3,746 matches
-
mă zbăteam să scap de apăsarea visului. Cineva a citit acest text și a făcut În stânga jos o adnotare cu litere minuscule: „la bibliotecă“.) 10 iulie 1965 Nimic nu-i mai putea opri rostogolirea ritmică a pașilor, grea. Panta devenea abruptă, răsuflarea i se tăia tot mai des, dar omul se Încleșta sălbatic să urce. Muntele nu-l iubea așa, cu pumnii Încleștați și cu privirile sclipind asemenea flăcărilor din dinții de lup. Omul nu se uita Înapoi. Lăsase acolo, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
greoi În expresie, nu mai am logica tăioasă și nici ochiul distant de până acum; obraji căzuți, cearcăne vinete atârnând sub ochii Înroșiți, puncte injectate pe corneea altfel albă. A intrat o moliciune În gesturile pe care le aveam vioaie, abrupte. Un fel de rallentamento În tot ce fac, nu mai am un program de viață precis, nu mă mai atrage, nu mă mai entuziasmează nimic. O moluscă fadă, flască. O cârpă cu care ți-ai șters mâinile și ai aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Preda, având semnificație de simbol. Ca incitant document de generație, trecând peste unele „excese“, Intermezzo poate fi așezat alături de Caii sălbatici, romanul lui Radu Mareș. Doar problema libertății e pusă În alți termeni la Marin Mincu. Textul său e mai abrupt, fragmentar, deși atât de penetrant. Eroul, la rândul său, pare construit programatic pe schema faustică, parcurgând un „itinerar de reverie amoroasă“, În sensul În care până la urmă „cultura se Întoarce spre natură spre a supraviețui“. Din orgoliu și talent, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și nici lămâi verzi. Nici măcar nu știu dacă am o băutură adevărată, spuse Leigh. — Am adus eu tot ce trebuie. Adriana ridică deasupra capului o pungă din hârtie și zâmbi. De multe ori, lui Leigh i se părea enervant stilul abrupt al Adrianei, uneori chiar obositor, dar în seara asta îi era recunoscătoare pentru că prelua controlul asupra situației. Trecuseră aproape doisprezece ani de când Leigh văzuse pentru prima dată zâmbetul Adrianei, dar încă o impresiona și o făcea să se simtă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În plumbul istoriei. Cetatea. Un haiku de piatră. Agora, un cimitir de cuvinte. Dan Lotoțki le trage pe roată. E vremea marilor disperări. Neputându-se Împotrivi vălăului de lături rămase de la porc, scurgându-se ca o lavă rece În panta abruptă a dealului. Foile de hârtie, cimentate definitiv În amorfa masă de scârnă și gunoaie aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu doi câini mari, fioroși. Coborând spre sanatoriul T.B.C., o altercație cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
piețele prăfuite, femeile de la ferestre, bărbații pironiți în fața barurilor, ridicându-și privirea de pe paginile ziarelor. Multă lume se plimba pe străzi și atunci mi-am adus aminte că era sâmbătă. Am trecut prin fața unei biserici cu niște scări atât de abrupte, încât aproape păreau să se prăvălească peste stradă. Pe trepte se afla un grup de persoane îmbrăcate de sărbătoare. O femeie deșirată cu o fetiță în brațe și o mică pălărie roz urmări întorcându-se trecerea noastră. I-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
semn al vreunei așezări omenești. Ne-au prins cu garda jos și de data asta. Un convoi de tancuri dușmane se apropia de o trecătoare Îngustă printre munți, un fel de defileu pe care Fima Îl zări la Începutul dealurilor abrupte. Își dădu seama că aerul devenise cenușiu din cauza prafului care se ridica de pe șenile. Începu să audă vag, dincolo de dangătul clopotului, un huruit surd de motoare. Cumva știa că misiunea sa era să-i aștepte În defileu, În locul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rărunchii și toată fața îi era numai un zâmbet larg. Hotelul montan spre care ne ducea mașina - pe noi, împreună cu fratele mamei - era un loc liniștit; Onkel Curt aflase de el printr-un cunoscut de la bancă. Era situat între coaste abrupte, iar la capătul văii se afla o cascadă ce se rostogolea peste margine în fața unui vârf de trei mii de metri. Hotelul ascuns de colți de stâncă și de arțari alpini era o construcție simplă de lemn cu o verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi făcut, în drum spre Italia, din nou un scurt popas ca atunci, în timpul vacanței petrecute cu ani în urmă în munți, împreună cu Curt, fratele mamei. În lumina aceea limpede și alunecoasă era ceva ce amintea de drumețiile