3,115 matches
-
resemnificată. Probabil că, la limită, în lumina celor abisale, lipsa de sens transcende indefinit relația cu sfera comună a sensului. 130 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 125. 126. Merită a fi reținute, în aceste pagini, viziunea de o clipă a abisului și percepția temeiului ca lipsă originară de temei (Abgrund ). Este ceea ce resemnifică profund înțelesul lipsei de sens. Întradevăr, unele fenomene pot să apară cu totul stra nii, ca și cum ar trimite către o altă lume. Rudolf Otto invocă la un moment
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de un alt text al lui Urmuz, Puțină metafizică și astronomie, în care interpretării pretențioase a cosmogenezei i se contrapune, parodic, un gen de apofatism gratuit. În ambele situații, nonsensul nu mai înseamnă simpla absență a oricărui sens. Viziunea unor abisuri ciudate în spațiul astral, de exemplu, nu face loc nonsensului în același fel precum, să spunem, încercarea de a măsura mecanic și exact pioșenia unui om. În cel dintâi caz, limbajul evită cu bună intenție reprezentările uzuale cu privire la energie, timp
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dintre cele două propoziții („non pudet, quia pudendum est“) nu e neapărat cauzală. Aș spune mai curând 156 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două propoziții. Reluând unii termeni ai celor care resping ideea Întrupării, spune exact ceea ce are de spus. Afirmă simplu și limpede adevărul de credință: Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a în viat. Or, înainte de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
arată ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află sub interdicții clare, iar la fiecare pas există o nouă intrare, mai întunecată și mai presus de celelalte. Legea se adâncește la nesfârșit în sine, ca întrun abis ce scapă oricărei priviri și oricărui semn. O astfel de interpretare, desigur, e posibilă. Numai că iarăși avem de a face cu o certitudine inflexibilă: vidul oricărui sens. Conștiința se fixează iarăși în adevărul unei idei. Nietzsche, la timpul său
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
11, 18, 25, 26, 62 (n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
62 (n. 49), 105, 107-120, 166 (n. 165) Waldenfels, Bernhard 97, 146 (n. 145) Wilde, Oscar 140 (n. 139) Wilkins, John 191, 194, 195 Z Zenon din Elea 63, 69, 70, 78, 83, 161 A Abgrund (abis, non-temei) 130, 131 abis, abisal 115, 130-131, 157, 189 absurd ambiguitatea celor ~ 28-33, 145, 147, 156 ~ul văzut drept ceva: anti nomic 152-164, 166; contradictoriu 11 (n. 1), 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177; de limită sau ab solut 32, 93, 103
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numai ne-am imaginat!. Trenulețele Thomas sunt frumoase. 6 ani și 4 luni Rotița neantului D: - Unde e rotița mea? Doar n-a dispărut, așa, în nelant... neant?... Mami: - Neant?... Știi tu ce este neantul? D: - Nu știu. Ba da. Abisul nimicului. 6 ani și 4 luni Comoara Uriașului Eu și cu prietenul meu Ștefan am auzit că era o comoară păzită de un Uriaș. Și doar am încercat s-o luăm, dar Uriașul ne dădea afară. Într-o zi, am
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Iunie 1922, orașul Daren, ținutul Goose Lake. Tatăl: John Laidlaw Craig. Mama: Grace Rosemary Somer s..." Se născuse. Memoria nu-i jucase feste. Lumea nu era complet cu capul în jos. Există un gol în memoria lui, dar nu un abis. Poziția lui fusese ca cea a cuiva care se balansează într-un picior pe marginea unei prăpăstii fără fund. Acum era ca a unui om care stă cu picioarele larg desfăcute, încălecând un șanț îngust, totuși adânc. Era adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte melodii plăcute și totuși iritante...! Apoi, programul de virtuozitate fiind terminat, reptilele făcură o pauză privindu-l cu ochii lor puternic dilatați, Îngrozitor de congestionați după care dispăreau În abisul Întunecos...! Era sigur, acest spectacol Îi este cunoscut și, privind la o altă sumedenie de reptile ce se succedau Într-un tempo amețitor, forță memoria pentru a-și aduce aminte. Nu reuși. Cum putea să uite atât de repede...? Dece
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără Înțeles. Atunci Îi făcu un semn negativ cu mâna În timp ce privirea lui bolnavă Îi cerea Îndurare. Carla Însă, În furia ei oarbă nu Înțelese ori nu vroia să Înțeleagă primejdia de moarte În care Tony Pavone se scufunda În abis cu fiecare secundă consumată!! Se dezlănțui. „De la un timp te porți foarte urât cu mine, recunoști? Te Întreb și mă Întreb. Cu ce m-am făcut vinovată? Dacă nu mai corespund pretențiilor tale,spune...! Eu nu sunt obligată să-ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
radiat toată pedeapsa...! Ați Înțeles? În două zile, ve-ți părăsi penetenciarul...!!” O fracțiune de secundă, Tony Pavone privi la Maistrul de șantier fără a Înțelege prea bine despre ce-i vorba. Avea senzația unor halucinații În timp ce cuvântul „Liber” venea din abisuri de necuprins. Se desprinse din Îmbrățișarea Maistrului, privindu-l neîncrezător. „Vă ține-ți de glume...?” „Departe de mine gândul...!” - ripostă Maistrul de șantier hotărât. „Judecătorul de recurs a apreciat nevinovăția dumitale, anulând decizia instanței de fond! Nu mai Încape discuție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
