măriei Sale? - Nu mi-ați spus! Unde? cârâi Negru-Cioară, roșu de durere. - Cum unde, mă, cum unde? La mine, mă! îi șuieră în ochi generalul. - Trăiți, domn’ general, am plecat! țipă Ciorică, roșu ca un rac. - Cum ai plecat, mă, dacă te trag eu de urechi? țipă Prăpădenie înfuriat. - Trăiți, n-am plecat! Aștept să nu mă mai trageți de urechi. - Așa! Așteaptă!.. Ordon convocarea tuturor vitejilor Măriei Sale la Statul Major
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Unde? cârâi Negru-Cioară, roșu de durere. - Cum unde, mă, cum unde? La mine, mă! îi șuieră în ochi generalul. - Trăiți, domn’ general, am plecat! țipă Ciorică, roșu ca un rac. - Cum ai plecat, mă, dacă te trag eu de urechi? țipă Prăpădenie înfuriat. - Trăiți, n-am plecat! Aștept să nu mă mai trageți de urechi. - Așa! Așteaptă!.. Ordon convocarea tuturor vitejilor Măriei Sale la Statul Major. Adică la mine, mă! Executarea! - ’Țeles, să trăiți! Negru-Cioară făcu stânga-mprejur, cârâi după cioroipani și
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
și Vânturile Lățoase se luară după ei, suflând ca turbații. Alergau din răsputeri, biciuiți de suflarea acestora, dar după un timp, urmăritorii renunțară să mai alerge. Acum zburau în tăcere fără să se mai uite înapoi. Primăvara plângea în hohote, țipând: - Lașule!... lașilor! Mi-ați părăsit iubitul! Doamne, ce era în sufletul căpitanului! Jos, în vălmășagul luptei, Mărțișor nici nu observă fuga lui Zefir cu Nor Alb și Primăvara. De altfel nici nu mai putea pentru că Ger Sticlos suflă de câteva
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
sistem acumulat în suflul baric. O, nesperat luminiș de suflet tabla de șah, nebunul aleargă și ne face mat hățiș sălbatic, aureolă pală doar turnul veghează la ora banală și... doar și înainte de apoi se pierde privirea în altoi. Cerbul țipă, cerbul iară Te împunge cu ocară. Referință Bibliografică: Pământ monoton / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PĂMÂNT MONOTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367923_a_369252]
-
Nu știu, zău, ce să mai spun De bătrânul Moș Crăciun! An de an, câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale! De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi’n’c-așa-i de sărbători
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
Nu știu, zău, ce să mai spunDe bătrânul Moș Crăciun!An de an, câte un pic,I-a rămas costumul mic,Nici pe față, nici pe dosNu-l încape de burtos,Iar chimirul, ce mai jale!De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete,Mama lor, azi, de șirete!Râgâind a usturoiși a doage de butoi,E un drum atât de lung,Nu e chip să mai ajung!Fi’n’c-așa-i de sărbători,Cu
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > STRĂIN PRIN AMINTIRI Autor: Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului ...STRĂIN PRIN AMINTIRI pe Vänern viața revine animând liniștea întinderii de apă. pescărușii țipă... din clipe fragede mă cheamă un lac cu fâlfâit tandru al aripilor de lebădă pe Vänern țipă pescărușii strident, a singurătate și-n mine amintirile țipă... de străinătate. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: STRĂIN PRIN AMINTIRI / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare
STRĂIN PRIN AMINTIRI de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367982_a_369311]
-
Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului ...STRĂIN PRIN AMINTIRI pe Vänern viața revine animând liniștea întinderii de apă. pescărușii țipă... din clipe fragede mă cheamă un lac cu fâlfâit tandru al aripilor de lebădă pe Vänern țipă pescărușii strident, a singurătate și-n mine amintirile țipă... de străinătate. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: STRĂIN PRIN AMINTIRI / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Adrian
STRĂIN PRIN AMINTIRI de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367982_a_369311]
-
Autorului ...STRĂIN PRIN AMINTIRI pe Vänern viața revine animând liniștea întinderii de apă. pescărușii țipă... din clipe fragede mă cheamă un lac cu fâlfâit tandru al aripilor de lebădă pe Vänern țipă pescărușii strident, a singurătate și-n mine amintirile țipă... de străinătate. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: STRĂIN PRIN AMINTIRI / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Adrian Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
STRĂIN PRIN AMINTIRI de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367982_a_369311]
-
hotare! Ospățul ține-o săptămâna, plata - săcui de guldeni floare! Ș-un galben le dădu arvuna, brusc nevăzut fu strinu-n clipă... zicașii, cinci, toți di-mpreună plecară înspre Bron în pripă, aclo unde tidva-n vânturi în vârf de păr rânjește, țipă, semănând groaza-n pământuri. Trâmbiți, dobe și higheghi, se grăbeau cu ele-n cârca, că nu mergeau la vreun priveghi, ci la hanul de sub hârca... Se mișca-n par tidva în vânt, auind a pustiu și moarte când muzicanții într-
