3,948 matches
-
făceau o distincție clară Între „patrie” și „națiune”. Cele două concepte nu se suprapuneau, așa cum va fi cazul mai târziu, În secolul XX, când patria va reprezenta dimensiunea teritorială a națiunii. La Începutul secolului al XIX-lea, patria avea o accepțiune strict teritorială, iar În cuprinsul ei puteau coabita mai multe națiuni, În timp ce națiunea avea o accepțiune etnică. Este adevărat, apare deja tendința de a asocia națiunii o dimensiune teritorială, o „vatră” a acesteia, atât ca „patrie originară” a românilor, cât
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fi cazul mai târziu, În secolul XX, când patria va reprezenta dimensiunea teritorială a națiunii. La Începutul secolului al XIX-lea, patria avea o accepțiune strict teritorială, iar În cuprinsul ei puteau coabita mai multe națiuni, În timp ce națiunea avea o accepțiune etnică. Este adevărat, apare deja tendința de a asocia națiunii o dimensiune teritorială, o „vatră” a acesteia, atât ca „patrie originară” a românilor, cât și ca Întindere locuită În prezent de națiune. Dar acest atribut teritorial al națiunii nu era
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Întotdeauna și o zi de odihnă, de repaus, de destindere, o perioadă În care nu lucrezi, „nu faci nimic” sau, dimpotrivă, „Îți Încarci bateriile”, adică nu te mai supui constrângerilor și servituților cotidiene. De exemplu, termenul latin feriae avea atât accepțiunea de „zile de sărbătoare”, cât și pe aceea de „repaus, odihnă”. De aici a venit și adjectivul feriatus, care Însemna „nefăcând nimic, fără nici o treabă, liber de ocupații”. Ernest Bernea sublinia și el această caracteristică a sărbătorii, cu trimitere la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
singurul care folosește acest ultim termen (lázadás) este Horváth Mihály, autorul cel mai echilibrat În judecarea evenimentelor. Termenul de felkelés, care va deveni În secolul XX denumirea standard pentru orice „răscoală țărănească” În terminologia canonizată a marxismului, deși are aceeași accepțiune ca zendülés sau lázadás, adică „răscoală”, „revoltă”, pare a se preta Însă Încă din epocă la o nuanțare mai favorabilă, deoarece el nu are doar sensul de „ridicare Împotriva ordinii constituite”, ci, În general, pe acela de „ridicare”, „sculare”. Or
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
frizoni, catalani; mai puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin clișeu și stereotip, etnonimul Însuși conține adeseori, În semantica sa, trăsăturile distinctive, definitorii, ale poporului respectiv, așa cum
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nuanțată. Ea nu se limitează la simpla desemnare a unei populații, ci conține totodată o sumă de trăsături definitorii ale acesteia, dând o imagine de bază a frâncului În imaginarul social tradițional, pe care o putem regăsi, transmisă prin intermediul acestor accepțiuni lingvistice, În mentalitatea țărănească de la Începutul epocii moderne. Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
transmisă prin intermediul acestor accepțiuni lingvistice, În mentalitatea țărănească de la Începutul epocii moderne. Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la palierul cult, cărturăresc. O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă deci la francezi, deși Îi include În mod limpede și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Începutul epocii moderne. Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la palierul cult, cărturăresc. O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă deci la francezi, deși Îi include În mod limpede și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu „european”, așa cum e prezentă Într-o glosă aromână a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Deși identificat uneori cu „europeanul” (În special În Orient, unde europeanul cel mai cunoscut este apuseanul de rasă latină), frâncul poate fi situat cel mai exact la intersecția dintre „occidental” și „romanic”, deoarece germanicii nu apar sub această etichetă. Din accepțiunea discutată se conturează o primă trăsătură de alteritate proprie imaginii frâncului: acesta este vestic, apusean față de plasarea noastră răsăriteană, este altceva, diferit și Îndepărtat, sub raportul unei percepții spațiale și geografice elementare. A doua accepțiune, indisociabilă de cea evocată anterior
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
apar sub această etichetă. Din accepțiunea discutată se conturează o primă trăsătură de alteritate proprie imaginii frâncului: acesta este vestic, apusean față de plasarea noastră răsăriteană, este altceva, diferit și Îndepărtat, sub raportul unei percepții spațiale și geografice elementare. A doua accepțiune, indisociabilă de cea evocată anterior, este aceea de „catolic”. Într-o altă definiție consemnată lexicografic, „frânc” Îi desemnează pe toți cei care sunt catolici și se supun Bisericii latine. Această accepțiune prezintă o puternică sinonimie cu termenul „lătin” sau „letin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
