3,286 matches
-
vorbele spuse aici să nu fie luate drept declamație zadarnică și să ni se arate recunoștință că nu insistăm asupra acestor realități sfâșietoare. Ni s-a întâmplat să vorbim cu persoane de seamă; întrebam de ce nu se gândește nimeni să aline atâtea nefericiri și prin ce capitulare a conștiinței sunt ele ascunse atât de abil în saloanele din Iași, București și Paris. Câtă crezare să i se dea afirmației conform căreia țăranii români sunt cei mai fericiți oameni de pe pământ? "Dar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
legiune de perceptori, casieri și inspectori. Trebuie mărită fără ezitare taxa contribuției funciare; trebuie să se obțină de la boieri cele cerute de Convenție: 1. Abandonarea privilegiilor și monopolurilor; ceea ce va permite crearea impozitului indirect; 2. abandonarea dijmei, ceea ce îl va alina pe țăran; 3. o bună lege rurală, care să regleze în sfârșit drepturile și obligațiile reciproce, ceea ce îi va determina pe boieri să renunțe la fermieri, paraziți care se îngrașă pe cheltuiala proprietarilor și a cultivatorilor 104; 4. faptul de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
întâmplat cu bădia. - Scoală, taică, iaca a venit cumătru din sus pe la tine, spuse zâmbind fata cea mare, care își lăsase pe mâna bărbatului casa și venise să o ajute pe mamă-sa la treburi și să o mai aline. Era cu părul prins în basma înflorată, deși pe dedesupt purta pânza neagră, iar mâinile, deși muncite, păreau ale unei doamne de oraș. Se întoarse sprintenă pe un călcâi și își făcuse loc pe ușă afară. - Zi-i să intre
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
poale de pădure Pleacă o nevestică în lume Cu basma neagră pe cap Singură, fără bărbat. A plecat din al ei sat Cu un prunc de legănat și nimică n’a luat Decât două nume în brață Să se mai aline în viață. Popa Cucoș Căldura se ridica ușor din pământul crăpat. A trecut vreme multă de când praful nu a mai fost liniștit de stropii de ploaie. Cumpăna de la fântână stă nemișcată. Apa s-a retras de mult și cei din
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai face. A promis că va urî locul unde se va muta. Dar nu și casa bunicilor unde găsise dragoste. Nu mai putea să urască. Îi plăcea acolo. Numai de ar fi putut să stea mereu cu ei, să le aline bătrânețile. - Unde, Andrei? Visa. Mâna lui se ridică, amorțită, purtată de adevăr, și arătă spre aceeași direcție, WC-ul. - Spune dacă ai dat-o în WC să meargă bunicu’ să o scoată. E în WC, măicuță? - Da. Venise scurt și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se lăsă liniștită pe spate și așteptă cuminte cu fața în sus, să fie înălțată. Copila privi mâinile și bluza ce a fost cândva albastră cu flori mici roșii, acum toată agățată de crengile salcâmilor. Scuipă pe degete ca să-și aline durerea provocată de spini. Rupse o mână de iarbă, își frecă tălpile, apoi urcă spre picioare, și cu o altă legătură de iarbă, se șterse pe mâini. Cu dosul palmei, ca oamenii mari după o zi de lucru, șterse fruntea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sterse din nou ostenită fruntea și lăsă crucea să se prăvălească în dreapta ei. Se întinse apoi lângă ea și închise ochii. O cuprinsese oboseala, deși nu își terminase treaba. Câteva furnici, încurcate de piciorușele fetei, o mușcară. Întinse mâna să aline senzația de durere, apoi pipăi lemnul crucii, ca să vadă dacă e acolo. Fața nu mai era în bătaia soarelului și deschise ochii speriată. Nu era nimeni, doar un norișor. Se ridică, spijinindu-și palmele de pământ, și se uită în jur
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
un mesager sub ferești, bătând din tobă. Mă trezesc instantaneu și mă uit pe geam; în jocul fulgilor de nea te zăresc pe tine. Ești cuadevărat cel la care eu râvneam, și ca-ntr-o poveste, vine, tristeți să-mi aline? Te aștept de o viață, dragoste târzie, nu vreau să-mi aduci ca Moș Crăciun, sac cu jucării. Din partea mea, îți voi scrie-o poezie iar tu, săți descarci sacul, plin cu bucurii. Tablou de noiembrie Este noiembrie și vremea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
peste care n-au trecut decât 500 de ani. Chiar dacă s-ar transforma într-una din acele misterioase pocitanii pe care el le rechema și le picta, dacă ar deveni unul dintre animalele ciudate, în stare, în sfârșit, să-l aline, sau o muscă, dintre acelea care îl înfricoșau vara, dacă ar șiroi, ca ploaia, din cer, cum îi plăcea lui, tot n-ar reuși să intre în atelier ! Bunul său prieten, conducătorul spitalului degli Innocenti, îi comandase un tablou pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Și atunci toată întristarea i-a dispărut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu îi alina inima... Parva fiind aproape de Năsăud, doamna Bologa venea în fiecare lună să-l vadă, să-l mângâie... Dar Apostol părea acuma vesel și mulțumit. Cartea îl pasiona. La sfârșitul anului școlar, mergând acasă în vacanță, prezentă cu bucurie tatălui său