profesie care-l doreau dispărut din rândurile lor ca nu care cumva Lct. Col. Tudose Ion să-i treacă prin cap să i-a la Întrebări profesionale pe careva din cei prezenți, Tony Pavone intră cu toată ființa lui În abis...! Dar atunci când totul părea pierdut iar el urma să i-a din nou decizia „To be, or not to be...!!”, norocul lui În care-și pierduse Încrederea și care În mod sigur era departe de-al părăsi, Îi veni În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înmoi condeiul înciudată, M-apuc să scriu unde nu-i pată! Dar ochii-mi fug, Pereche-tăvălug, În stânga, sus, magnet... S-o folosesc antet? M-apuc iarăși de scris, Să-mi ostoiesc amarul... O, Doamne, roșu paraclis Pe foaia-mi de abis! Povestea-mi curge-ușor în timp, Suișuri, coborâșuri, Nu mai zăresc al petei chip Și nu-mi mai fac reproșuri... E foaia plină-aproape, E ora patru-n noapte, Străluce pata-ntre hârtoape Și-mi tot trimite șoapte... De la lingură Am început
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să-ți scriu... să-ți scriu pe-o frunză arămie sau pe o răsuflare de vânt cât de toamnă îmi este mie că rostirea mi-e fără cuvânt să-ți scriu pe o rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar coșmarul îmi bântuie visul să-ți scriu pe clipa ce bate cât ne-am irosit noi amândoi să le uit apoi pe toate nescrise ramână teancuri de foi poete mă risipesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în trufie facem din legi cărămidă de zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și vom afla cândva că nu e totuna să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe muchia cerului sugrumat de lumină orbește inima de dor în brațele zborului albastrul acestei ierni adormit sub zăpezi milenare te caut mă cauți în nesomnul veșniciei aleg îmbrățișarea clipei ascunse sub pleoape de necuvinte între mine și mine un abis de neuitare cântecul meu țipăt de cocori a toamnă vreau să uit această neatingere Poem întemnițat cad nopți a uitare peste buzele mele ultima stea pe cer mă ademenește precum o lumânare la fereastră te-ai ascuns după zăbrele de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de piatră din râu se reflecta uitarea ca o fericire unică acum ai privirile bolnave de timp de mine visele îmi spun că le dor ochii de mâini care le frământă iar ca pe niște vorbe cu urme de neșters abisul își cască lacom umbra peste fluturi s-au înecat în râu mă cuprinzi împlor îngere nu îmi muri a mia oară și taci! în moarte și-n iubire se pleacă în liniște în tăcere naște lumina n-am să mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și ea ochii albaștri și chiar erau uneori și-n realitate, de un grialbăstrui, atunci când erau expuși unei lumini puternice. Trebuie să știți că Sini avea cei mai fascinanți ochi din câți am cunoscut. Când erau verzi, mă scufundam în abisul lor odihnindu-mi sufletul și regăsindu-mi liniștea, când erau gri, știam că o macină dorul de-acasă sau ceva o supărase. Ea mă lăsa să o privesc și-mi zâmbea abia perceptibil, la fel ca în vis, ca o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-am văzut pe puști rostogolindu-se de parcă era gata-gata să ia balustrada sub braț. M-am speriat atît de tare, Încît o clipă am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aici... Nu, nu e bine. Era Încă dis-de-dimineață cînd EL a trecut pe aici pentru ultima oară... Luminile de pe străzi se stinseseră și insectele se scufundaseră În iarbă. La ora aceea, vălul de Întuneric ce se Întindea ca asupra unui abis mărginit de linia formată de bolta cerească Începea să se destrame: orașul de pe dealul alb se trezea la viață. Am vaga impresie că era o dimineață frumoasă, senină, cu o briză ușoară dinspre sud-vest... În cinci minute de la prima bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
treizeci și doi de pași, pe EL Îl așteptase ceva neprevăzut și ciudat, drept care nu numai că nu s-a mai dus la Întîlnirea de la stația S, dar faptul respectiv l-a determinat să pășească cu vitejie și ireversibil În abis, Întorcînd lumii spatele... — Bine, bine! CÎnd imaginația prinde aripi, te poți gîndi la orice. De exemplu - dar te rog să nu interpretezi greșit - nu știi pe nimeni care să fi vrut să-l șantajeze pe soțul dumitale, să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul... În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În timp ce la dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Puțin mai Încolo drumul se Înscria toto-o curbă mare spre stînga și ajungea imediat la platoul din vîrful pantei. Dacă mai făceai cinci-șase pași, priveliștea ți se deschidea brusc și devenea vizibil orașul de pe platou. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai este starea orașului dispăruse. Nici vorbă sa mă trezesc În vid. Ba dimpotrivă, o zonă uriașă de locuințe se Întindea cît vedeam cu ochii. Grupul de blocuri cu patru etaje, deși pe teren mai ridicat, se scufundase Într-un abis uriaș dezvăluind o rețea ornamentală de lumini. Nici n-am visat să-mi apară o asemenea priveliște. Din punct de vedere spațial, nu era nici un dubiu că orașul exista, dar din punct de vedere temporal era asemenea unui vid. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]