6,798 matches
-
plecate în călătoriile pulsului, printre ritmuri firești sau nu... zvâcnesc pași și uitate gesturi reconturează ramuri... în liniștea drumului orbilor, doar păsările tresar și pene lungi de timp aduc vămile mai aproape. departe strigă vulturul, când o creastă singuratică îi agață picioarele. aripile le închide și ochii lui surprind reînceputurile... ...șuvoaiele de crispări între a fi și a pleca rece, străin dintre ghețarele iernii. ea, singură, sinceră, în singurătatea unei rostogoliri a ninsorilor, pe obrajii de piatră ai statuilor din parcul
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
fi luat acasă. Tocmai se schimba mobilierul din noul sediu al Baroului, cel existent se casa sau se vindea la un preț modic. Biroul fusese adus pe la amiază, într-o zi de toamnă, când frunzele brumării de-abia se țineau agățate într-un punct minuscul de ramurile pomilor și păreau grăbite să formeze un covor pentru trecătorii veșnic preocupați și de obicei taciturni. Cum nu încăpea în lift, patru vlăjgani solizi îl urcaseră până la etajul șapte pe scări și ajunseseră sus
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Acasa > Strofe > Timp > MĂ DECLAR IUBITO UN VASAL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mă declar iubito un vasal Al nopții care-mi stă în față Lumina farului se-agață De cel din urmă madrigal Paingii harnici țes mătasă Scutierul viselor ne cere Vamă pentru orice mângâiere Cu care datoria ne apasă Și toate draperiile galante Ciorchine peste baldachin, Aruncă flăcări pe cămin Iar tu citești răscolitor din Dante Copiii
MĂ DECLAR IUBITO UN VASAL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361964_a_363293]
-
coastei, în pantă, la câțiva metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
bunicii! Îmi confecționasem câteva duzini, ca să îmi ajungă, mai ales că mai pierdeam până acasă o parte din ele pe ulițele pline de larma și joaca școlarilor, colegi, scăpați ca din pușcă la sunetul ultim al clopoțelului. Ștergeam cu buretele agățat de tăbliță și scriam. Ștergeam și scriam. Iar acasă, pe caietul "de curat", scriam seara la lumânare ori la lampă nr. 5. La periferia urbei natale încă nu pătrunsese lampa lui Ilici... Dar, viața se desfășura în ritmul ei normal
VIAŢA ON-LINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361978_a_363307]
-
oraș elvețian. Așa că am trecut granița. În Lugano am făcut câțiva pași, de unul singur, printr-un parc plin de flori. Deodată aud: - Singurel, singurel ? E drept, era una dintre colegele de autocar, dar mă pot mândri că am fost agățat (și) în Elveția. Pentru că veni vorba de lacuri, menționez că n-am ratat nicio ocazie - mi-am băgat picioarele în fiecare din ele. Leni îmi știe mania și pune totdeauna un prosop de picioare în sacoșa de voiaj. Dacă Renașterea
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
brațe, prea puțin pentru a te legăna; picioare două, prea puțin pentru a alerga către tine; doi ochi, prea puțin pentru a mă bucura de magia chipului tău; o singură inimă și, fără-nceput și sfârșit, un amărât de suflet agățat de trup. Eu,... un boț de lut. tu, o femeie. O scânteie! Referință Bibliografică: Tu ești doar o femeie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 476, Anul II, 20 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir
TU EŞTI DOAR O FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362059_a_363388]
-
sat într-o casă închiriată (nu se menționează unde). Drept bănci erau folosite niște scânduri sprijinite pe țăruși înfipți în pământ; se învăța din bucoavna cu litere latine și chirilice. Bucoavna, adică alfabetul, era scrisă pe niște cartoane care erau agățate pe pereți. Plata învățătorului era o mierță de mălai, adică 25 de kg/familie și 25 de cruceri (moneda imperială). În anul 1868, a fost ridicat primul local de școală în Chelința, în locul numit Valea Glodului, cu bani adunați de la
CHELINŢA, UN SAT DIN ŢARA CHIOARULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362029_a_363358]
-
pe dinafară mă văd Rostogolindu-mi aerul Dinăuntru Sunt roată și măruntaiele mele-s de aer Sunt roată-n repaus streașină pentru vrăbii Roată de piatră de râu, roată de lemn, Roată de fier supusă ruginii-n Prier. Sunt roată agățată de cruce. Sunt roată și drumul e spart Și nu prea știu unde să mă împart Nici unde mă duce... Sunt roată de moară Și sunt o roată cu spița-n pământ O roată cu spița spre cer O roată
