4,780 matches
-
familii cu studii. Este foarte puțin probabil ca aceștia să fie descendenții unor mame care au diplome de masterat sau al unor tați cu diplomă de doctorat. Dezamăgiți de leadeshipul asigurat de guvernarea națiunii noastre și de sistemul de educație, Activiștii își iau destinele în propriile mâini. Este foarte probabil ca ei să fi făcut muncă de voluntariat sau să fi efectuat servicii în folosul comunității, foarte posibil să fi votat și foarte probabil să fi ținut un discurs, să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
pentru un ziar sau revistă sau să se fi adresat sau scris unui om politic. S-ar putea ca aceștia să aibă o părere pozitivă legată de tehnologie și să folosească inovațiile în viitor pentru a-și atinge scopul propus. Activiștii pregătiți pentru viitor sunt o potențială carte de joc fantezistă. Ei pot evolua ajungând să devină Deschizători de drumuri sau Tradiționaliști, dată fiind capacitatea lor de a atinge succesul în eforturile lor de a îndrepta relele societății prin schimbarea socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
extreme ale energiei Asigurarea cu energie a viitorului Previziuni legate de energie, 2030 Motivele pentru care trebuie să renunțăm la dependența față de petrol: principalele previziuni legate de riscuri Prognoze legate de energia eoliană Consumul mondial de petrol Fujitsu Fuller Buckminster Activiștii în fața viitorului Frustrații în fața viitorului Hărțile viitorului (instrument vizual) Marcajele viitorului-semne care indică viitorul Pregătirea pentru confruntările viitorului America Viitorul extrem Economia inovațiilor Forța de muncă, viitorul Șocul viitorului (Alvin Toffler) Tradiționaliștii în fața viitorului Deschizătorii de drumuri Viziunea asupra viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Tiger Woods Forța de muncă, viitorul America Tineretul Americii privește cu încredere spre viitor, studiu Licitație pentru obținerea unui loc de luncă Generația boomului demografic Schimbările cerințelor competitivității Diversitatea culturală Sistemul de educație, impactul Viitorul de care ne putem dispensa Activiștii în fața viitorului Frustrații în fața viitorului Pregătirea pentru a face față provocărilor viitorului Previziuni legate de viitorul forței de muncă a SUA Tradiționaliștii în fața viitorului Deschizătorii de drumuri în fața viitorului Schimbările globalizării Vânătoarea de resurse umane [vânătoarea de capete] Imigranții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o mie de cuvinte. Așa că ei au nevoie de genul de interacțiune și stimulare din cadrul unui mediu uman. Nu pot fi lăsați într-o incintă pentru animale, printre șoareci și hamsteri, deoarece ar înnebuni, din cauza lipsei de stimulare. De fapt, activiștii pentru drepturile animalelor cred că mulți papagali cenușii sunt deranjați mintal, ca rezultat al interacțiunii insuficiente. E ca și cum ar fi ținuți într-o celulă izolată, ani de zile. Un papagal cenușiu are nevoie de interacțiune cel puțin la fel de mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe primate din lume, dar Institutul Național nu făcea public acest fapt, și nici locația ei. Parțial din cauză că cercetările pe primate erau atât de mult atacate din punct de vedere politic, și parțial de teama unor acte de vandalism ale activiștilor. Henry parcă la poarta exterioară, apăsă pe buton și spuse: — Henry Kendall. Apoi spuse numărul său de cod. Nu mai fusese acolo de patru ani, dar codul era încă valabil. Se aplecă afară din mașină, așa încât camera video să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în literatură. Actul oficial de naștere a primei avangarde autohtone se înregistrează abia în 1924, la 15 ani după explozia futurismului italian, la opt ani după Dada și la șase ani de la debutul constructivismului german, olandez și rus, odată cu „Manifestul activist către tinerime“ al revistei Contimporanul (dublat de efortul revistei-satelit Punct), în momentul în care, la Paris, André Breton și comilitonii săi lansau „Primul manifest al Suprarealismului“. Manifestul va fi prompt semnalat și comentat de către Vinea & Co, fără a crea emulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aleasă alungă pe omul modern în săli de cinema, în reportaje, în cărți de știință, în biografii, în memorii, în rapoartele exploratorilor”. Ultima metamorfoză ar fi „romanul poem în care tema trăiește eliptic”. Nu sîntem departe de ideile-slogan ale „Manifestului activist către tinerime“, dar nici de atitudinile asemănătoare ale unor poeți precum Tudor Arghezi (este cunoscută polemica sa cu „incolorul” Liviu Rebreanu...), pentru care romanul era o extensie poematică. Această fugă înainte a artei vede în inovația/revoluția permanentă o promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constructivistă; 3) o etapă eclectică, fără orientare doctrinară precisă, dar - tocmai de aceea - foarte receptivă la modificările de sensibilitate ale epocii. Prima etapă acoperă intervalul 1922-1924, fiind cuprinsă — mai exact — între momentul înființării revistei și perioada imediat premergătoare publicării „Manifestului activist către tinerime“. În acești doi ani, Contimporanul, autointitulat „organ al constructivismului românesc”, apare cu o periodicitate aproape lunară — cea mai bună din relativ îndelungata, dar discontinua, sa istorie — și, rămînînd esențialmente o publicație intelectuală, păstrează un pronunțat caracter social-politic. Excercițiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