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
vopsea care se vedeau din loc în loc. - Unele dintre ouă nu au fost suficient de uscate, iar hoții au fost foarte grăbiți. Iată, zise aplecând conul de lumină pe una dintre șine, aici e chiar o urmă de... iepure. - Vaaaiii, țipă Mica-Iepurica, este ceata lui Hoț-Morcov-Cronț! - Șșștt! Se vede și trenulețul. Este oprit, așa că, mai mult ca sigur, hoții s-au pus pe numărat ouăle. Te rog să nu mai scoți nici un sunet! Nu trebuie să ne simtă nimeni! Erau cu toții
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
sub pielea mării, noduri mari, marinărești și mă-ntreb de-i vina sării. Zile-n șir de rătăcești nu vezi bărci, nu vezi corăbii, țărmurile s-au mutat în clepsidre și mici săbii de seism au feliat liniștea acestei curgeri... Țipă-n valuri pescăruși de când tuni și de când fulgeri, timp hain și cad răpuși în abisul dintre rânduri... Nodurile-au apărut mica mea mare de gânduri de când EL a dispărut... Referință Bibliografică: Proeminențe / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PROEMINENŢE de AURA POPA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368046_a_369375]
-
-l întrecea pe cel al interpretelor ne tulbură „distracția nocturnă!”... era al bunicii care disperată striga după ajutor; vrând să dea fuga să-și recupereze aparatul. Ora târzie și densitatea florilor și a copacilor din grădină îi fură potrivnice: rămase țipând după ajutor în timp ce dragele ei nepoate făceau topul pentru următoarea ediție! A doua zi, mătușa cea hazlie a familiei, tanti Dora, o consola pe bunica supărată, spunându-i: „Lasă mamă Anică, nu te mai necăji, îți stătea foarte bine azi
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
CULOAREA TIMPULUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Culoarea timpului, este decăderea unei ore, în absurditatea unui singur infinit de minute, iar sensurile devin constante de negru, timpul începe să-și țipe non-culoarea. Deși este un termen de evaluare al unui întreg atât de impropriu spus, non-culoarea este un derivat al universului, în timp ce timpul poate coresponda ca o variațiune în do major, ce rezonează chiar și în dimensiunea pietrei. Vibrația timpului în
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
plâns, înseamnă că e mort. Lasă că mai facem noi . Tata, a luat mătura și m-a scos afară. Aveam buricul strâns în jurul gâtului și eram cam vânătă. M-a desfăcut de buric, m-a ridicat și am început să țip tare. - Ce făcuși, Costică, îl înviași? - Da, e fată, cam pirpirie și cam neagră, dar nu e nimic, lasă o fi și ea bună la ceva. Toate acestea le-am aflat mult mai târziu de la tata. Așa se năștea pe
NAŞTEREA POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367307_a_368636]
-
undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez, țipînd din răsputeri și dând din mâini să mă mențin la suprafață. Tata a ajuns lângă mine și, dintr-o zmucitură de corp, m-a ridicat din apă la pieptul său. Apa nu era mai adâncă de un metru, așa că m-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
cunoștințele sale geografice. - Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau ultimii care mai treceau prin zona mea. Mi-au recunoscut barca și m-au auzit țipând după ei... Acesta este Marea Neagră și capriciile sale. Până acum, am păcălit-o, dar până când, nu se știe...
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
și durut! Taxiul cu numarul 13 preia iubirea de păsări și cer, de vulturi însângerați, împietriți în cadrane de ceasuri de foc și de nelumină, o prezicere de revoltă a naturii fulgera din parcuri și străzi! - Unde ne duceți poetul?! țipă necuvintele cu vocalele toate, unde?! - Oriunde! le liniștește poetul. - Întrebați-l pe Gică, El le știe pe toate! Îi liniștește poetul... Opt bărbați, câte doi la fiecare capăt al lumii anunță trecerea poetului! El, numai el, poetul, deasupra capetelor tuturor
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
Articolele Autorului Hai, cântă, iubite, de dor, în primăvara asta ce-o să vină, cu brațele întinse spre lumină și-n ochi tot Soarele iubirii. Cântă! Nu te sfii! e-n rostul firii de-a reînnoi curată, din muguri în care țipă florile speranței întru rodul ce-l vom culege mâine. În primăvara asta care vine, doar tu, iubite, poți aduna în suflet tot cerul, tot dorul și strălucirea lumii, într-un cântec, într-un zâmbet, într-o lacrimă a fericirii... a
HAI, CÂNTĂ, IUBITE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367448_a_368777]