10,786 matches
-
al căutării Cuvântului se topește într-un limbaj alchimic. Precum Sf. Efrem Sirul sau Dionisie Areopagitul în lumea răsăritenilor, Angelus Silezius provoacă teologia simbolică cu metafore iconoclaste; Dumnezeu „este nimic și prea-nimic” (ist ein nichts und uebernichts, s. 111). Poetul aderă și la alte antinomii dogmatice: „Dumnezeu se întemeiază fără temei” (Gott gruendt sich ohne grund, s. 42). Este o afirmație care contestă definiția lui Dumnezeu ca „prim motor” aristotelic, „substanță primă” carteziană, natura naturans spinozistă ori causa sui leibniziană. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al prototipului; mai degrabă, răspunsul se consumă într-o entuziastă proclamație: Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul Tatălui, întrupat „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Iisus, Cel răstignit și înviat a treia zi, „după Scripturi”. Pentru artiștii care aderă la această tradiție, scrierile profeților, Psalmii, Evangheliile canonice și ortodoxia teologică sintetizată în Crezul de la Niceea (325) constituie cadrele hermeneutice ale încercării lor. Chipul lui Hristos, învăluit în lumina Duhului, se va manifesta atunci ca icoană mișcătoare sau mozaic caleidoscopic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de scandalul din jurul lor, fiindcă era coleg în Committee on Social Thought, alături de Eliade însuși, cu savanți evrei ca istoricul și teoreticianul istoriei Arnaldo Momigliano și istoricul religiilor Gershom Scholem. Momigliano - în tinerețe, membru în partidul fascist italian, la care aderau inițial și evreii! - și Scholem i-au cerut explicații lui Eliade. Acesta din urmă a scăldat-o și nu i-a convins. Scholem, în special, a rupt amiciția sa cu Eliade în vara lui 1972, după ce, într-o scrisoare din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
putem construi democrația, societatea civilă etc.), el intră în aporie: cum să facem ceea ce este dat? Comunitariștii repetă că, în comunitatea bună, subscriem la anumite valori pentru că sunt ale noastre, nu le adoptăm prin deliberare rațională sau decizie electorală, nu aderăm la ele în oricare alt mod. Urmând acest raționament, orice valori ar îmbrățișa comunitatea în care ne naștem, trebuie să le adoptăm; de fapt, nici nu putem face altfel. Dar cum rămâne atunci cu autonomia individuală? Iar dacă respingem ideea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și spațiul privat, ci se duc în agora pentru a se bate cu pumnul în piept), și dau novicelui iluzia ieșirii glorioase din rând. Această formă de contracultură s-a instituționalizat oarecum după 1989, când în fond toți românii pot adera public la orice doresc, păstrându-și însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Dar tot liberalism este, în ultimă analiză. Mai îngrijorătoare mi se pare relativa impopularitate a gândirii liberale în rândul intelectualilor occidentali. Pe mine, ca istoric al ideilor, această „enigmă” a liberalismului mă interesează în cel mai înalt grad: de ce nu aderă mai mulți oameni inteligenți la doctrina liberală? În termeni mai dramatici: de ce sunt intelectualii atrași mai curând de tiranie decât de libertate? Asemenea întrebări nu sunt noi. Le-au pus deja anticii, înainte și după vizitele lui Platon la Siracuza
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
elev. De la magistrocentrismul tradițional s-a ajuns adeseori, în urma popularizării noului curent, la o „extremă puerocentrică naivă și periculoasă”. Acest fapt îl mărturisește chiar și G. Mialaret (1969), destăinuind că un punct de vedere prea absolut l-a făcut să adere uneori la acest puerocentrism facil. Încercând să sintetizăm informațiile prelucrate până acum, putem evidenția următoarele caracteristici ale procesului de învățământ: • bilateralitatea drept complementaritate a procesului de predare-învățare; • biunivocitatea: acțiune reciprocă a amândurora (cadru didactic și elev) într-un raport de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
T.Arghezi, L.Blaga, Ion Barbu, Al. Philippide, G.Călinescu ș.a. Ruptura tipic proletcultistă cu tradiția s-a Încheiat prin eliminarea zgomotoasă sau tacită din sfera percepției și influenței literare a tuturor scriitorilor interbelici trăitori În vreme, care n-au aderat la formula literară oficială. Reprezentanții literaturii noi - caracterizată prin patos social, civic și revoluționar, dublat de dimensiunea demascatoare a războiului și a exploatării sociale din trecut - se exersează Îndeosebi În poezie: D.Corbea - șase volume (Clocot, Răsărit de soare, 16
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