pe coastele abrupte, prin pajiștile alpine și prin păduri, sus de tot, până pe flancurile stâncoase, acoperite de zăpadă în această nemișcare glaciară. Și asta, spunea tata, era absolut minunat, mai ales când vremea avea, ca azi, limpezimea cristalului. Cu toate astea, noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de stâncă vertical, se înclina ușor până la margine, de unde privirea își lua zborul liber peste colinele și văile prealpine. Pământul - ridicat de pe urma săpăturilor - zăcea gol și uscat în lumina orbitoare a soarelui, un calup de țărână care cobora în partea abruptă de pădure. În el ne înfigeam piciorul drept ca să ne ancorăm de ceva, sprijinindu-ne în același timp pe cel stâng și ne aplecam capul să putem răscoli cu privirea cât mai de aproape pământul. Ce aveam să descoperim, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aflau și malaxoarele firmei Hackler și o macara de la Potain își ridica brațul, locuri care fuseseră însemnate cu creion albastru. Și ele trebuiau cercetate cu aceeași minuție ca și cele care, datorită așezării lor, meritau o cruce: limbi colinare, înșirate abrupt pe trei laturi, foarte potrivite spre a servi drept redute-ascunzători, având în preajmă un pârâu sau un izvor. Apoi erau ridicăturile cocoșate din terenul mlăștinos de odinioară, folosite drept locuri de popas pentru vânătorii din epoca mezolitică, grotele care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
peste obraji și în fața ghidonului se învârtea roata. Nu prea era circulație, o liniște de duminică se lățea pe câmpuri, împrejmuind grădinile și casele care se ascundeau în spatele tufișurilor și deveneau ostile și respingătoare când ne angajam pe ultima porțiune abruptă de la patinoar, obligați să ne ținem bine în șa până sus, la vila lui Hackler. Ne oprirăm gâfâind în fața casei, cuprinși de o ezitare neașteptată. Nu se cuvenea să dai buzna neanunțat într-o zi de duminică și, în afară de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-și alege hainele pentru alinare, izbucni Lisa. N-o învinovăți pe Jenny pentru că a fost sinceră. Kieran se simți obligat să mă apere la rândul său. —Trebuie să plec, am strigat eu însuflețită. Mulțumesc pentru vin. La revedere. Anunțul meu abrupt a scuturat-o pe Lisa de norul de resentimente față de mine. Dar doar ce-ai sosit și nici nu ne-ai spus de ce ai venit. Am făcut un gest vag cu mâna. Nu era nimic. Zău. Pa. Lisa se postă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
e de bine. Am intrat direct în bucătărie și am pus de ceai, trecând cu ușurință la rolul de gospodină. — Unde e tatăl tău? am întrebat veselă, ignorând expresia din ce în ce mai ostilă de pe fața lui. La complexul de grădinărit, răspunse el abrupt. Ce cauți aici? Fierbi, apă, lua-te-ar naiba, fierbi! Dacă Mark nu bea ceai imediat, urma să fie nevoie de o săgeată cu tranchilizante ca să-i mai îndulcească dispoziția. Parcă urma să rămânem prieteni buni după cum mi-ai amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
iasă șuie...” Ferdinand Sinidis se ridică încovoiat din fotoliu, ca să prepare al doilea rând de cafele. Se plimbă agitat prin cameră, ignorându-mi prezența, cu gândul dus departe. Botișorul său de știucă tremura ca târtița și brazdele adâncite ale obrajilor abrupți tăiau de astă dată două paranteze negre, care porneau de sub ochi, în jurul gurii. Preocuparea de a mă deforma, ascunzându-mi firea adevărată, a fost până mai deunăzi, grija mea de căpetenie, reluă dânsul discuția, lăsându-se în fotoliu, pe coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
riguros. Burgess bătu cu bocancii În podeaua cu dale, gestul reflex al soldatului Înainte de a porni În marș. — Atunci hai să mergem, Minnie, spuse el. Afară era Întuneric, iar ceața se strecurase venind de pe mare, dinspre docuri, și urcând panta abruptă de pe Mermaid Street. Felinarul cu gaz montat pe zidul de la Garden House, la colțul cu West Street, coborât până la o lucire stinsă În urma restricțiilor impuse iluminatului public, abia dacă se mai vedea, dar o dâră lată de lumină se revărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai puține șanse să ți se vadă căpățâna peste margine când te urci pe bordură ca să tragi. Atunci cum de-ai fost rănit? Întreabă Minnie cu Îndrăzneală. — Păi a fost un proiectil de mortier, răspunde el, descriind cu mâna traiectoria abruptă a unei salve de mortiere Înălțându-se sus, În aer, apoi căzând din nou. Dacă