7,862 matches
-
zi torida de vară. Simțeam cum mâna ei mică o strânge cu putere pe a mea ca si cum ar vrea să nu mă piardă. Când am ajuns la câțiva metri de mal mi-am desprins mâna și m-am aruncat spre adâncuri. Am ieșit la suprafață și după ce am îndepărtat apă din dreptul ochilor am văzut-o cum se bălăcea în apă care abia îi trecea de mijlocul ce sublinia o talie fină dar viguroasa. Am venit înotând ușor spre ea pe la
DESTIN DE FEMEIE.OANA-IULIANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348717_a_350046]
-
-or putea să mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine? Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace, Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorul Iar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace, Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul. Referință Bibliografică: Marea speranței / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Curelciuc Bombonica : Toate
MAREA SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349288_a_350617]
-
să mă aplec să-i sorb respirația, s-o unesc cu a mea și să pătrund în visul lui, eu care nu pot exista decât prin efortul imaginației sale. Eram foarte aproape de el, privindu-l în continuare intens, fremătând în adâncurile mele, de teamă, nerăbdare și ceva mult mai subtil și întunecat decât simțisem vreodată sau aș putea descrie prin cuvinte. Îmi doream cu disperare să se trezească, îmi doream cu aceeași disperare să n-o facă și să prelungesc la
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât. Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful degetelor și până în adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care începe acolo unde sfârșește reveria și unde sufletul și lumea, amestecate în una și aceeași atârnare, rătăcesc ignorând frontierele și determinările? Noaptea se potolea
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
va iubi oare? Dar eu l-aș putea iubi?” - Caterina, vezi sălciile pletoase cum își apleacă brațele către oglinda lacului, vrând parcă să-și răcorească fruntea în apa rece a nopții? - Da, Ian! Privește lacul și vei vedea aștrii în adâncurile infinite ale apelor. Iar luminile de pe bulevard par niște făclii ce luminează calea întunecată a adâncurilor. Torțe ale trecutului... - Torțe ale prezentului... - Și torțe ale viitorului! Privirile lor părăsesc oglinda lacului și sub clar de lună se privesc în ochi
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
brațele către oglinda lacului, vrând parcă să-și răcorească fruntea în apa rece a nopții? - Da, Ian! Privește lacul și vei vedea aștrii în adâncurile infinite ale apelor. Iar luminile de pe bulevard par niște făclii ce luminează calea întunecată a adâncurilor. Torțe ale trecutului... - Torțe ale prezentului... - Și torțe ale viitorului! Privirile lor părăsesc oglinda lacului și sub clar de lună se privesc în ochi. Buzele lor tremură ușor. „Oare mă va săruta?” „Ce ochi albaștri, mari și fermecători! Ce buze
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
problemele importante ale societății. Ea trebuie să înceapă încă din copilărie, deoarece copilul poate învăța deprinderile bune mai ușor în copilărie, ele constituind mai târziu o frumoasă obișnuință în viață. Credința este astfel purtată pentru toată viața în minte, în adâncul sufletului, cu o intensitate profundă și cu o solemnitate tăcută, care poate crea acea armonie mult visată. Referință Bibliografică: Credința trebuie să ne unească! / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1270, Anul IV, 23 iunie 2014. Drepturi de
CREDINŢA TREBUIE SĂ NE UNEASCĂ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349316_a_350645]
-
te smerească trupește, să renunți la o serie întreagă de porniri spre rău: lăcomii, curvii, judecăți. Postești cu procese, cu certuri, cu procurori și cu avocați? Asta nu. Și atunci, împărtășirea este în funcție de curățirea și curăția inimii tale. Inima este adâncul cel mai adânc din noi. Aș putea să spun că e o ființă în plus în fiinta noastră. De ce spune Dumnezeu: Am făcut inima ta ca să locuim în ea? El nu locuiește oriunde? Dumnezeu, Care Se simte atât de lăudat
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
prin suferință. Artistul își asumă și suferința semenilor[5], este hărăzit să exprime adecvat idealurile și nădejdile. Regizorul considera că datoria artistului este de a-i mângâia pe ceilalți, de a-i întări în nădejde. Prin artă, artistul „poate atinge adâncul sufletului omenesc și să îl lase pe om lipsit de apărare în fața binelui”.[6] Tarkovski are intenția de a ne arăta prin filmele sale că: „ființa omenească trebuie să rămână o ființă umană chiar și atunci când se află în condiții
