3,791 matches
-
pentru ceea ce sunt. Trebuiau doar să descopere cine erau cu adevărat dincolo de obiceiurile de a ataca și de a se retrage. Și mai era și Esmé. Dacă nu altceva, ea ar putea deveni forța care Îi va ține Împreună. Esmé adora micul dormitor pe care Harry i-l oferise În apartamentul său. Se afla la un nivel separat și era foarte intim. Ea avea acum treisprezece ani. O fată are nevoie de intimitate. Camera avea un pat construit sub formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
documente. Ziua următoare a fost liberă, așa că am stat în pat și m-am odihnit. Totul era întunecat și n-aveam chef să mă ridic din pat. Noaptea aveam coșmaruri. Visam și mă trezeam brusc. Îmi era teamă c-o să adorm și n-o să mă mai scol niciodată. Acum locuiesc singur, dar pe atunci aveam familie: soție, copii, și locuiam împreună. Îmi pare rău că intru în detalii neplăcute (râde). Deși aveam familie, puteam foarte bine să fiu și singur... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gândesc doar: Ce aș mai sta jos!» (râde). După ce trec de Ueno, ochesc pe cineva care pare să coboare și mă așez în fața lui. După atâtea drumuri poți să te prinzi cine urmază să se ridice. Experiența... Mă așez și adorm imediat. Sau moțăi. Oricât de profund aș dormi, cu o stație îaninte de Roppongi, la Kamiyachō, mă trezesc brusc. ăsta e un lucru important. În ziua aceea, metroul s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. Au anunțat ceva despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scos de la terapie intensivă și m-au mutat la alt spital. Acolo am stat încă patru zile. În total, opt zile de internare. În tot acest timp nu am putut dormi deloc. Aveam ochii larg deschiși și nu reușeam să adorm. Ațipeam puțin. Îmi era frică, parcă mi se oprea inima. De atunci n-am mai adormit. Îmi era rău. Aveam dureri în piept. Cardiograful era pornit și mă uitam la el. În momentele acelea nu mă mai durea capul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era de fapt ura împotriva mea pentru că nu puteam face ceea ce trebuia să fac. Eram tânăr și încăpățânat. În facultate m-am specializat în educație pentru școala primară și puneam accentul pe studiul psihologiei educaționale. Am ales școala generală deoarece ador copiii. Totuși nu știam cum să gestionez forța dinlăuntul meu. Mă întrebam ce să fac cu viața mea. Mă gândeam la astea și mi-am dat seama că elevii m-ar putea învăța câte ceva. Înveți și, în același timp, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care se perpelea învârtindu-se în pat, când pe-o parte, când pe alta, până când în una din seri n-a mai rezistat și ne-a comunicat oficial: - Lăsați-mă la Dumnezeu cu cărțile voastre! M-am săturat! Când să adorm și eu, dă-i cu popa, dă-i cu trefla, hă, hă, hă, tobă, pică, dubă, frunză,renz, frenț ... Ori plecați în dormitorul de-alături, ori vă tai cărțile cu bărdița! Am plecat, ce era să facem. După nici o partidă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
se enerva că i se strică efectul povestirii. Vocile se ridicau. Am fost luat ca martor. În același timp, la ușă începură lătrături diferite. Tânărul Grégoire, galben și unsuros ca un sparanghel fiert, își făcu apariția: Tante Eliza scuză: "Grégoire adoră animalele!" Nu puteam pricepe gradele de rudenie ale fiecăruia. Aveam impresia că stau cu toții în camera aceea. Grégoire întrerupse cu un aer autoritar: "Năprasnic zgomot!" Apoi, ca și cum i s-ar fi înmuiat enervarea, căzu ca o haină pe un scaun
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iar răsuflarea, vântul; mânia și-o arată prin uragan, și lovește cu trăsnetul pe toți aceia care nu-i ascultă poruncile. Zeul Cerului la populația yoruba de pe Coasta Sclavilor poartă numele de Olorun, care înseamnă "Stăpîn al Cerului". Samoyezii îl adoră pe Num, Zeul care locuiește în Cerul cel mai înalt și al cărui nume înseamnă chiar "Cer". Divinitatea supremă a populației koriak se cheamă "Cel de Sus", "Stăpînul de Sus", "Cel care există". Populația ainu, din Hokkaido, îl numește "Stăpînul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin procesiuni idolatre, printr-o devoțiune fără margini față de tânărul rege, considerat trimisul Arhanghelului Mihail în lume pentru mântuirea catolicismului. Când Don Miguel trece pe stradă, lumea îngenunchează, femeile plâng, preoții îl binecuvântează. Nu este numai un rege popular; este adorat, este divinizat. Parcă neamul ar fi simțit instinctiv că Don Miguel e ultimul său rege legitim și că domnia îi va fi tragică și de scurtă durată. Într-adevăr, câțiva ani în urmă, Împăratul Braziliei, Don Pedro, își pierde Tronul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