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DE CÂND LUMEA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În cetatea noastră delatorii și sicofanții trudesc zilnic încărcând vorbele cu venin pe care le agață apoi de stâlpii celor mai frumoase case faptul că ei mai dăinuie, de pe o zi pe alta nu înseamnă că prezența lor este absolut necesară Referință Bibliografică: De când lumea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II
DE CÂND LUMEA de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362109_a_363438]
-
odăii, cu coate tocite, citesc iar din pravile runele ronde, cântecul de smerenie nebunesc și profan. Dumnezeu a uitat să mai vină să stăm iar de vorbă despre facerea lumii, oasele nopții trosnesc nebunatic când iarna cu mâini somnoroase se-agață de crengile plopilor Copaci fără cuget, nebuni ca și noi. Nebunii...Nebunii! Leonid IACOB Referință Bibliografică: noapte grea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1146, Anul IV, 19 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate
NOAPTE GREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362119_a_363448]
-
lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine războinicii armele așteptând pe-o cărare Și-a agățat fântâna inversă de-o grindă Să curgă imaginile pe-ntinsa mare... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă spartă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 600, Anul II, 22 august 2012. Drepturi de
AUTOPORTRETUL LUI ANONIMUS ÎNTR-O OGLINDĂ SPARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365841_a_367170]
-
-nclinăm pentru că El ne poate dărui corabia cu vise care poate pluti pe miresme de albi trandafiri... VIAȚA MEA... Un vis și-un dor viata mea - toată, așteptare în fior, resemnare niciodată, doar speranță și iubire de care mereu se agață un vis... ȘI VINE O VREME... Și vine o vreme când cerul din noi nu-și mai găsește seninul și roua petalei din crângul cu foi. Și vine o vreme când oglinzile inimii se aburesc și amândoi, c-un zâmbet
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
deșert rămân și ei îngândurați în el că într-o colivie s-au ascuns păsările fără aripi și unele flori de munte o ceață ascunde gândurile muntoase a unui veac de singurătate de Înviere un Garcia neanunțând cronică unei morți agață o viață în cui poate s-a întors la Macondo satul veșnic fericit lăsând latinilor tăierea mieilor Referință Bibliografica: Un veac de singurătate cu Garcia / Radu Liviu Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1220, Anul IV, 04 mai 2014
UN VEAC DE SINGURĂTATE CU GARCIA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365946_a_367275]
-
îl vopsește în baiț maro și îi repară încuietoarea, locul calului înaripat este luat de trenul care îl va duce spre orașul universitar, unde îi va ieși în cale și Spânul roșu - oare nu roșii sunt toți cei care se agață de hainele lui, nesclipitoare dar curate, în încercarea de-al transforma în „omul nou?” - și împărații Roșu și Verde - nimeni alții decât magistrații profesori -, și furnicile și albinuțele - așa văd eu studenții, camarzii tânărului Grig: Tiberiu Pop, al cărui tată
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
tu să mă chemi s-alung neștiința de care te temi, când monștrii prezentului vin din trecut sunt duhul din carnea emulatorului mut. Mă-ntorc în tiparul de om efemer și gândul meu umple mașina de fier, simțirea-mi se-agață de organe străine când sângele tău îmi urcă prin vine. Sunt aici, lângă viață, renăscut sub pământ și spiritul meu are iarăși cuvânt până voi recădea în vidul total, un duh tremurând în abis de cristal. 25 martie 2016, București
EMULATORUL DE SUFLETE. ABIS DE CRISTAL de ION MIHAIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365990_a_367319]
-
chiar și în zgură bine Și vorba ei ne ține inimile treze. SE GHEMUIEȘTE PARADISUL AMINTIRII MELE Pe drumu-acesta al vieții prăfuit Îmi duc desaga-n spate umilit de lipsuri Cotrobăiesc prin amintiri vreun schit Ori vreun copac unde s-agață visuri. Și, negăsind popas sub geana clipei, Aduc pășirii mele scurt omagiu De pripășit al veacului risipei Ce și-a pierdut vioara în solfegiu. Mai marii zilei mă stropesc cu zoaie, Când trec pe lângă mine-n trombă deocheată Și, nefiindu
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