AMPRENTA LUI DOSTOIEVSKI ÎN „CĂLĂUZA” LUI TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349386_a_350715]
-
ca în anii tinereții.ˮ „Liliacul înflorit la umbra înserării”, prima dintre cărțile recente ale Elenei Buică, se articulează din opt secvențe: Anamneza lângă liliac, Cuvânt înainte, Partea I - Întâmplări din tainețele vieții, Partea a II-a - Rânduri izvorâte din adâncul inimii, Partea a III-a - Cuvântul frumos rostit, Partea a IV-a - Frumoasele vacanțe, Partea a V-a - Comentarii critice, la care se adaugă oFișă de autor, în care sunt trecute în revistă elemente importante din cariera scriitoarei. Umbra înserării
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
cătușele lumii pământești și a îmbrăcat hainele moi de mătase cerească, brodate cu metafore sclipitoare, în care sunt încrustate nestematele înțelegerii adevărate, ale vieții de lângă Dumnezeu. Poemele sunt limpezi și simple în claritatea lor, scrise pe-nțelesul tuturor, dar în adâncul limpezimilor, înțelesurile sunt prea multe și de neînțeles pentru cei care nu s-au străduit să iasă din întunericul acestei lumi. Aceștia nu le vor vedea, vor fi contrariați și chiar stupefiați de versurile poetului. Întrebările și mirările poetului din
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
printre crengile înverzite ale arborilor, iar dracii se desfată în plăceri nebunești cu cele patru ființe umane cărora strălucirea metalului prețios le luase mințile și-i aruncase în ghearele împielițaților. Țipetele de disperare și groază ale tinerilor sunt auzite în adâncurile pădurii doar de duhurile necurate care îi chinuiesc cu jocul lor demonic. Într-un final, după o luptă istovitoare între moarte și viață, cu trupurile mutilate în cele mai groaznice forme, se împotmolesc în noroiul de pe fundul iazului și-și
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
timpului. Planul obiectiv alternează cu cel subiectiv, dosare de existență sunt proiectate în timp, decodarea mesajului antrenează cititorul în toate semnele civilizației. „Întâmplări uitate, dintr-un trecut îndepărtat, se ridicau la suprafață. Plonjau ca bulele de aer în expir, din adâncul mării, slobozite de plămânii gata să explodeze. Toate erau vii și clare cu cât se distanța de ele. Ca să devină tulburi și de neînțeles, când se întorcea departe în timp. Companie mută, umbra îl însoțea în plimbarea aceea stranie. Coridoarele
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
Domnului, cu încrederea că niciunde în lume nu-ți va fi mai bine...Ești ferit de boală, tristețe și moarte (nu în sens fizic...ci sufletesc). A te simți cu adevarat copilul lui D-zeu...nu în vorbe, ci în adâncul inimii și al gândului...asta e bucuria adevărată. Am încetat să mă mai raportez la oameni...la natură...toate-mi sunt exterioare. Lumea sufletului meu și a gândului curat...îmi asigura fericirea. Vorbește cu mine despre asta...în taină și
IMPRESII ŞI SIMŢĂMINTE DE LA CITITORI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349725_a_351054]
-
interiorul și așa înfierbântat. Săndica îl trase ușor de cap, invitându-l să-i stingă arșița buzelor cu sărutările sale și să încarce cuptorul cu lemnul de esență tare ce-i lăsa urme pe pulpele picioarelor sale fine. Pătrunderea în adâncuri nu se lăsa fără urmări. Simțea cum ceva se rupea în interiorul ei, dar nu era pătrunsă de durere, ci de o adevărată plăcere divină. Senzațiile ce o cuprindeau erau de visare, de extaz și de o deosebită dorință de a
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
o pătrunse cu toată vigoare de care era capabil un bărbat ca el. Mâinile sale puternice o trăgeau și o împingeau deasupra sa, mișcându-se în sus și în jos, ea contribuind cu rotirile din bazin, frământând vigoarea ascunsă în adâncul tainic al corpul său. De plăcere Săndica parcă intrase în transă. Simțea că dacă continua va leșina. Privea tavanul cu ochii larg deschiși și își continua jocul trupului său deasupra bărbatului, după legi necunoscute și nescrise. Sânii săi dansau liberi
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
glumă! Cretinii ăștia războinici doreau să cucerească planeta, să distrugă valorile sfinte ale democrației și ale libertății, câștigate în milenii de luptă sindicală, să oblige oamenii, aceste ființe superioare, la muncă!? Așa ceva era de nesuportat, nici măcar ca idee venită din adâncurile spațiului! Ferindu-se cu grijă de nenorocitele lor de lasere, Vasile, cel ales de soartă să devină salvatorul minunatei planete albastre, aruncă strachina, cu totul, în closet. Apoi, trase, cu toată forța, apa, de trei ori, împlinind astfel, fără să