batistele și cămășile din scrinul contelui pentru a purta blazon la complectul periferic”. Pe ansamblu, avem de-a face la Contimporanul cu un proces de acumulare progresivă a „ingredientelor” artistice novatoare. „Masa critică” va fi atinsă însă odată cu apariția „Manifestului activist către tinerime“ (nr. 44). Tatonările pregătitoare se încheie, iar revista intră într-o nouă fază de activitate. Constructivismul sincretic și ecumenismul avangardist (1924-1927) Cea de-a doua etapă importantă a revistei, cuprinsă între 1924 și 1927, este etapa propriu-zis avangardistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de artă românească, ediție îngrijită de Ileana Pintilie, prefață de Gheorghe Vida, Editura Meridiane, Colecția „Biblioteca de artă”, București, 2003) că 1924 a fost „anul de maximă importanță al primei avangarde românești”. Adevărat act de naștere al avangardei autohtone, „Manifestul activist pentru tinerime“ din nr. 46, mai 1924 — fără îndoială, un „punct de inflexiune” în evoluția revistei —, are două paliere distincte. Un palier negator al Artei preexistente („Jos Arta/ căci s-a prostituat...”) reia, mai teatral, dezideratele celui de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avut, n.n.). Sînt de partea moderniștilor, fiindcă, în toate împrejurările și în toate sensurile, am simțit laolaltă cu premergătorii. Am adesea sentimentul că ne aflăm în fața unui început: țara se face de-abia acum („România se construiește azi” - v. „Manifest activist...“, n.n.; Nota bene, avem de-a face cu singura menționare „patriotică” a României într-un manifest avangardist autohton!). Acțiunile noastre sînt muncă de întemeietori și noi înșine, în această privință, cu toate că avem în urmă-ne un secol de literatură, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bomba Dada... Afirmîndu-și - o dată în plus - „precursoratul” românesc și european, revista pledează pentru o tradiție a inovației constructive. Poetic vorbind, ea cultivă un modernism tolerant, nedogmatic și ecumenic, în cadrul căruia neobucolicii și neobizantiniștii stau alături de (post)simboliști, elegiacii visători - de activiști, iar hermetizanții, orficii și abstracționiștii - de expresioniști, futuriști și surrealiști. Termenul de „avangardism moderat” - vehiculat de critica noastră postbelică - rămîne valabil. Colaborează, de asemenea, cu versuri, traduceri și articole de opinie, critici precum Vladimir Streinu, Perpessicius și chiar Pompiliu Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
căci pe puf și mătăsuri se naște doar rasa obosită, crescută cu biberonul și făina lactată”. Altfel spus: „Vrem teatrul de pură emotivitate, teatrul ca existență nouă, desbărată de clișeiele șterse ale vieții burgheze, de obsesia înțelesurilor și orientărilor” („Manifest activist către tinerime“)... În nr. 62 al revistei, Sergiu Milorian deplînge și el asimilarea superficială, deficitară, a inovației teatrale: „Recapitulînd spectacolele cele mai bune, nu știm dacă am putea cita o realizare integrală care să înglobeze armonizarea tuturor elementelor constitutive: text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Maison d’Àrt. 1923. A doua expoziție Marcel Iancu. Mișcarea se fortifică prin alăturarea grupării B. Fundoianu, Sandu Eliad, Filip Corsa, Lothar și Gad. 1924. Mișcarea cîștigă pe Milița Petrașcu. Colaborează Constantin Brâncuși, I. Barbu, M.H. Maxy, V. Brauner. Manifestul activist către tinerime. 1925. Apare Punct, revistă săptămînală de propagandă activistă. Director Scarlat Callimachi. Spectacol de teatru nou (regia Sandu Eliad). În acest an Contimporanul activează pentru propagarea ideilor noi în toate artele. 1926. Prima realizare a unei construcții moderne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vis lucid, elan constructiv al minții omului care descompune și alcătuiește după legi înnăscute natura... Războaie și cuceriri au oprit popoarele puse sub scutul acelei porunci fecunde, la jumătatea drumului”. Un precipitat al tuturor acestor idei întîlnim și în „Manifest activist către tinerime...“ Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei „Complexul periferiei” se suprapune, în cazul lui Vinea, peste un complex (aristocratic, estetizant...) al „Centrului”, destul de curent în epocă: articolul „Pentru egalitatea în critică“ publicat în Luptătorul, nr. 235, din 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardism (privit ca expresie supremă a sincronizării): „Artiștii români și-au spus la timp, și printre cei dintîi, cuvîntul. Niciodată, în istoria țării, nu s-a mers astfel, în pas cu vremea”. O deplasare oarecum similară întîlnim și în „Manifestul activist către tinerime“, unde imprecațiile negatoare la adresa artelor „prostituate” cedează, în partea a doua, locul unor afirmații „constructive”, culminînd cu: „România se construiește azi!”