tirul e bine reglat, n-ai cum să te ferești de ele. Le auzi venind, dar nu ai timp să te miști. Până acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de atunci Încoace, devenise mărginit de vile hidoase din cărămidă de un roșu crud. Era Întotdeauna o plăcere să ajungi pe străduțele fermecătoare și strâmbe ale sătucului Hampstead și să Îți croiești drum pe ele către ultimele sute de metri abrupți din apropiere de New Grove House căreia, ca atâtor altor lucruri În Anglia, i se spunea „new“ deși În realitate era destul de veche, având În jur de o sută de ani. Pe la jumătatea acestei existențe, clădirea fusese extinsă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de timp. Mai adaugă antractele și, dacă spectacolul Începe la ora șapte, se face aproape miezul nopții până la cortina finală. Nu se poate. — Și ce e de făcut? exclamă Henry. — Trebuie să tăiem din ea, zise Compton. Henry se opri abrupt În mijlocul trotuarului, șocat de sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără fisură. Ideea acestui produs Încântător ciopârțit Într-o formă prescurtată Îl rănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mari părți a populației britanice, din pitoreștile aventuri ale Familiei Brown, versiune numai vag disimulată a familiei Du Maurier, care apărea regulat În paginile revistei Punch. Dar din caricaturi nu reieșea nici cât erau de Înghețate vânturile, nici cât de abrupte pantele. Poate primul dezavantaj era mai puțin evident mai spre Începutul sezonului, În august, dar Du Maurier, cu zgârcenia sa obișnuită, Își făcea vacanțele În septembrie, când prețurile erau mai mici. E drept că avea nevoie să Închirieze o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care se prăvălea de pe Înălțimile mlăștinoase direct În mare, umbrit dintr-o parte de Boulby Cliff, punctul cel mai Înalt de pe Întreaga coastă estică, după cum susținea Du Maurier, părea remarcabil de activ și de prosper. În timp ce coborau strada principală pietruită, abruptă și cotită, erau mereu siliți să se dea la o parte și să se lipească de zidurile caselor, pentru a face loc căruțelor care duceau peștele prins În ziua aceea la gara din deal sau coborau zdrăngănind, Întorcându-se despovărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neașteptat de caldă. Decise că cel mai bine era să nu Încerce să Își mascheze mirarea pe care i-o producea succesul lui Trilby, ci să deschidă direct subiectul și să Îl abordeze frontal. În consecință, În timp ce suia ultima pantă abruptă către New Grove House, Își pregăti un discurs, În care se lansă imediat ce Du Maurier Își făcu apariția În hol, pentru a-l Întâmpina. — Vrei să-ți scoți paltonul și să te odihnești puțin? Îl Întrebă acesta. Sau preferi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reședința reginei de pe Insula Wight. Semiluna era ecranată și apărată În spate de copaci, În majoritate pini scoțieni, deși În colțișorul acesta cald și umed din sudul Devonului creșteau și palmieri și alte plante exotice; mai departe, În spate, dealurile abrupte, cu vegetație densă, se ridicau În Întâmpinarea cerului, cu vile cu acoperișuri roșii și drumuri șerpuite de trăsură vizibile ici și colo prin frunziș. Poate decorul Îi plăcea atât de mult pentru că Îi amintea de dealurile care Înconjurau Florența. Ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
perlată, Învăluia dealurile dimineața devreme, evaporându-se până la prânz și lăsând cerul curat și limpede, iar noaptea, luna, reflectându-se, croia o cărare argintie pe marea calmă. Cu ceva regret, renunță la mersul pe bicicletă: dealurile din apropiere erau prea abrupte pentru el și se pictisise să parcurgă Meadfoot de la un capăt la altul. Ca să facă mișcare, mergea pe jos și Într-o zi o reîntâlni pe micuța Agatha, Însoțită de bonă și trăgând după ea, În lesă, un cățel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a folosi unul din termenii preferați ai lui William, În ce privea cariera scriitoricească. Dacă nu putea câștiga bani din teatru, atunci trebuia să Îi câștige de unde putea. Îi făcea plăcere să se plimbe pe jos prin Rye - străzile abrupte și Înguste, pietruite, nu erau potrivite pentru mersul cu bicicleta - răsfoind cărți prin librării, prețuind obiecte În magazinele de antichități, odihnindu-se pe meterezele Turnului Ypres și citind inscripțiile de pe pietrele de mormânt din cimitir. St Mary era o biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]