41,563 matches
-
nu înseamnă doar angajarea unui anumit comportament motric, ci deopotrivă și implicarea activă a elevului în propria devenire. De aceea, ca finalitate a actului didactic, am dori mai mult un elev capabil să dezvolte un proiect de motricitate decât un actor al unui sistem. Acest deziderat pedagogic corespunde unei teorii ecologice a dezvoltării încrederii în forțele proprii, mai puțin rigidă decât cea a unor strategii de instruire a căror ax unic îl reprezintă motricitatea și transferurile sale ipotetice în diverse situații
ÎNCREDEREA ÎN SINE – SIGURANȚA GESTUALĂ - FACTOR DE CONDIȚIONARE A AUTONOMIEI MOTRICE. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Lorand Balint () [Corola-journal/Journalistic/247_a_530]
-
mai rămas decît aparențele unui delir histrionic. Parcă o conjurație a prostuluigust îi îndeamnă pe regizori să împingă degradarea pînă la treapta complacerii în deriziune. Din acest motiv, spectacolul de care ai parte pe scenele contemporane ascultă de același tipar: actorii se agită bezmetic, parcă stăpîniți de spaima că, dacă stau locului, tavanul sălii le cade în creștet. Li s-a inoculat atît de adînc prejudecata că timpii morți sunt blestemul scenei, că artiștii sunt în stare să facă orice, să
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
se cațere pe funii, să se bălăcească în vopseluri - orice, dar pentru nimic în lume să nu stea locului. Un morb hiperactiv le-a intrat în oase desfigurînd încărcătura aerului. De la vînzoleala trupurilor se trece prin molipsire la paroxismul gurii, actorii dezlegînd cuvintele de o pronunție normală și țipîndule din convingerea că, dacă urlă, sunt mai expresivi. E o poftă de exacerbare contaminînd totul, cu o stridență atît de frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu mai au
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
o stridență atît de frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu mai au psihologie, doar dinamică apocaliptică. Subînțelesurile sunt stîrpite în numele trepidației ca scop în sine, iar artiștii sunt înlocuiți cu saltimbanci atinși de spasme. Astăzi fiecare actor e opusul omului lăuntric, ins înzestrat cu o densitate de caracter și cu o vînă de spirit. În loc de mediumuri zbîrnîind la unison, dăm peste carcase sportive alternînd măscările cu aluziile lascive, atunci cînd nu se mărginesc să-și arcuiască membrele
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Al doilea paradox e că Brook respinge natura intelectuală a teatrului. Dacă admitem că teatrul e viață, facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un actor cu aplecări docte e un handicapat la care intuiția e inhibată de excesul de nuanțe culte. Actorul „de cap“ e un artist modest, de aceea gîndirea exacerbată e o plagă de care artiștii scenei trebuie să se ferească ca de
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
facultatea de care avem nevoie pentru a-i simți fiorul e cu precădere intuiția și în nici un caz intelectul, caz în care un actor cu aplecări docte e un handicapat la care intuiția e inhibată de excesul de nuanțe culte. Actorul „de cap“ e un artist modest, de aceea gîndirea exacerbată e o plagă de care artiștii scenei trebuie să se ferească ca de diavol. Mai mult, menirea unei piese nu e să umple spațiul cu idei, ci cu transe puternice
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
un artist modest, de aceea gîndirea exacerbată e o plagă de care artiștii scenei trebuie să se ferească ca de diavol. Mai mult, menirea unei piese nu e să umple spațiul cu idei, ci cu transe puternice, iar pentru asta actorul are la îndemână o singură unealtă: propriul trup, pe care trebuie să-l antreneze ca pe o vioară bine acordată. Un trup neantrenat e ca o lăută dezacordată, iar spectacolul reușit e un concert unde fiecare interpret își joacă partitura
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
o lăută dezacordată, iar spectacolul reușit e un concert unde fiecare interpret își joacă partitura, într-un angrenaj cu rotițe bine unse, atîta doar că fluidul care le unge nu sunt noțiunile, ci intuiția. În plus, ca angrenajul să meargă, actorii nu trebuie să se strîngă în jurul unei mese analizînd textul, căci analiza e act lucid de exercitare a rațiunii, or pentru Brook prisosul intelectual e o meteahnă, textul cerînd să fie „mirosit“, și nu „înțeles“. Concluzia nu e deloc roză
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși făcînd ostentație de talent incult. Și astfel ajungem la dihotomia „teatru comercial“ și „teatru pentru elite“. Pe primul Brook îl respinge sub motiv că e o mostră de vitalitate fără finețe, pe al doilea din pricină că e tipar
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
