2,328 matches
-
fi de vină? VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE Vizionarul BOBI Mă uitam și eu ca tot românul la oteve, bineînțeles accidental, că doar eu nu mă uit niciodată voluntar câte cinci ore pe seară la circul ală, ca noi toți de altfel. Nimeni nu urmărește, dar cu toții știm ce culoare aveau chiloții Elodiei în ziua dispariției. În fine, NU despre avocată vreau să vorbesc, ci despre o tanti pe care o aduce Diaconescu, cred că-i zice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
În Întuneric, un fluierat pu ternic și răutăcios. În sfârșit, ai spus o vorbă Înțeleaptă. Unde să te duci În altă parte? Mai bine stai pe loc și fă-o pe mami fericită. N-am unde să mă duc În ală parte. Așa-i! Mai Înghite-ți și tu mândria din când În când. O să-ți placă la C.M.R. O să-ți facă bine, o să vezi! S-au urcat În Mercedes. Străzile erau foarte luminate și erau multe mașini, pentru că seara era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spus să vie la mine. Ea e prin fire o femeie de acțiune. Nici n-am nevoie s-o convertesc. Munca mea o va interesa. Va găsi în ea o revanșă pentru omul răufăcător care a trecut, pentru pierderea senior 'ală a florentinului sperjur, care a ofensat-o - dacă așa crede ea. - A! ... A! ... murmură aromit Mini la vorbele lui Nory. - A! ... A! ... a zis "Omul". Așadar, consimți că până și anemicul mire al Elenei e ,.bărbatul" . . . "Omul". Văd că te-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
șteargă pe tine cu picioarele, și o suni disperat, promițîndu-i că nu o vei mai urmări niciodată și că o crezi că, de fapt, s-au întîinit ca să-și lămurească totuși niște lucruri, că nu poate nici pe el, zis Ala, să nu-l mai vadă și să rămână așa nefericit, pentru că i se rupe inima de el, repet, să nu uiți cum îi zice, ĂLA, și care când ai dat-o tu afară din casă, el, Ăla, s-a purtat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sau te ții până la serviciu. Dacă te întorci, întîrzii oricum, dacă nu te întorci, întîrzii pentru că oricum nu poți să alergi după autobuz cu genunchii apropiați, așa că nici nu mai are importanță în ce variantă te-a dat ăla afară. Ala i-am botezat pe toți cei care fut prietenele sau nevestele altora. Am fost și eu Ăla de vreo câteva ori. Dar să revin. Raționamentul de adineauri nu-ți schimbă destinul decât dacă acțiunea se întîmplă în New York, America, și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a răspuns, Într-o zi, careva. Nu e nimic. Au bani și nu știu ce să facă cu ei. Cum nu știu? Păi, nu vezi? Că fac vile. Dar, ce, astea-s vile? Astea-s niște Îngrămădituri de proiecte, puse-n operă, ala-n dala, nu de către pricepuți, ci, de către chiciști. Nu vezi? Nu - o ordine; nu - o linie; nu un contur de modernitate; nu - un peisaj, din tot ce-i aici, care, să te facă să-l admiri, să te atragă, spre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
final grăbit de partidă, voracitatea lui Amin Barra - la ordinele sale, toate mobilele din palat erau îngrămădite pentru a fi transportate în cala avionului. „Nu am să las ceva în urma mea. Iau totul, totul. Sunt mareșalul Azaniei”, murmura președintele-mareșal, ce ale sese în ziua fugii sale să poarte uniforma de comandor al aviației din Azania. Un vuiet ce semăna cu izbucnirea unei mări îi ajunse, brusc, la ureche, întrerupând jefuirea propriului palat. Nici o gardă nu mai veghea la porțile salonului său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pușcărie procuri ce vrei tu. Eram pe Brăila. După ce am plecat pe cursă, iar m-am luat de m-am tăiat. Eram disperat că familia mea era la pușcărie, că pe mine nu mă caută nimeni, nu mă vede nimeni, ală venea de la vizită, ăla pleca la vizită, ăla că a vorbit cu ta-su, eram disperat. Ziceam că dacă mă tai cu lama de ras, curge sângele ăla negru și-mi revin. „Răsplătit“ - am fost băgat pe izolare. Așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
40 zile de post, ci al îndestulării. Sângele Mântuitorului în paharul de muștar redimensiona marginile. Țigările "Snagov" cu filtru, din pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă. Țigări furate una câte una, să iasă la numărătoare. Lanul cu porumb din spatele casei, podul șurei, gârla cele mai intime ascunzișuri. Fumul nu-și recunoaște cenușa, flacăra nu-și motivează arderea, aroma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te fac ăștia cobai și te-mbogățești. Mori până la urmă, da’ bogat. Să vezi ce Înmormântare o să-ți facem, cu dric de lux și fanfară. Sau aducem lăutari... Ehe, o să arunce Îndoliata populație cu trandafiri peste copârșeul din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să mi-o zică și pe-aia cu te-am zărit printre morminte, despletită și cernită! Ca să bocească scumpami nevastă și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
