KorAP: Find »[drukola/base=absență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...1726 >

43,150 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț la el, nici după căsnicia a patra. Prea era palpabilă absența lui Iordan. Prea erau lungi nopțile în care voiam să-l ating și întindeam brațele-n gol, prea ascuțită gheara din măruntaie. Fusese Vara-Mare, a anului 1976. Vara noastră de miracol. O zi se deschidea spre alta, ca păpușile rusești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

prin sens, dramatismul lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum, Considerații generate de sublimarea fericirii și Ultima dilemă a visătorului visat, sunt de-a dreptul eseuri. Un eseu camuflat este Small Talk cu îngerul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
aniversarea nevesti-mii; la modul cel mai firesc, am refăcut triunghiul inițial. Tot atunci, am înțeles cât de apropiați suntem, că nu e nici măcar esențial să ne vedem. Simplul fapt că respirăm separat și în același timp împreună, chiar și în absență, este o confirmare a faptului că existăm pe mai multe nivele. Asta poate fi foarte reconfortant zi cu zi în lume, în contextul marii noastre singurătăți. Într-o zi, am întâlnit-o pe stradă. Nu ne mai văzuserăm de multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nu m-a căutat în timpul ăsta, atât doar că ea nu o făcea nici înainte. Continuam drumurile mele la rezervație de două-trei ori pe săptămână, în speranța s-o întâlnesc sau să n-o întâlnesc, ca să-mi pot experimenta sentimentul absenței. A trecut o vreme, nu prea lungă, și am început s-o caut din nou. Ne-am întâlnit la intrare și ne-am continuat vizitele obișnuite; nu i-am mai ținut mâna și nici nu i-am mai atins genunchii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
întâmpla în preajma examenelor. Vizitele mele, aici, au început să fie din ce în ce mai rare. Continui să vin, mânat de speranța de-a o revedea. Încă de la intrare, poziția și mai apoi privirea Licornului îmi spun că ea nu s-a arătat în absența mea. Rătăcesc iarăși pe ulițe, fără nicio noimă, mă mai opresc, din când în când, să stau de vorbă cu creaturi cărora nu le-am acordat până acum prea multă atenție. Nu mai pot asculta aceleași povești pe care le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
fript-o! Va trebui să vă retrageți imediat, să fugiți în fundul pământului și să vă ascundeți. Până acolo să vă duceți să scăpați de ea, deși ea o să vrea să știe și acolo ce faceți, cu ce vă îndeletniciți în absența ei. Sinele Mare: De fapt, doar eu sunt de vină că am ajuns aici. Ea avea dreptul să știe tot în calitate de soție, n-ar fi trebuit s-o mint, să-i ascund nimic sau să fac ceva ce-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mici detalii: facturile neplătite, poșta nedeschisă, cămășile neduse la curățat, corespondențe neterminate. Și, în timpul acesta, îmi strânge mâna de câteva ori, îmi mângâie în treacăt obrazul, este atât de drăgălașă și binevoitoare, ca și cum ne-am fi reîntâlnit după o lungă absență și ne aflăm din nou împreună, în spațiul nostru pe care ea îl cunoaște până la cele mai mici amănunte. Și conversația continuă în ritmul ăsta, de fapt mai mult ea vorbește, este la curent cu noile apariții de carte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
din care nu ieșeam până la următorul act. De ce-am ales-o tocmai pe ea dintre amicele mele pentru această intimă vacanță? Tocmai pentru ca să mă pot gândi în libertate la cealaltă ea, ea cea din totdeauna, să mă instalez în absența ei sau în absența mea în raport cu ea. Ca să-mi pot desfășura singurătatea și tristețea fără să rănesc sau să-mi ultragiez propria nefericire. Exact în ziua în care am hotărât că nu mai puteam suporta, ea mi-a dat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