e o mostră de vitalitate fără finețe, pe al doilea din pricină că e tipar simandicos golit de viață. Renunțînd la ambele, regizorul propune formula de „teatru sacru“, genul de oficiu scenic în care invizibilul e pus în scenă prin mijlocirea unor actori cu har. Insistența cu care Brook invocă teatrul japonez Kabuki sau pe cel indian Kathakali, ca pe exemple de ceremonii vechi la care, respingînd forma, păstrează tensiunea, e o dovadă că regizorul simțea prea bine că forma modernă a teatrului
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
pe exemple de ceremonii vechi la care, respingînd forma, păstrează tensiunea, e o dovadă că regizorul simțea prea bine că forma modernă a teatrului e atinsă de carență spirituală. În fine, condiția reușitei teatrale e fuga de siguranță: cînd un actor ajunge să fie sigur pe reputația sa, intrînd pe scenă cu aerul că pășește pe covorul admirației curgînd spontan din partea publicului, blazarea e la ea acasă și piesa va fi un eșec. Din nou, distincțiile lui Brook sunt curat intelectuale
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
dansuri, legănări, lumini și urlete. Cine nu știe de acasă povestea nu poate pricepe cine sunt Prospero, Caliban sau Ariel. Nici o cîtime de tensiune psihologică, nici o unghie de dramă, nici o secundă de înălțare estetică. O pleașcă stridentă cu gimnaști în loc de actori și cu țipete în loc de replici. În ciuda harului personal, Caramitru pare un intrus pe care senectutea îl pune pe picior de inadecvare cu restul echipei de atleți. Inutil să cauți în Furtuna aceasta teatrul sacru dorit de Brook. Încă o decepție
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
vine dintr-o rană intimă. N-am de ce să aud vocile altora. Sunt scriitori care-mi plac. Toată literatura irlandeză. Flan O’Bryan, Flaherty, Joyce mă bulversează. Muzica cuvintelor, poveștile lor mă bulversează. Dar atunci sunt doar spectator. Când devin actor, când scriu, nu împrumut de la alții. Îmi place foarte mult Georges Simenon, pentru că e un scriitor al detaliilor. Spune povești de oameni săraci, de oameni bogați, de nobili, se duce `n sate mici, e un jurnalist de investigație care scrie
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
atât de frumos, atât de entuziast! Exulta marea sală de concerte a Radiodifuziunii, ori sălile de teatru unde realizam emisiuni cu public real, plătitor de bilete, nu grupuri de figuranți aduși în decorul de studio să aplaude. Autor, compozitor, regizori, actori, producători ne simțeam în echipă, amplificam textul, procedam la improvizații, la actualizări ad-hoc și adresări directe către unele personaje care se conturau între timp pe firmamentul politic. Simțeam încă bucuria descătușării de cenzură care ne stimula creativitatea și spontaneitatea fără
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
nu pământenii, ci Bunul Dumnezeu să facă gluma de a-mi suspenda rubrica. Partea întâi: CABARETUL POLITIC SAU PERIOADA ROMANTICĂ adică, așa cum veți trece pe „audio” în final, ascultând melodiile lui George Marcu cântate de cei mai lăutari dintre marii actori ai neamului, putem dramatiza pe refren de romanță: „Naiv-romantic eram eu, Dar mă veghea din umbră guvernarea!...” Preambul Aceste puține texte ce le pot reconstitui au făcut parte din Cabaretul politic radio pe care l-am început în anul 1993
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
-i pot controla întreaga complexitate, pentru că aceasta ține de varietatea caracterelor umane, imposibil de egalizat de către nici un regim, niciodată, indiferent de duritatea metodelor folosite. Cei care servesc exemplar și zelos Partidul în paginile „Gazetei literare” sînt puzderie, dar să recapitulăm actorii principali. Protagonistul indubitabil al primei jumătăți din existența revistei este Mihai Beniuc. Acesta dă tonul încă din primul număr al revistei, cu poezia La drum, ale cărei îndemnuri (No haida/ Să nu ne pese ce-o să urle haita!) le urmează
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
trăiesc în sălbăticie. Mai mult decât atât, copiii - un public obișnuit al circurilor - nu ar trebui să fie expuși unui astfel de ”spectacol”. Printre spectatorii care au pășit pe covorul roșu al Galei s-au numărat și vedete autohtone, precum actorii Manuela Harabor, Magda Catone, George Mihăiță sau cântăreața Corina Chiriac. Ne-am bucură că aceștia să fie deschiși argumentelor VIER PFOTEN și să susțină cauza excluderii animalelor sălbatice din spectacolele de circ. Ei s-ar alătură astfel celor peste 10
STOP IT! Protest împotriva folosirii animalelor sălbatice în circuri () [Corola-journal/Journalistic/25056_a_26381]
-