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
glumă! Cretinii ăștia războinici doreau să cucerească planeta, să distrugă valorile sfinte ale democrației și ale libertății, câștigate în milenii de luptă sindicală, să oblige oamenii, aceste ființe superioare, la muncă!? Așa ceva era de nesuportat, nici măcar ca idee venită din adâncurile spațiului! Ferindu-se cu grijă de nenorocitele lor de lasere, Vasile, cel ales de soartă să devină salvatorul minunatei planete albastre, aruncă strachina, cu totul, în closet. Apoi, trase, cu toată forța, apa, de trei ori, împlinind astfel, fără să
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
de prezent, singurătate și rugi disperate puse pe rafturi și spații intacte între cărțile devorate de Poet. Pentru Poet cărțile-s răsăriri și apusuri de soare, mișcări de planete, galactici și magme, gând așchiat din rotunde epoci, fierul pătruns în adâncuri de scoici - scânteie venită din lumi hainite spre amețita și tainica-i minte. Iar șapte-i o clipă și-o strună prin vremi, tăcere de care te temi, o soartă pe care-o alegi, membrană a vieții întregi. În ochii
PENTRU NICHITA STĂNESCU DE MARIA HADÂRCĂ-CHIȘINĂU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349927_a_351256]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DIMINEȚILE TOATE AU OCHII TĂI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ne pierdusem unul prin celălalt! Buzele mele cerșeau prin adâncuri de tine, ospățuri jilave. Mă înspăimânta negura sub care himerele, mă ademeneau sarcastice. Respiram odată cu tine, în timp ce tăcerile noastre își gâtuiau de emoție umbrele. Serpi veninoși ne amorțeau peste cruzimea desfrâului de carne, ne-îndrăznind să întrerupă desmățul! Câte un
DIMINEȚILE TOATE AU OCHII TĂI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349939_a_351268]
-
inutile și chiar periculoase. Majoritatea oamenilor folosesc aceste sintagme în rolul lor de actori pe scena vieții fără să le pună la inimă. Cuvinte pronunțate dar lipsite de conținut. Pericolul constă că acei de bună credință care le rostesc din adâncul sufletelor și împing societatea spre dezastre prin fapte generate de emulații de haită. La ce servește o astfel de clasificare? Bună întrebare dar greu de pătruns. Un laconic răspuns ar fi: Deoarece iubirea este un factor important în viața socială
IUBIREA, O FORŢĂ DE AVANGARDĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349961_a_351290]
-
tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră, scos din fire ,crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța mortului e trasă și tremură în iarnă murgul, o, câine al pământului, vezi bine că eu sunt în război cu timpul, străbunii mei
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FILIGRAN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului În veacul meu de sărăcie Cobor adâncurile de peșteri Cu filigranul meu la meșteri Ca-n propria biografie. Pledează versuri în instanță Între rigoare și asceză Și-n fiecare paranteză Veghează-acunsă o balanță. Argint și aur în retortă, Căruțe cu țigani, pe rând, Prin noaptea lumii trec
FILIGRAN de ION UNTARU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344457_a_345786]
-
infinitulatunci când îmi naufragieziprintre mângâieri un fir de sânziană îmi atinge glezna apoi brațele apoi părul revărsat necuviincios peste gândul frumos al ierbii cu surâs de frăguțe un nor alăptează alb cerul uscat de-atâta lumină mă respiri înălțare în adâncuri de-o viață nesătul cu bucuria vinovată cât furtul unui pumn de cireșe apoi cerul pleacă mai departe vei fi aici și mâine gustul de miere al verii e pe viață Referință Bibliografică: alb gustul de miere al ierbii / Violeta
ALB GUSTUL DE MIERE AL IERBII de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344472_a_345801]
-
noastre neistovit surâs lăuntric, traversat de păsări, ce poartă în plisc veșnicia în mijlocul neofiților, adoratorilor salvându-se de rătăcire, îi învață Omenia Mila renunțarea ruga invocarea ruperea de neorânduială, de zgomote de repetabilitatea stupidă a nimicului de tropote cufundarea în adâncul ființei căutarea, cercetarea, trecând pin neaflare Aflarea Unei căi de înălțare lângă zeu Comunicarea cu astrele, cu cerul mereu, Sacrificiu Sacrificați și preoți preamăritori Beție, transă, potire,libație Revelație Tetrada și octogonul devenit apoi stelara cristelniță pentru noi Jurământ ritual
MISTERE DACICE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344468_a_345797]