. Pe această linie „aurorală”, eroii fondatori de la Contimporanul se vor întîlni, la un moment dat, cu mesianismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lăsînd la o parte contribuțiile esențiale din sinteza Krisztinei Passuth despre avangardele central-europene, o bună prezentare a raporturilor existente între cele „două modernisme” maghiare, cel al revistei moderate Nyugatt a lui Ady și Babits Mihaly (cu dominantă postsimbolistă) și cel activist al revistelor À Tett și Mà (avangardiste, programatice), găsim în capitolul „Les deux modernismes hongrois des années 1910. Bàbits ou Kassák?“ de Janos Szavai (vol. Modernisme en Europe Centrale. Les Avant-gardes, Sous la direction de Marie Delaperriere, Colection „Aujourd’hui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
importanți artiști ai avangardei europene, Ion Vinea anunța că: „Vom primi cronici, articole critice și literare, desene, clișee, gravuri inedite (...) de la grupul scriitorilor unguri refugiați la Viena, strînși în jurul revistei Mà”. Numărul 46 (mai 1924) al Contimporanului — deschis cu „Manifestul activist către tinerime“ — dedică o pagină întreagă (12) „noii poezii maghiare”. Două poeme moderne cu tentă depresivă (traduse de Vinea), ambele avînd în loc de titlu numele autorilor — Kassák Lajos, respectiv Támas Aladár —, sînt ilustrate cu un desen „simultaneist” al praghezului Karel („Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă, ca urmare a „puterii dezorganizatoare și demoralizatoare a războiului european” ce a schimbat „și așa destul de impresionistele spirite într-o turmă de bătrîne bocitoare și gazetari interesați”. În continuare, pot fi citite considerații importante referitoare la caracterul „social” și „activist” al revistelor Tett și Ma înființate de Kassák. Ele privesc, pe de o parte, relația ambiguă cu futurismul italian și, pe de altă parte, deplasările în direcție „estetizantă”, ulterioare exilării la Viena a revistei: „În 1915 foaia Tett înființată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al vremii”, apreciat și de Meyerhold) și Chaplin („vagabondul sentimental prin excelență”). Ambii eroi moderni „luptă” și „corectează viața”, refuză sentimentalismul și visează la o schimbare (în sens poetic) a vieții utilitariste americane. Autorul face o distincție tranșantă între romantismul „activist”, „optimist”, „progresist” al american way of life și cel „feminin”, epuizat al culturii europene: „Activismul și optimismul care se degajează din efortul artistic al lui Douglas sînt rezultate ale unei vieți în care civilizația și progresul contează în primul rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
efemeritatea lor; Contimporanul a supraviețuit mai mult „pentru că în anumite epoci a avut și o coloratură politico-socială” sau pentru că a avut „mai multe rezerve materiale și intelectuale”. Cînd trece însă la evaluări, autorul se exprimă nefericit. Prima parte a „Manifestului activist către tinerime” ar fi „remarcabilă numai prin impertinența metaforelor”, iar cea de-a doua „prin confuziunea și carența cugetării”, „aerul grav” pe care și-l iau autorii și „efortul vizibil de a jongla cu formulele” făcînd din el mai curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aproape jumătate dintre angajații secției de istorie a Academiei, ci terminase Dreptul, la o particulară, în condiții destul de lejere, prin 1997, și imediat se ivise locul ăsta bun, unde îl luase un prieten de familie. Bunicul lui Andrei Ionescu fusese activist cu funcție mare, pe vremea lui Ceaușescu, iar Zogru îl cunoscuse. Mai mult, bătrânul Ionescu fusese unul dintre puținii demnitari în care putuse să se strecoare. Perioada aceea a fost cea mai grea pentru Zogru, deoarece mulți dintre oameni deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
L-a cunoscut în 1981, când începuse cea mai cumplită perioadă a dictaturii lui Ceaușescu. Domneau foametea, mizeria, ura și suferința. Știa că e în el sângele lui Ioniță Bubosu și aproape că s-a bucurat văzându-l. Mitică era activist de multă vreme, însărcinat să vegheze peste soarta spitalelor din București. Adică mergea dimineața la un birou, într-o clădire veche, evident naționalizată, dădea câteva telefoane, își trimitea băiatul, pe tatăl lui Andrei, care pe-atunci era și el inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
însă aceasta era una curată, iar Mitică Ionescu se mândrea că nu este lacom - și chiar așa și era. În fond, nu lua totul, ci doar un sfert din ce conținea magazia spitalului, încât după el mai luau și alții, activiști mai mărunți, inspectori, directori, șefi de secție, doctori mai înfipți, asistente și infirmiere, ca să nu mai punem la socoteală magazionerul, contabilul și casierul, care și ei erau oameni și încă unii foarte importanți. Așa că toată lumea era mulțumită. Până să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]