până la următorul act. De ce-am ales-o tocmai pe ea dintre amicele mele pentru această intimă vacanță? Tocmai pentru ca să mă pot gândi în libertate la cealaltă ea, ea cea din totdeauna, să mă instalez în absența ei sau în absența mea în raport cu ea. Ca să-mi pot desfășura singurătatea și tristețea fără să rănesc sau să-mi ultragiez propria nefericire. Exact în ziua în care am hotărât că nu mai puteam suporta, ea mi-a dat de știre că avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie îi recita din versurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
tratamentul. Poate este doar o impresie, dar mă simt mult mai bine sau, cel puțin, împăcat cu gândul că asta ar trebui să fac. Asta face toată lumea în situația mea. Azi, chiar m-a vizitat băiatul meu, după ani de absență. L-am îmbrățișat și i-am cerut iertare. Am greșit față de el, pentru că eu eram cel singur. Nu am fost apropiat cu copiii mei. Nici ei de mine. Se întâmplă... Nepoții mă obosesc teribil și nu sunt rodul unei educații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mă privea perplex. Era poate doar uimit de capacitatea mea intuitivă. M-a întrerupt descriind un cerc larg cu mâna. Totuși, cred că mi-ai luat un nasture de la pijama. E vorba de nasturele de la piept... I-aș fi remarcat absența și nici în coșul de haine nu era. Nasturele are două găuri. Una pe care se intră și alta pe care se iese. Intrările și ieșirile sunt legate cu ață câtă vreme nasturele este prins. Nasturele este ca o cheie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp în care alții încercau în zadar să ia contact cu mine. Mă admonestau, mă scuturau și, în absența mea, se pare că se petreceau chiar lângă mine lucruri de care nu eram pe deplin conștient. Da, pe-atunci mă acapara total, ca într-un fel de autism ce mă stăpânea preț de câteva minute, și în timpul acesta mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mult acea lâncezeală și recluziune a firii, ce se vroia despicată și analizată. Și până târziu, apariția lui mi-a adăugat o dimensiune somnambulică în fața celor ce mă surprindeau în prezența lui. Interferența cu el era atât de acaparatoare, încât absenței mele spirituale i se adăuga de multe ori și o lâncezeală motorie sau cel puțin o lentoare inexplicabilă îmi domina dintr-o dată mișcările sau activitatea ce o desfășuram înainte ca el să survină... Dar de unde vine el? Fără îndoială din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
tortureze și să mă respingă. Prietena mea din liceu cred că era puțin urâtă. Nu-mi pot aminti exact, pentru că esteticul mă interesa cel mai puțin la ea. Cred că era puțin urâtă pentru că momentele ei de pierdere totală sau absență surveneau în prezența oglinzilor. Ea nu trecea pe lângă nicio oglindă, un ochi de geam sau o suprafață metalică lucitoare fără a zăbovi o vreme și a-și reflecta mai bine de-o clipă chipul. Și tot atunci, se iniția dialogul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
la femei frigiditatea ca o deficiență pur psihică, produsă de acea detașare a eului de el însuși, sau mai exact de scindarea lui. Când anima și animus nu se pot unifica în timpul actului erotic, trupul îmbracă un înveliș de pasivitate, absență și răceala, ce se așterne pe măsură ce dorința crește. Și ea era pasivă nu pentru că n-ar fi vrut sau nu i-ar fi făcut plăcere, ci pentru că era ocupată să împartă bucuria ei cu "el", s-o comenteze împreună, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
intuiam toate astea prea bine, continuam să-i dau curs, să mă pierd în acele conversații absurde cu El, în loc să-i dedic ei întreaga mea ființă. Și ea, inconștient, tulburată de prezența lui, era tot mai descumpănită de tăcerile și absențele mele, de comportamentul meu amestecat, reținut și ascuns. Deși El-ul era cel pe care mi-aș fi dorit să-l ascund sau să-l îndepărtez, pe El ce presăra îndoieli cu întrebările lui insinuante. Și în ziua în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