hotărăște să se întoarcă în Europa, să izgonească pe "uzurpator" și să proclame regină pe fiica lui, Dona Maria. Încercare îndrăzneață, și, în aparență, fără sorți de izbândă - pentru că Don Miguel era regele legitim și domnea liniștit de câțiva ani, adorat de marea majoritate a poporului. Dar Don Pedro se bizuia pe un grup de emigrați politici și, mai ales, pe ajutorul Angliei - care, firește, nu vedea cu ochi buni domnia catolică și anticonstituțională a lui Don Miguel. Centrul emigraților politici
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
singur la vamă și ordonă imediata punere în vânzare a zahărului), marea dragoste pentru săraci (a înființat aproape în fiecare mahala și cătun "supa populară"), sinceritatea și toleranța sa, toate acestea îi creează o aureolă de mit. Îndeosebi femeile îl adoră. Iar matematicianul erou anevoie rezistă acestor admiratoare, care-l urmăresc pretutindeni, îl înconjoară, îl ovaționează. Părăsit de prietenii "unioniști", fără sprijinul celorlalte grupări politice - Sidonio Paes se hotărăște să guverneze singur. Avea de întîmpinat, firește, enorme greutăți. Țara e slăbită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fost un fulger. E ceva vreme de când ploaia s-a oprit, iar incendiul a început de puțin timp; imediat după aceea, pe bastion a bătut clopotul de alarmă și s-a auzit berbecul. Asta știu sigur, fiindcă nu reușeam să adorm. — Așadar, incendiul e, cu siguranță, o stratagemă ca să îndepărteze oamenii de pe bastion, presupuse Vitalius, care strângea în mâna dreaptă trei javeline ușoare, în timp ce cu stânga termina de potrivit centura. Din nou, bagaudul negă: — Nu cred că e vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru că omul fără surori și mamă își concentrase asupra fetiței blonde toate posibilitățile de afecțiuni familiale. Eu îi întorsesem capul pentru că eram în mintea copiilor, adică a ei, și pentru că desigur, cu instinctul ei de animal mic, simțea că o ador. Dar Adela nu era numai un pui de animal egoist. Era capabilă și de acțiuni altruiste, uneori foarte costisitoare pentru ea. Adesea, ca să împartă cu mine cauza fericirii ei, când cronțăia pe genunchii mei un măr, de obicei crud, păstra
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mitul creat de inteligență și imaginație pe instinctul brut - acoperă realitatea cu maldăre de flori, și atâta tot! Sufletul i-l iubesc sau, mai exact (fiindcă cuvântul este pe de o parte debil și pe de alta impropriu), i-l ador numai întrucît este expresia ființei ei intime: senzații, emoții, imaginație, turnura spiritului - femeia din ea. Opiniile, ideile ei, dacă n-au timbrul vieții ei, mi-s absolut indiferente, deși tot ce spune mi se pare inteligent (și desigur este, căci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pot da. Dar n-am putut stăpâni nevoia de prosternare din ochii mei, și nici ea nesiguranța din ai ei. Muzica din parc cânta sfâșietor un cântec banal. Acum nu mai am absolut nimic de ascuns. E sigură că o ador și asistă (cu ce sentiment?) la chinul meu de a rezista. Poate mi-i recunoscătoare... Poate o ofensez... Voința mea e posibilă numai pentru că prezența ei mă ține cu ea și îmi paralizează imaginația despre ea, care se aprinde în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi pare că astăzi mi-a vorbit de noi când îmi răspundea la indigestele mele pedanterii, în care toate cuvintele strigau: "Te ador!" Mi-a spus că nu am sufletul simplu, că există în viață fericiri posibile... Pentru mine? Ori pentru mine cu ea? (Dar acel "Și" ... început și neterminat? Nu cumva însemna: "Și ar fi putut urma și alte zile frumoase?") Vibrează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-și eul la