4,357 matches
-
ani, mai exact de când am rămas singur, apropierea sărbătorilor nu mai este un prilej de bucurie pentru mine. Persoanele cu care îmi mai alin singurătatea sunt antrenate în alte combinații pentru petrecerea sărbătorilor iar altele pleacă din localitate. Seară de Ajun. Zilele scurte ale unui decembrie mohorât și fără zăpadă aduc înserarea la puțină vreme după mijlocul zilei. Grupurile de colindători se perindă pe la ușile apartamentelor anunțând cu voci melodioase nașterea Domnului. Versurile colindelor și glasurile limpezi ale copiilor se intersectează
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
să-și petreacă Crăciunul cu familia Chapel, o interpretează ca pe un semn bun. Pagină separată În biserica satului, mormăie colinde, bucurându-se de gustul celui mai bun vin al profesorului. Noi trei magi... Lumânări și vitralii și afară un ajun de Crăciun proaspăt la Costwold. Îl așteaptă încă alte trei zile de paradis; zăpada din jur fiind adâncă, le scârțâie sub picioare, dealurile parcă leșină în întuneric în spatele a sute de generații de bărbați și femei, care dau mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trebui să ajungă. O caută pe Star să-i spună ce s-a întâmplat, dar ea s-a dus la culcare. Rămâne singur în casa bărcii încă vreo oră sau chiar mai mult, ascultând râul care curge în noapte. În ajunul Anului nou, stau pe o bancă în grădina școlii Barabbas, invitați la o petrecere dată de Warden. Un cvartet de coarde cântă Haydn. Jonathan zâmbește, iar Star bate ritmul cu piciorul, muzica inducându-le amândurora aceeași încredere de sine, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lotus, iar celelalte podoabe din perle și turmalină roz. Ele vor avea grijă să nu îl întreacă pe împăratul Hsien Feng. Pandantivul lui este o figurină cu trei capre, un semn de bun augur pe care îl poartă numai în ajunul Anului Nou Chinezesc. — Cum ar trebui să fie pandantivul meu? — Orice semn sau simbol doriți, atâta timp cât nu le eclipsați pe cele două doamne. Dar cum ziceam, nu vreți nici să fiți îmbrăcată mai prost, căci nu vreți să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se certa cu toate femeile din cancelarie. Onoarea de familist îl obliga pe soț să contribuie la scandaluri. Mi s-a părut deci ciudată transformarea sa când, în una din zile, înconjurat de femeile cu care se certase, pînă în ajun, Urecheru le citi o scrisoare pe care a găsit-o în odaia goală de acasă. Plină de intimități jenante, epistola era o declarație: consoarta îl anunța că a plecat definitiv la părinți. Cu o efuziune din care vechile resentimente dispăruseră
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
muncitoare pornise pe un drum nou, plin de speranță. La Dobrina bucuria s-a concretizat în două medalii: una pentru Fărocoastă, alta pentru bibliotecară. Noul președinte n-a fost ales totuși Nică Grigoraș, ci un gospodar care iscălise cererea în ajun, scos pe brînci de sub patul unde ședea ascuns. Cu zgîrciurile sfîrîind, pasărea arse; în flacăra orbitoare oasele ei se înnegriră apoi albiră, crăpînd răsunător. Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alte lucruri ce aveau să dispară după plecarea lui. Însă marea realizare a fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut. Într-o Noapte de Ajun, vârful pinului semeț din fața Căminului cultural dispăruse. Directorul umbla turbat de colo-colo, Înjura și făgăduia făptașului necunoscut pedepse fioroase și torturi rafinate. Făcuse reclamație scrisă la Miliție, cerea efectuarea de expertize criminalistice de către oameni specializați de la Județ, voia să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Câți pacienți nu-și reveniseră, după de doctorii îi declaraseră ca și morți? Își făgădui să-l îngrijească pe Hanbei până se însănătoșea - a-l vedea sănătos era un scop pe care-l împărtășea cu Hideyoshi, de la care primise, în ajun, o scrisoare de încurajare din Harima. Dacă vei merge în ritmul ăsta, te vei putea ridica din pat la vremea când înfloresc cireșii. — Oyu, n-am fost decât o pacoste pe capul tău, nu-i așa? — Ce prostii mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mulți oameni au murit loviți de pietrele prăbușite. S-a iscat o zăpăceală nemaipomenită. — Taxați-l pe fiecare vizitator care vine pentru urările de Anul Nou în prima zi cu o sută de mon-i, oricine-ar fi, ordonase Nobunaga, în ajunul Anului Nou. O „taxă de vizitare“ nu e prea mult pentru a i-o cere unui oaspete în schimbul privilegiului divin de a intra în audiență la mine, ca să-și exprime urările de Anul Nou. Dar nu fu numai atât. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cele mai dificile. Funcționarul însărcinat cu stăvilirea râului Ashimori i se plângea adesea lui Hideyoshi: — Cu ploile abundente din munți, nivelul apei crește zi de zi. Pare să nu fie nici o cale de a-l bara. Kanbei se dusese în ajun cu Rokuro, să inspecteze locul, și înțelegea impasul în care se aflau. — Curentul e atât de puternic, încât chiar și când împingem în apă bolovani urniți de douăzeci-treizeci de oameni, sunt luați la vale imediat. Când nici măcar Kanbei nu putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din capitală la o petrecere, nimeni nu bănuia ce se petrecea, cu adevărat, în mintea lui Mitsuhide. Cei douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau îmbrăcați mai ușor decât dacă s-ar fi dus la vânătoare cu șoimi. În ajun, călugării de la Templul Itokuin și preoții Capelei Atago fuseseră informați despre vizită, așa că, își așteptau cu bucurie seniorul. Imediat ce descălecă, Mitsuhide întrebă de un călugăr cu numele Gyoyu. — Shoha vine? îl întrebă Mitsuhide pe călugăr. Când Gyoyu răspunse că vestitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl întrebă pe Nobutada: — Nu acolo stai și tu? Nobutada venise în capitală cu puțin timp înaintea tatălui său și se cazase în apropiere, la Templul Myokaku. Fusese postat acolo în seara intrării tatălui său în capitală, care fusese în ajun, precum și în ziua următoare, iar acum părea cam obosit. Se gândise să-și anunțe plecarea, dar Nobunaga spuse: — Ce-ar fi să bem ceaiul între patru ochi? În ultimele două seri am primit vizitatori și mă întristez când nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul era păzit cu strășnicie. Mesagerul, lovindu-și încontinuu calul cu cravașa, călărise din ajun fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi și Hori Kyutaro, se duse la clădirea unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedea dealul Tennozan cam la o jumătate de leghe înspre sud-vest. Partea sa stângă era îmbrățișată de drumul către Yamazaki și de un Râu mare - Yodo. Tennozan era abrupt, având cam trei sute de metri până la piscul cel mai înalt. În ajun, când principala armată a lui Hideyoshi înaintase până la Tonda, ofițerii priviseră cu toții drept înainte, spre colină. Câțiva dintre ei întrebaseră călăuza locală: — Ce munte e acela? — Satul de la poale, spre răsărit, este Yamazaki? — Inamicul se află la Shoryuji. Unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
general era, de asemenea, conștient că primul om care-și înfigea steagul pe Tennozan avea să cucerească o glorie mai mare decât cel ce lua primul cap de pe câmpie. Fiecare general jurase că el avea să fie omul acela. În ajunul zilei a treisprezecea, câțiva dintre generalii lui Hideyoshi îi ceruseră să adopte planul lor de atac, sperând că aveau să primească ordinul de a lua cu asalt muntele. — Mâine va avea loc bătălia decisivă, spuse Hideyoshi. Yodo, Yamazaki și Tennozan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
semnate angajamente de loialitate față de noul senior și pecetluite, prin jurământ, în fața altarului închinat lui Nobunaga. Era a treia zi din Luna a Șaptea. Ceremonia care marca prima comemorare a morții lui Nobunaga ar fi trebuit să se țină în ajun. Dacă ar fi mers mai ușor consfătuirea, ceremonia se putea efectua chiar în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru ziua următoare. Ștergându-și sudoarea de pe trupuri și schimbându-se cu ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