aducă sfârșitul, de care știai doar tu și partenerul tău, ce gânduri te răscoleau? - Greu de spus! Să fii conștient că era cât pe ce să te alături Escadrilei din Ceruri, nu este tocmai relaxant. Să știi că ai fost agățat de streașina fricii chiar și pentru câteva momente este ca și cum bucăți din trup nu-ți mai aparțin, fiind anesteziate de otrava pericolului cu care te-ai intersectat. Urmele rămân scrijelite pe trupul tău mult timp... și carnea este plină de
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
unui bătrân stejar. Dragobete, zis și Năvalnic, este zeul iubirii la români, o știe tot omul. Până și copiii o știu. Încă nu adormise, când a simțit că cineva îl bate pe umăr. Privind în spate, a zărit o creangă agățată de straiul său. - Ce-i, ce s-a întâmplat? a întrebat voinicul surprins. - Nu te speria, e timpul să-ți împărtășesc o taină, l-a liniștit bătrânul arbore. - Nu poți amâna? Sunt obosit, vreau să mă odihnesc. - Nu, nu pot
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
pe o pernă roșie măreața decorație: un colan de aur suflat în pulbere de diamante, de care atârna un sloi de gheață într-o montură cu filigran de aur. - Apropie-te, eroule! îi zise împărăteasa luând colanul pe care îl agăță de gâtul gros al generalului. Și îi sărută fălcile dolofane. Viscorilă și Nămețilă se zgâiau ca tâmpiții la această ceremonie. Nămețilă îi șopti: - Și noi ne-am bătut ca niște dobitoci, iar marțafoiul... - Las` că i-o coc eu îmbuibatului
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Elena Davidescu. Să-l ia naiba de tablou! Oricât aș vrea să sper că fiul meu nu are nicio tangență cu acest eveniment, tot apar țesături care-i prind numele. Doamne, se tângui femeia, trăim un coșmar care se tot agață de familia noastră! Însă nici nu apucă să pronunțe ultimele cuvinte și simți că amețește. O gheară puternică îi prinse pieptul. Căzu în genunchi, lângă un fotoliu. - Simt că mor, zise, pe un ton slab. Apoi întinse mâna, pe covorul
PROMISIUNEA DE JOI (IV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366074_a_367403]
-
cu apă de ploaie pentru a fi mai sănătoase și mai frumoase. În Banat, datina spune că fetele nemăritate care se spală cu apă adunată de pe frunzele fragilor din pădure se vor mărita în anul respectiv. În Transilvania, mărțișorul este agățat de poartă, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a îndepărta relele și deochiul. Tradițiile românești din satele transilvănene dau culoare vieții și conferă legendei Mărțișorului marcarea tranziției dintre sfârșitul iernii, anotimpul rece și întunecat și venirea primăverii, simbolistică a renașterii
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
societății tradiționale, care evitau orice comportament necivilizat în perioada în care mărțișorul le împodobea îmbrăcămintea. Mărțișoarele din zilele noastre sunt confecționate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din două fire alb-roșii, împletite din mătase, la care se agață mici pandantive artizanale (mărgelele frumos colorate, ceramica și florile) care simbolizează norocul, sănătatea, iubirea, obiceiul pierzându-și mult din semnificațiile inițiale. Mărțișoarele se poartă o perioadă de timp bine determinată, după care se agață în copacii care urmează să înflorească
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
împletite din mătase, la care se agață mici pandantive artizanale (mărgelele frumos colorate, ceramica și florile) care simbolizează norocul, sănătatea, iubirea, obiceiul pierzându-și mult din semnificațiile inițiale. Mărțișoarele se poartă o perioadă de timp bine determinată, după care se agață în copacii care urmează să înflorească. Procesul scoaterii mărțișoarelor a fost legat de practicile de previziune a vremii. În sud, spre exemplu, oamenii cred că ar trebui să-ți dai jos mărțișorul doar atunci când vei observa un stol de berze
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
Rămâi cu bine, dragul meu, Îți spun azi cu durere, Sau poate mai bine ar fi Să-ți spun: „La revedere“? Când patima ne-a-nlănțuit Cu ale ei dulci brațe, Nu am știut că într-o zi Tristețea-o să ne-agațe Și că, pe drumul tău, stingher, Mă vei lăsa în urmă... Amintirile vechi, din trecut, Durerea nu îmi curmă... Poate nu îți mai amintești De fericirea-n care Pluteam ca doi îndrăgostiți, Lin, între cer și mare. Sufletele noastre în
LA REVEDERE SAU ADIO ? de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365308_a_366637]