rang de Dumnezeu. Dar poate că el voia să fie doar Dumnezeul Mașei, nu al alteia. Voia să fie doar Dumnezeu al unei singure ființe, pe care Încerca, pesemne, s-o facă să-l iubească. Să-l adore ca pe un Dumnezeu. În fond, nu aceasta este și dorința intimă a fiecărui om? Nu vrea oare bărbatul să fie Dumnezeu În casa sa? Să fie Dumnezeu pentru femeia lui? Iar femeia să fie adorată de el ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l iubească. Să-l adore ca pe un Dumnezeu. În fond, nu aceasta este și dorința intimă a fiecărui om? Nu vrea oare bărbatul să fie Dumnezeu În casa sa? Să fie Dumnezeu pentru femeia lui? Iar femeia să fie adorată de el ca o icoană? Poate că oaspetele sosit din alte galaxii se simțea În lumea lui atât de singur și Înstrăinat de toți, Încât venise pe Pământ să caute un suflet care să-i Însenineze gândurile și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acoperită de hibiscus din Samoa. Romantismul Întunecat prindea rădăcini. La fel de vechi, cel puțin, ca orientalismul straniu al cavalerilor templieri și de atunci umplut cu Lady Stanhope, Baudelairi, Nervali, Stevensoni și Gaugaini - acei barbari iubitori de Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră, dar masele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își trecu peria prin păr. Ca În transă. La mai multe stadii depărtare de sinele de pe sticlă, față În față cu el. Iar În partea de mijloc a societății era invidia și slăvirea acestei puteri de a ucide. Cum o adorau acei Soreli și Maurassi de clasă de mijloc - mâna ce strângea cuțitul cu autoritate. Cât Îl iubeau pe omul destul de tare pentru a lua asupra-și vina de sânge. În viziunea lor o elită trebuia să-și dovedească valoarea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Exact de asta aveam poftă, ceva simplu și de casă. — Ei, plănuisem să vă dau friptură... începuse Sheba. — O, nu, a zis Marcia. Pastele sunt exact ce trebuie. Carbohidrați. Yami! Sheba a zâmbit subțire. Varianta oficială e că Marcia o adoră pe Sheba, că sunt foarte prietene. E teribil de norocoasă, zice ea, că a ales un soț cu o fostă soție așa de drăguță. Dar e ceva exagerat în toate aceste declarații de bune intenții. Pe dedesubtul acestei frățietăți, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe Irene pe sub masă. Prietena ei a zâmbit cu inocență. Era limpede că Irene s-ar fi dispensat fără bătăi de cap și de Alice și de Mary, dar, din fericire, nimic nu fusese spus niciodată pe această temă. Jina adora prietenia lor în patru, adora întâlnirile lor lunare, când mâncau sushi și sărbătoreau cele mai mici lucruri din viață - o după-amiază în care copiii nu s-au bătut, o emisiune nouă pe HGTV, pierderea unui kilogram. Jina vedea grupul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei a zâmbit cu inocență. Era limpede că Irene s-ar fi dispensat fără bătăi de cap și de Alice și de Mary, dar, din fericire, nimic nu fusese spus niciodată pe această temă. Jina adora prietenia lor în patru, adora întâlnirile lor lunare, când mâncau sushi și sărbătoreau cele mai mici lucruri din viață - o după-amiază în care copiii nu s-au bătut, o emisiune nouă pe HGTV, pierderea unui kilogram. Jina vedea grupul lor ca pe o fortăreață impenetrabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lovitură plină de forță în abdomen: așteptându-l pe bărbatul potrivit o privase probabil de copilul potrivit. Cel mai rău nu era să trăiești fără să fi iubit, ci să trăiești fără să ai un om pe care să-l adori. A fost groaznic pentru ea, a zis Mary. Și-a pierdut iubirea vieții ei. Îl are pe Mike. Mary a tăcut. Prin ușa de plasă de la intrare, a auzit-o pe Jina punând ceva pe aragaz, apoi dând drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fugă în bucătăria intimă a Jinei, acolo unde copiii nu prea erau de găsit. Acum însă și-a închipuit că mirosul de pământ al lui Danny avea să-i rămână pe degete încă multe zile, că încă mai putea să adore pe cineva care nu-i aparținea. Sigur, a răspuns ea. Danny s-a uitat împrejur cu precauție. Miroase ca o grădină. A mentă. Ca primele boabe de mazăre. Mary l-a privit cu atenție și-a simțit cum firele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]