el, lăsând ușa deschisă. Funcționarul de la primărie locuia în două odăi, mobilate foarte sumar. Observai doar un raft de lemn alb cu două sau trei dicționare și o tablă școlărească pe care se mai putea citi, pe jumătate șterse, cuvintele "alei înflorite". După părerea lui Grand, Cottard avusese o noapte bună. Dar se trezise de dimineață cu dureri de cap și incapabil de orice reacție. Grand părea obosit și nervos, plimbându-se în lung și în lat, deschizând și închizând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am întâlnit-o pe Susan Gubar, o mare figură a criticii literare feministe. Nu m-a contrazis deloc în ideile mele privind decăderea și complacerea în marginalitate a feminismului american actual. Închiderea academică în gineceu. Își petrece viața, ca multe ale figuri faimoase ale lumii intelectuale americane, în această mănăstire care e campusul, înțelenindu-se în barocul academic, deși mustește de dorința ca tot ceea ce face să aibă un sens mai general. Așa și tânărul și foarte plăcutul Gardner, specialist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În pofida a toate acestea, de Djahane? Un amănunt, dar un amănunt uriaș: nici unul, nici celălalt nu-și doresc copii. Djahane s-a hotărât, o dată pentru totdeauna, să nu se Împovăreze cu o odraslă. Khayyam și-a Însușit maxima lui Abu Ala, un poet sirian pe care-l venerează: „Sufăr din pricina celui care m-a zămislit, din pricina mea nu va suferi nimeni”. Să nu ne Înșelăm asupra acestei atitudini, Khayyam n-are nimic dintr-un mizantrop. Nu este el cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pământ aveau, în ce fel de casă trăiau, câți co pii au avut și cum îi chema pe fiecare în parte. Apoi ce au ajuns în viață și pe unde mai sălășluiesc. Cu cine a stat în bancă la șco ală și ce o întreba învățătorul. Nu mai vorbesc despre dânsa! De când era copil și până în zilele de astăzi, își amintește totul cu lux de amănunte. Poate ar fi interesant pentru cititori să afle că ace ste amintiri ale mele despre
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mititel și ghebos ca Dinu Ciulinel! Rosti În gând, cu mare precauție un „Mulțumescu-ți ție, Doamne!” Învățat de la bunica Ileana și privind la cei care dormeau gândi: dacă aude cineva și află directorul că vorbesc de Dumnezeu!? Religia cu toate ale ei erau stric interzise În școală iar măsurile erau dintre cele mai drastice, o altă „binefacere” a regimului muncitoresc! Frumusețea apetisantă și voluptoasă a „viitoarei soții de pedagog” i-a stăpânit imaginația alungându-i somnul multe nopți la rând. Abia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
drumului pe o parte după care revenea în viteză deasupra locului unde aștepta Cristian, pentru a se îndrepta apoi în partea cealaltă. Abia după ce se convingea că nici de acolo nu pândește pericolul, relua cercetarea mai amănunțită în direcția iniți ală. Așa se gândise el să limiteze șansele producerii unei nenorociri. Jos, Cristian aștepta înfrigurat. După fiecare repriză de căutări Calistrat se apropia de el spunându-i că poate să pornească mai departe. Cât timp dura deplasarea, bătrânul rămânea deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împăcările din cuplu nu se termină niciodată. — Tu de-acolo, flautistule, tu ce zici? Păi, eu mă uitam și-mi ziceam că să-mi văd de treaba mea. Cine-i de vină, a cui e vina? Greșeală! Afară! Șeală! Ară! Ală! Ară! Pe neașteptate, Hideyoshi smulse kimonoul de deasupra al lui Nene și-l azvârli ca premiu. A doua zi, familia lui Hideyoshi nu reuși să-l zărească nici măcar o clipă, deși se aflau în același castel. Pe tot parcursul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bazarul pe scară dintr-o dată, cu un singur efort eroic. Totul a mers bine până la ultima treaptă. Apoi m-am clătinat, sau m-am împiedicat, sau m-am prăbușit sub greutatea poverii. Mi-am revenit aproape instantaneu (sau cel puțin ala cred) și m-am trezit cu Shadow lătrându-mi în față. Câinele alb tremura tot și plescăia nervos din fălci, în timp ce eu mă strecuram afară de sub fantezista avalanșă. În cele din urmă, am dus totul în dormitor și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi dau seama. — Știi ce i-a mărturisit Sergiu odată unui prieten comun? L-a luat de braț și a exclamat: „Ioana e viața, în fiecare moment e alta.“ Într-adevăr, ce e viața? O schim bare cu fiecare pas. Ala, bala, portocala Am plecat din Parisul Ioanei cu sentimentul explo ra torului care descoperise un nou continent. Apoi, la Bucu rești, în tot răstimpul zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-ai căutat peste tot, dar nu m-ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate și, lângă godinul încins, cu aburi ieșindu-mi din haine, beam câte un jeneever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros, ostentativ. Nimeream de multe ori în cartierul roșu și um blam, anonim în marea de bărbați ce se holbau la vitrine, pe lângă barurile și erotic-show-urile care-și aruncau luminile reclamelor peste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
laolaltă de forța viziunii mele, și că orice clipă de neatenție la volan ar fi făcut să explodeze peliculele metalice care le țineau astfel și ne-ar fi aruncat în cale bucăți din blocurile acelea de metal incandescent. Pe de ală parte, mașinile pe care le întâlneam din sens opus transportau uriașe încărcături de lumină rece, ca niște autocamioane cu platformele pline de flori electrice îndreptându-se către o sărbătoare. Pe când viteza lor sporea, m-am trezit atras pe banda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
e izvorul, Este cânt de ciocârlie Și freamăt de bucurie. Toma Maria-Emanuela, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “M. Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Gheț Octavian Veșnica lună Din cer veșnica lună Coboară-ale ei raze De parc-ar fi străbună Printr-ale ale ei faze. Ca pe o stea plăpândă, Ca pe un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu mă tenta, iar cluburile de pe Sunset păreau prea costisitoare pentru o stea în declin. Lungul șir de firme luminoase se termină la Doheny și atunci m-am îndreptat spre dealuri. Mulholland era împânzit cu radare și polițiști pe motocicletă, ala că mi-am înfrânat impulsul de a-i da blană spre plajă. În cele din urmă m-am săturat să conduc ca un cetățean corect și am tras pe dreapta lângă dig. Reflectoarele cinematografelor din Westwood Village măturau cerul chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]