robe și acoperământul de cap pentru ceremonie. Katsuie nu era genul de om care, căzut pradă deznădejdii, să rămână stăpânit vizibil de această stare. În ziua aceea, cerul era acoperit de nori, iar atmosfera era și mai umedă decât în ajun, dar ținuta lui, pe drumul spre Castelul Kiyosu, fu mai maiestoasă decât a oricui din cetate, deși chipul îi sclipea de sudoare. Aprigii oameni care, nu mai demult de seara trecută, își strânseseră coifurile, se târâseră prin iarbă și tufișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
numirii lui Samboshi ca moștenitor luă sfârșit în aceeași zi și începu un ospăț mai presus decât cel din seara trecută. În castel se deschiseseră trei săli pentru anunțarea instalării noului senior și veniseră mult mai mulți oameni decât în ajun. Principalul subiect de conversație printre oaspeți era comportamentul jignitor al lui Hideyoshi. Prefăcătoria cu boala și absența în ziua acelui important eveniment erau scandaloase, iar unii spuneau că lipsa de loialitate și de sinceritate a lui Hideyoshi erau cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceea, Samboshi, care fusese ținut la Gifu, îi fu predat lui Hideyoshi și mutat, și el, la Azuchi. Ulterior, Nobuo fu însărcinat cu îngrijirea tânărului senior. După ce-l învrednici cu această încredere, Hideyoshi își făcu întoarcerea triumfală la Castelul Takaradera. Ajunul Anului Nou fu sărbătorit la două zile după înapoierea lui. Apoi, sosi prima zi din al unsprezecelea an al lui Tensho. Începând de dimineață, razele soarelui scânteiară pe zăpada căzută de curând peste copacii abia sădiți în curtea castelului renovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foarte mică distanță. — Nu ne-am adunat așa nici măcar ca să sărbătorim prima zi a noului an! spuse cineva și toată familia râse. În zori, va începe prima zi din viața noastră pe lumea cealaltă. Noaptea de-acum e pentru voi Ajunul Anului Nou în astă lume. Cu numeroasele lămpi și multele voci vesele, întrunirea nu părea cu nimic diferită de un banchet obișnuit. Numai prezența războinicilor înarmați făcea ca un nor sumbru să plutească prin sală. Fardul și îmbrăcămintea lui Oichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dovadă sigură a morții lui. Un timp, unii chiar au afirmat că Shibata Katsuie scăpase, dar Hideyoshi a reacționat cu o indiferență aproape completă față de aceste zvonuri. În ziua următoare, pornise deja către Kaga. Castelul Oyama din Kaga fusese, până în ajun, cartierul general al lui Sakuma Genba. Când s-a anunțat căderea Castelului Kitanosho, oamenii din regiune au înțeles ce le rezerva viitorul și i s-au predat lui Hideyoshi. Acesta a intrat în Castelul Oyama fără luptă. Dar, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochii tatălui său, acel tânăr focos încă mai arăta ca un simplu copil. Dar, în seara zilei următoare - a treisprezecea din lună - toată lumea din Castelul Ogaki află ce gânduri avea Shonyu și de ce îl trimisese pe Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bani. Cum s-au mai scurs anii pe firul timpului... Acum liniștit și într-o bună stare de confort psihic privesc la emisiunile T.V.R. și ascult colinde din toate provinciile țării. Apoi m-am dus cu gândul la un alt ajun de Crăciun prin 1929-1930. Mă aflam în vacanță și afară era cald și soare, nici un pic de zăpadă, pământul era ca în anotimpul primăverii. Tata a scos plugul, boii și grâu de sămânță tratat de el cu sulfat de cupru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și a viței de vie. În timp ce eu aduc tot ce trebuie în această situație, Gil urcă puțin în grădină spre cireșul goldan, încărcat de fructe ce se vor coace în două săptămâni - și privește gânditor spre apus - exact ca în ajunul plecării lui în Franța cu ani în urmă. E copleșit de amintirile legate de răscrucea existenței lui de atunci!... Am discutat mult și multe până la lăsarea întunericului. M-a întrebat printre altele dacă mai scriu, răspunzându-i că „doar mici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Copii cu glas de clopoțel E seara de ajun, Vine Moș Crăciun, Copiii bucuroși, L-așteaptă pe Moș. În fiecare an, Vine Moș Crăciun, La copiii cuminți Că moșul e bun. Copii gălăgioși, Aleargă bucuroși E noapte și-i frumos, Se naște, doar Hristos.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93390]