raportul unei percepții spațiale și geografice elementare. A doua accepțiune, indisociabilă de cea evocată anterior, este aceea de „catolic”. Într-o altă definiție consemnată lexicografic, „frânc” Îi desemnează pe toți cei care sunt catolici și se supun Bisericii latine. Această accepțiune prezintă o puternică sinonimie cu termenul „lătin” sau „letin”, prezent de asemenea În toponimie și mai ales În folclor, deci la nivelul expresiei populare. „Lătin” semnifică În primul rând „catolic”, vizând o entitate confesională, și nu etnică sau lingvistică, termenul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
atribuit și unei realități confesionale maghiare sau chiar românești, calificată drept catolică sau de tendință catolică. Tot aceleiași epoci i se poate atribui succesul termenului „papistaș”, derivat din maghiară (pápista), aflat și el În relații sinonimice cu „lătin” și cu accepțiunea de „catolic” a termenului „frânc”. Spre deosebire Însă de „lătin” și mai ales de „papistaș”, „frânc” rămâne În primul rând un etnonim, având doar asociată accepțiunea de „catolic”. Vehiculat inițial dintr-o direcție sud-dunăreană, „frânc” putea să coincidă total cu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
derivat din maghiară (pápista), aflat și el În relații sinonimice cu „lătin” și cu accepțiunea de „catolic” a termenului „frânc”. Spre deosebire Însă de „lătin” și mai ales de „papistaș”, „frânc” rămâne În primul rând un etnonim, având doar asociată accepțiunea de „catolic”. Vehiculat inițial dintr-o direcție sud-dunăreană, „frânc” putea să coincidă total cu „lătin” și să se suprapună semantic noțiunii de „european”, În condițiile În care europenii din Orient erau romanici și catolici, iar amintirea cruciadelor și a Imperiului
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În proximitate, maghiar, german sau polonez. Aceștia nu vor deveni niciodată frânci, după cum nici un alt popor occidental necatolic sau neromanic (În măsura În care informații referitoare la el vor intra mai târziu În imaginarul social țărănesc) nu va fi numit „frânc”. A treia accepțiune este cea de „străin aparținând unui alt tip de civilizație”, În speță cea occidentală. În acest caz, alteritatea nu mai derivă din individualizarea etnică, geografică sau religioasă, ci din diferențele de ordin material, de comportament și Înfățișare. Acest sens reiese
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
comun. Dincolo de faptul că atestă circulația mărfurilor și a oamenilor, menționarea frecventă a „hainelor” și a „pălăriilor frâncești” ne semnalează faptul că locutorii români care foloseau acești termeni conștientizau diferențele majore de civilizație pe care le presupuneau respectivele elemente. O accepțiune a termenului „frânc” este și cea de „cel care poartă pălărie, indiferent de națiunea căreia Îi aparține”, fapt care dovedește plasarea frâncului Într-un spațiu de alteritate foarte pronunțat, pe baza unor elemente de recunoaștere exterioare, semnificând apartenența nu doar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aparține”, fapt care dovedește plasarea frâncului Într-un spațiu de alteritate foarte pronunțat, pe baza unor elemente de recunoaștere exterioare, semnificând apartenența nu doar la o etnie străină, ci la un tip de civilizație complet diferit. În fine, o ultimă accepțiune care merită a fi reținută din semantismul complex al lui „frânc” este cea de „rău” (méchant). În dialectul aromân (pentru care avem definiții mai numeroase ale termenului urmărit) există expresia „se făcu frânc” - „se făcu foc, se Înfurie” -, care prezintă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
față de frânc și chiar caracterul negativ al imaginii sale emblematizate În etnonim se datorează În primul rând alterității pronunțate care Îl definește, și nu unei experiențe practice negative, generată de contacte directe, care să fie conștientizată la nivel colectiv. În accepțiunea comună și la o privire superficială, mentalitatea tradițională pare deschisă și ospitalieră, mai ales În privința unor forme exterioare manifestate față de străini, ca indivizi izolați. În realitate, În planul solidarității colective, ea manifestă o rezervă apreciabilă față de străin, perceput mereu ca