științei - a fost datorată faptului că metodologia dominantă a epocii contesta buna întemeiere epistemică și stiințifică a teoriilor care lucrează cu «entități inobservabileă”24. Bine cunoscută și mult discutată este opoziția pe care a suscitat-o în cercuri științifice care aderau în mod ferm la filosofia mecanicistă a naturii acceptarea de către Newton a unei forțe gravitaționale care acționează la distanță, prin spațiul vid. Două secole mai târziu, Einstein respingea interpretarea mecanicii cuantice promovată de Școala de la Copenhaga pe temeiul că această
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dacă opoziția lor va fi una puternică, eficace, așadar primejdioasă pentru cauză, ei vor trebui să fie nimiciți 18. Identificarea deplină cu cauza și devotamentul necondiționat față de ea vor cere atunci renunțarea la milă și compasiune față de cei ce nu aderă la ea sau i se opun, indiferent dacă este vorba de cauza neamului, a rasei sau a partidului unic. Este o constatare curentă că resorturile afective cele mai profunde ale identificării individului cu o cauză suprapersonală, care va fi sustrasă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
grupuri mari de oameni, uneori chiar colectivități cuprinzătoare, adversari de neîmpăcat a căror religie va fi dominată de imperativul afirmării a ceea ce este perceput drept cauza proprie prin nimicirea celor care i se opun și prin neutralizarea celor care nu aderă la ea?”, răspunsul ne este la îndemână. Asemenea cauze colective exclusiviste, cauze care îi opun pe unii oameni altora într-un mod ce zădărnicește concilierea și compromisul, antrenându-i într-o confruntare în care singurele mijloace de a promova o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
colectivitate dorește ca identitatea ei dată de limbă, cultură și forme de viață proprii să fie respectată, ea va trebui să recunoască prin fapte dreptul deplin al altor comunități de a-și apăra și dezvolta această identitate? Cum ar putea adera de bunăvoie oamenii capabili să se slujească de rațiune la un principiu ca cel al luptei de clasă, un principiu a cărui aplicare conduce în mod inevitabil la represiune îndreptată împotriva celor care au putut dobândi prin muncă cinstită proprietate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ce răsfoiește paginile cărții în fotoliu. Atunci când vrea „să fure spectacolul”, când, asemenea lui Hemingway, folosește prea multe cuvinte, el riscă să altereze soluția. Or, în lumea la care aspiră Hammett și, împreună cu el, Chandler - o lume la care vor adera și principalii lor urmași, de la Ross Macdonald la Robert B. Parker - inevitabil e un termen ce apelează, înainte de orice, la codul onoarei. Chandler n-a făcut un secret din pactul cu lumea veche și cu valorile tradiționale - cu o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în România, și nu în alt stat din lagărul comunist? Cine a conceput-o? Cum au fost selectate victimele? De ce a fost ales ca nod central Piteștiul, un penitenciar relativ mic? Cum poate fi explicată atitudinea acelor agresori care au aderat de bunăvoie la acțiune? Care a fost rolul lui Eugen Țurcanu și cine inventa metodele de tortură? În fine, au fost atinse obiectivele inițiatorilor sau nu? Vom încerca să redăm părerile celor care au scris despre întâmplările din Pitești și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Astfel, avantajele metodei Pitești au fost completarea anchetelor prin denunțuri și legarea deținuților între ei prin complicitatea crimei. Vinovate sunt, în primul rând, autoritățile comuniste, dar și primul grup al lui Țurcanu, cei care nu au fost torturați înainte de a adera la mișcare. Din grupul autorităților, ca principali vinovați îi consideră pe Nicolschi alături cei doi adjuncți ai săi, coloneii Dulgheru și Sepeanu, dar și pe directorul Alexandru Dumitrescu, locotenentul Marina și colonelul Zeller. Primul vinovat dintre deținuți este, desigur, Țurcanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
vinovăție) au fost studenții din lotul inițial de agresori, conduși de Eugen Țurcanu și Alexandru Popa. Deși simple instrumente, de care comuniștii s-au lepădat cu prima ocazie pentru a așterne tăcerea definitivă peste acest subiect, toți agresorii care au aderat la această mișcare fără a fi fost bătuți, toți cei care au acceptat să își bată, tortureze, batjocorească și omorî colegii doar pentru a ieși mai devreme din închisoare ori pentru a fi angajați după eliberare de către Securitate, așa cum li
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
anii care vor veni. Comentând cazul de plagiat al fostului ministru Mircea Beuran, ziarista Daniela Sava scria: Că este corupție sau plagiat, tot de hoție la drumul mare este vorba, mai ales când, În această țară, care se chinuie să adere la UE, demnitarii fură pentru glorie și Împlinire personală, iar oamenii de rând pentru supraviețuire... Să Îndrăznim a da vina pe reminiscențele unui trecut care ne-a educat Într-un anume fel sau să plecăm capul Într-o tradiție pur