de ruptură se produce atunci când Genzken lasă mai mult din realitatea înconjurătoare să-i penetreze opera. Fie că-și găsește inspirația în haosul new-yorkez de după 11 septembrie, fie, pur și simplu, în teroarea societății de consum, artista creează colaje tridimensionale - „Actori” - care te duc cu gândul la Duchamp dar și la elucubrațiile fanteziste ale Barocului. Combinând deșeuri - păpuși zdrobite, umbrele rupte, scaune pe rotile - și lumini de neon, Genzken creează o artă, amestec de misterios și perceptibil, comentând despre vulnerabilitatea lumii
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
e așa de ușor de confiscat liric? Pentru că în Walesa, parcursul revoluționar al liderului Solidarității este remarcabil prin aceea că nu este și obligatoriu eroic. Wajda alege un mod afabil și speculativ de a-l introduce în scenă, asemeni unui actor, și anume un interviu realizat de o reporteriță italiană într-un moment în care Walesa (Robert Wieckiewicz) se bucura pe deplin de recunoașterea internațională ca laureat al Premiului Nobel pentru pace, simbol al disidenței poloneze și figură marcantă în economia
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
Mircea Dan Duță Václav Danek Născut pe 9 iulie 1929, Václav Danek este un artist multilateral: a fost actor al teatrului Na Fidlovacce din Praga între anii 1949 și 1951, în aceeași perioadă a absolvit studii de canto, a studiat apoi Dramaturgia la Facultatea de Teatru a Academiei pragheze de Arte ale Spectacolului între 1950 și 1954, iar din
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
de Istorie a României. Programul cultural al seratei cuprinde: Momente de teatru prezentate de Compania de Teatru Elementalii - selecții din Momente și Schițe de I.L. Caragiale, precum și momente din piesa O Noapte furtunoasă, de Caragiale Compania de Teatru Elementalii reunește actori tineri și foarte talentați, deja remarcați în spectacole speciale, precum și în proiecte realizate în colaborare cu instituții de cultură și artă de prim rang. Artiștii Smaranda Găbudeanu, Andreea Sandu, Claudia Croitoru, Cristian Martin și Gabriel Vodnar reprezintă nucleul companiei. Elementalii
Muzeul Naţional de Istorie organizează serate dedicate primelor maşini din Bucureştii de altă dată () [Corola-journal/Journalistic/25142_a_26467]
-
spectacole speciale, precum și în proiecte realizate în colaborare cu instituții de cultură și artă de prim rang. Artiștii Smaranda Găbudeanu, Andreea Sandu, Claudia Croitoru, Cristian Martin și Gabriel Vodnar reprezintă nucleul companiei. Elementalii oferă spectacole neconvenționale, eliminând barierele dintre arta actorului, arta mânuitorului de păpuși și marionete, dans, muzică, arte vizuale. Stilul matematic și gag-urile în cascadă sunt completate de libertatea improvizației într-o formulă unică de joc, deja recunoscută ca aparținând actorilor din compania Elementalii și reușind să încânte
Muzeul Naţional de Istorie organizează serate dedicate primelor maşini din Bucureştii de altă dată () [Corola-journal/Journalistic/25142_a_26467]
-
oferă spectacole neconvenționale, eliminând barierele dintre arta actorului, arta mânuitorului de păpuși și marionete, dans, muzică, arte vizuale. Stilul matematic și gag-urile în cascadă sunt completate de libertatea improvizației într-o formulă unică de joc, deja recunoscută ca aparținând actorilor din compania Elementalii și reușind să încânte atât criticul rafinat, cât și spectatorul care asistă pentru prima dată la o reprezentație teatrală. Recital de muzică instrumentală de început de secol XX, susținut de muzicienii din cvintetul de coarde Caprice Cvintetul
Muzeul Naţional de Istorie organizează serate dedicate primelor maşini din Bucureştii de altă dată () [Corola-journal/Journalistic/25142_a_26467]
-
TV și presă scrisă, informează . Studiul, care a fost prezentat de Ionuț Codreanu, coordonatorul proiectului din partea AMP, evidențiază că doar o treime din femeile invocate de jurnaliști sunt prezentate în calitate de profesioniști sau experți, în restul cazurilor acestea sunt prezentate ca actori sociali care își dobândesc statutul datorită asocierii cu un bărbat puternic sau datorită calităților fizice și sexuale. Totodată, potrivit aceluiași studiu, lumea bărbaților și cea a femeilor rămân divizate din perspectiva profesiilor considerate adecvate pentru unii sau pentru alții. Muncile
Imaginea femeii în spaţiul media: De la gospodină la obiect sexual () [Corola-journal/Journalistic/25278_a_26603]
-
De pescarul Rădulescu (tatăl colegului nostru, botezat de vorbă ca între bandiți spunându-i că nu înțelege cum poate Bibanul tot de Șefu-avea să ajungă ofițer superior-frate cu vinde la prețul ăsta, că înseamnă că vinde fără niciun câștig, marele actor de comedie Rădulescu Bibanu care avea să-i adică în pierdere. fure pseudonimul fratelui lui, colegul nostru, căci el nu l-a avut La care patronul bandiții între ei fiind și prieteni i-a profesor pe Zamfirescu să-l boteze
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]