fost ocupată cu acele probleme sâcâitoare ale vieții, că a trebuit să răzbească, că s-a chinuit și nu-i plăcea nimic din ce făcea. Și mai cu seamă acea perioadă lungă, foarte lungă din viața ei se remarca prin absența iubirii. Prin urmare, oglinzile au dispărut complet din existența ei. Cum poți trăi atâta vreme în absența iubirii, ca un animal singur, doar cu prada ta zilnică, istovitoare și cu somnul tău fără vise, greoi și apăsător? Nici ea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și nu-i plăcea nimic din ce făcea. Și mai cu seamă acea perioadă lungă, foarte lungă din viața ei se remarca prin absența iubirii. Prin urmare, oglinzile au dispărut complet din existența ei. Cum poți trăi atâta vreme în absența iubirii, ca un animal singur, doar cu prada ta zilnică, istovitoare și cu somnul tău fără vise, greoi și apăsător? Nici ea nu prea știa cum, dar așa crede ea că a trăit o vreme, total în absența iubirii. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
vreme în absența iubirii, ca un animal singur, doar cu prada ta zilnică, istovitoare și cu somnul tău fără vise, greoi și apăsător? Nici ea nu prea știa cum, dar așa crede ea că a trăit o vreme, total în absența iubirii. Într-o zi, lucrurile s-au schimbat pentru ea. A început din nou să interogheze oglinzile cu același interes de odinioară, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis lung. Se simțea iarăși ea, tânără și cu ceva entuziasm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
timp de mai bine de douăzeci de ani. Celelalte cărți i-au făcut loc reverențios, semn că i-au păstrat poziția de cinste în tot acest răstimp, fără să se prăvălească leneș una peste alta, puțin îngrijorate de îndelunga ei absență, apoi s-au reașezat, înghesuite, pregătindu-se pentru somnul lor îndelung. Acest pasaj probabil că s-a instalat în memoria ei fără ca ea să-l conștientizeze, să se gândească la el vreodată. Știa că el există, fără să și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
De data aceasta l-a reașezat în memoria ei pentru totdeauna, era sigură de-acum că textul va rămâne în răbojul amintirilor ei, dincolo de acele trei luni care i-au mai rămas, dincolo de timpul ei. Boala se instalează numai în absența sau imposibilitatea iubirii. E un rău care te cuprinde atunci când nu poți iubi, când nu poți fi iubit, doar atunci te afli fără protecție; boala devine o ipostază refulată a iubirii sau, mai precis, o metamorfoză a ei. Fie că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lui Krokowski, în spațiul acela alb la trei mii de metri înălțime, zburau libere, înconjurate doar de piscurile colosale de zăpadă, eliberate de orice temeiuri perverse sau proiecții. Apoi ea și-a amintit cum a trăit ani de zile în absența iubirii, acea perioadă anostă și chinuitoare din viața ei în care și-a refulat atât de tare sentimentul iubirii, încât nici măcar nu-și putea aminti dacă a simțit vreodată absența ei. Era vorba de perioada în care a încetat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și-a amintit cum a trăit ani de zile în absența iubirii, acea perioadă anostă și chinuitoare din viața ei în care și-a refulat atât de tare sentimentul iubirii, încât nici măcar nu-și putea aminti dacă a simțit vreodată absența ei. Era vorba de perioada în care a încetat să mai consulte oglinzile. De ce și cum anume a trăit atunci nu-și poate aminti mare lucru. Durerea nu pare s-o slăbească deloc. Coboară din pat, face un duș ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
răspunsuri precise și elocvente, să se justifice și continua să privească cu bucurie la chipul lui magnific și strălucitor. După ce a pus ultima întrebare, tânărul a dispărut fără ca ea să-l vadă plecând și a mai simțit o vreme, în absență, degetele lui fierbinți electrizându-i palma. Ea nu-și putea aminti absolut nimic din ce au discutat; totuși, se întreba dacă ea a reușit să-i răspundă satisfăcător, dacă l-a lămurit pe îngerul morții care ar fi putut fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]