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În Jurnalul fericirii, Dacia, Cluj-Napoca,1991, p. 8. Altă soluție ar fi trecerea arhivelor În subordinea autorităților locale, mai aproape de controlul cetățenilor. Am Înregistrat asemenea reacții cu ocazia unei comunicări prezentate la Arhivele Naționale din Cluj-Napoca, În noiembrie 2004. Pentru accepțiunea corectă a acestor termeni, vezi volumul colectiv Interdisciplinaritatea și științele umane, Editura Politică, București, 1986, p. 11, unde sunt definite corelativ patru niveluri ale cooperării și Întrepătrunderii disciplinelor: multidisciplinaritatea, forma cea mai puțin dezvoltată a interdisciplinarității, constând În juxtapunerea anumitor
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
histoire, volumul I, Paris, 1974, pp. 147-168; concluzii similare ale istoricilor literari atenți la istoricitatea normelor estetice sugestiv expuse În studiul lui Alexandru Duțu, „Reconsiderarea literaturii vechi”, În Istoriografia literară românească, Editura Nemira, București, 1984, pp. 184-185. Despre comprehensiune, În accepțiunea pe care i-o acordă „hermeneutica filosofică” a lui Hans Georg Gadamer, vezi Andrei Marga, Introducere În filosofia contemporană, Editura Științifică și Encilopedică, București, 1988, pp. 216-223; tot aici, la pp. 257-262 - o expunere a teoriei explicației intenționale În istorie
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sau dintrun raport de funcție publică”<footnote Antonie Iorgovan, op. cit., p. 183 footnote>. Caracteristic răspunderii disciplinare a funcționarului public (față de răspunderea funcționarului sau salariatului) este că funcționarul public poate să răspundă disciplinar și pentru fapte care transced disciplina muncii în accepțiunea lato sensu adică și atunci când, în afara serviciului comite fapte care afectează imaginea publică proprie sau a instituției în care își desfășoară activitatea. Temeiul juridic al răspunderii administrativ disciplinare a funcționarilor (salariaților) îl constituie săvârșirea de către aceștia a unei abateri
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
aceea, este greu de admis răspunderea penală a unei astfel de persoane pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Se poate afirma deci că noțiunea de funcționar public și funcționar din dreptul penal au înțeles diferit față de accepțiune din dreptul administrativ și dreptul muncii. În dreptul muncii noțiunea subsumează toți angajații care efectuează munci care nu sunt direct productive, indiferent de unitatea din care fac parte (adică dacă este una dintre cele prevăzute de articolul 145 Cod Penal
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă legal încheiat. Noțiunea de funcționar din dreptul penal este mai largă, înglobând și funcționarii de fapt, cei nelegal investiți, care lucrează în virtutea unui contract de muncă ilegal încheiat etc.. Prin atribuirea unei accepțiuni cât mai largi noțiunii de funcționar s-a încercat sporirea răspunderii angajaților în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. În literatura de specialitate dar și în practică s-au făcut unele distincții în legătură cu calitatea de funcționar public (funcționar) a unor categorii de
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
intereselor legale ale unei persoane. Acest rezultat socialmente periculos constituie materializarea atingerii, vătămării obiectului juridic special - activitatea de serviciu<footnote Aneta Grigorovici, op. cit., p. 40 footnote>. Termenul de „interes” folosit de textul articolul 246 Cod Penal trebuie privit într-o accepțiune extrem de largă ca „dorință de a satisface anumite nevoi”, „preocuparea de a obține un avantaj”, „acțiune de a acoperi unele trebuințe”, „folos”, „profit”. Prevederea legii că acest interes trebuie să fie „legal” se referă la faptul că acel interes este
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
auster, căsătorită cu un soț care nu a fost al ei decât în noaptea nunții, a trebuit să-și reprime toate supărările și să accepte cu demnitate poziția de soție de rege. V.3 Curtezanele și memoriile apocrife Curtezana, în accepțiunea societății secolului al XVII-lea, era o prostituată sau amantă, adesea fiind apropiată bărbaților din clasele nobiliare înalte, bărbați bogați sau care dețineau puterea politică. În Europa renascentistă, curtezanele jucau un rol important în societate, înlocuind uneori soțiile oficiale în cadrul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și salva. FRANCISC RAINER A fost profesor, titular al catedrei de anatomie descriptivă, la Facultatea de Medicină a Universității ieșene din anul 1913. În 1919, a plecat la București, lăsând în urma sa ,, o școală de anatomie în cea mai modernă accepțiune a timpului”, bazată pe aserțiunea ,,anatomia, știință a formelor vii”, fixată pentru prima dată pe frontispiciul sălii de disecție la Iași. Tot la Iași a cunoscut-o pe Marta, viitoarea sa soție, soră a cunoscutului om politic Grigore Trancu Iași
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]