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de rezistență în fața amenințărilor fasciste din afara și din interiorul țării, fiind, totodată, prezentat de propaganda carlistă, drept cel mai potrivit cadru pentru participarea tuturor cetățenilor, inclusiv a femeilor, la viața politică. Asociațiile de femei, asemenea altor organisme sociale democratice, au aderat la ideea „armoniei sociale” și a „solidarității naționale”, opuse de către F.R.N. nesfârșitelor dispute politice, dar și orientărilor extremiste, antisemite. Principiul autorității regale a fost și el îmbrățișat, întărind astfel o veche tradiție a mișcării feministe, care vedea în dinastie un
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
bucurie de către femei, așa cum ele privesc cu o adâncă încredere opera dirijată atât de înțelept de Majestatea Sa, Regele, pentru întărirea României și a poporului nostru. ș...ț Fiind nevoie și de concursul nostru, nu vom ezita nici o clipă ca să aderăm cu deplină conștiință să servim Patria și Tronul. Femeile n-au stat departe de chemarea vremurilor. Nu vom sta nici astăzi, când Majestatea Sa cere să realizăm comandamente atât de nobile: muncă, unire și prosperitate națională 1. Încrederea asociațiilor de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
orientări și tendințe contradictorii și ros de profunde tensiuni interne, F.R.N. n-a fost în stare să stăvilească ascensiunea forțelor revizioniste și fasciste, dimpotrivă, el a slăbit capacitatea de rezistență a instituțiilor democratice. Multe din asociațiile de femei care au aderat la Front și-au pierdut structura organizatorică autonomă și s-au dizolvat în noua formațiune hibridă. În pofida faptului că guvernul (constituit în urma alegerilor din februarie 1939) a fost proclamat ca fiind emanația F.R.N., adevărata putere de decizie revenea lui Carol
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
le revenea obligația să pătrundă în conducerea organizațiilor feminine și feministe și să le determine să accepte colaborarea cu coaliția politică, inițiată și condusă de P.C.R. Urmând directivele partidelor lor, Secțiile feminine ale P.N.L. și P.N.Ț. au refuzat să adere la platforma F.N.D., în timp ce Uniunea Femeilor Muncitoare din România (U.F.M.R.), ca secțiune a P.S.D.R. a fost pentru colaborare fără rezerve. În cursul lunii septembrie 1944, paralel cu reconstituirea organizațiilor social-democrate, s-a reorganizat și Uniunea Femeilor Muncitoare, adaptându-se
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Democrate (F.I.F.R.). Au fost alese și Comitetul Federației și Comitetul său Executiv, din care au făcut parte: Maria Rosetti (președintă), Florica Bagdasar, Raluca Ripan, Mihaela Manase, Eugenia Rădăceanu, Elena Livezeanu, Gabriela Bernaki, Elena Stoia, Ofelia Manole ș.a. La Federație au aderat secțiile feminine de pe lângă sindicate, U.F.A.R., femeile organizate în „Apărarea patriotică”, în Frontul Plugarilor, în M.A.D.O.Sz., S.O.N.F.R. etc. Federația avea să înființeze organizații locale, comunale și județene. Cu toate că, potrivit statutului Federației, asociațiile aderente urmau să-și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
reprezintă Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, care după moartea Alexandrinei Cantacuzino (septembrie 1944) a fost supusă unei „epurări politice severe” de „elementele fasciste încuibărite în rândurile sale”. Noua conducere, „aleasă” sub presiunea resortului feminin al C.C. al P.C.R. a aderat la F.D.F.R.1 S-a lansat o chemare către toate femeile din țară (8 iunie 1946) să susțină platforma-program a B.P.D., ca pe propriul lor program 2. Federația a fost prezentată opiniei publice, în mod tendențios, ca fiind prima mare
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
o chemare către toate femeile din țară (8 iunie 1946) să susțină platforma-program a B.P.D., ca pe propriul lor program 2. Federația a fost prezentată opiniei publice, în mod tendențios, ca fiind prima mare organizație națională de femei care a aderat la mișcarea mondială a femeilor democrate. Era evidentă intenția de a minimaliza importanța mișcării feministe, îndeosebi din perioada interbelică și a legăturilor sale internaționale și de a înfățișa Federația ca unica organizație de femei democrată 3. Încercarea Ellei Negruzzi și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pentru a contracara activitatea F.D.F.R. nu a dat rezultate 1. Marile mitinguri ale femeilor, organizate cu ajutorul autorităților, în lunile care au precedat alegerile parlamentare la București, Sibiu, Craiova, Alba-Iulia și în alte orașe, aveau menirea să demonstreze că masa femeilor aderă la programul B.P.D. și îi va vota pe candidații acestuia, printre care și douăzeci și trei de femei 2. La o întrunire a Secției feminine a P.N.Ț. din Capitală (10 octombrie 1946), la care au luat parte delegatele organizațiilor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]