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
firește, ar fi și mai bine... Trecând pe lângă adăpostul căpitanului Cervenko și mai având o jumătate de oră de pierdut, se abătu să-l întrebe de urât. Căpitanul citea în Biblie, cu ochii înlăcrimați, ca și când ar fi căutat să-și aline o durere mare. ― Ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol uimit. Ce jeluiești așa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasă? ― Eu sunt copac fără de rădăcini, zise Cervenko amărât, adăugând cu o privire disperată: Bologa, auzi tu, în noaptea aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii în pământ. De altfel, nici Apostol nu-i căuta privirea și s-ar fi înfuriat dacă Boteanu ar fi îndrăznit să-l oprească sau măcar să-l întrerupă. Vorbea pentru a-și alina sufletul prea încărcat, întocmai cum plângi ca să-ți mulcomești o durere prea mare. Numai după ce se răcori, se adresă direct preotului, dar cu vocea schimbată și cu o lucire nouă în ochi: ― Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dacă vrem să trăim... Numai Dumnezeu știe... Apostol o privea și o asculta cu mare luare-aminte și totuși nu pricepea nimic. Glasul ei însă, cu undulările aspre ca un cântec sălbatic, i se prelingea în suflet prin toți porii, îi alina toți nervii. Și în aceeași vreme ochii lui se odihneau pe buzele ei, puțin cărnoase, roșii-închise și umede, care se mișcau convulsiv, îndîrjite și cu un fel de imputare tainică. Când tăcu Ilona, Bologa se zgudui, ca și cum i s-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de primejdii... "Biata mamă! își zise Apostol cu un zâmbet umed. De-ar ști ea în ce primejdie mă zbat eu acuma!... când va afla vestea... Trebuie s-o afle de la mine... să afle barem că tot ea mi-a alinat inima în ceasurile din urmă, ca și în cele dintâi ale vieții mele pămîntești!" Trase scaunul lângă masă și, gustând din mâncările răcite ce-l așteptau de mult, mai citi de câteva ori scrisoarea oprindu-se de fiecare dată la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Și să-mi răsai din marea de suferinți, înnaltă, Ca marmura eternă ieșită de sub daltă. {EminescuOpIV 424} DIN CÎND ÎN CÎND... Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când, Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când. Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ; Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai poate atenua din forța loviturilor nedrepte. Bucuria este adevărată numai când se divide. Riscul dă șarm vieții. Solidaritatea ne oferă puțină căldură, când e prea frig în jurul nostru. Provocările ne condimentează viața. Autodidacții descoperă lumea. Apoi și alfabetul. Îmi alin singurătatea, consolând-o pe a altora. Bibliotecile - aceste silozuri de frumusețe și de înțelepciune. Orice suflet este abordabil, dacă îi găsești la timp struna potrivită. Omul normal aflat în exil este pătruns de dorul, nu de sâcâiala de patrie. Tandrețea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
voi vorbi în neliniștea inimii mele; mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu; 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vorbi eu, de ați fi în locul meu? V-aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi, 5. v-aș mîngîia cu gura și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea? 6. Dacă vorbesc, durerea nu mi se-alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează? 7. Dar acum, vai! El m-a stors de putere... Mi-ai pustiit toată casa! 8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea care se ridică și mă învinuie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-mi-o, îți promit, lacrimi nu îi vor apărea, Jur pe sufletul meu că îi voi dărui doar dragostea, Nu o voi atinge nici măcar cu un trandafir, Orice rău ar vrea să îmi facă, eu cu dor am să o alin, Nu vreau nici mâncare, nici apă, ci doar iubirea ei, Te rog, Doamne, te rog ascultă, căci toți suntem fii Tăi”. Nu trecu mult timp și iată, cei doi se privesc tăcuți, Parcă ar vrea să spună ceva deodată, dar
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
163r Stihuri politice asupra stemei prealuminatului, slăvitului și blagocestivului domn Io Constantin B. Basarab Voievoda {EminescuOpXV 1022} O INIMĂ CE SUSPINĂ (p. 546) O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește, De nimic nu se alină. Nime-n lume nu se-ndură Să potoale-a ei arsură, Toate s-au giurat de moarte S-o întîmpine cu ură. ["CÎND TU TRECI... Când tu treci atuncea murul Fură-n umbra-ți și conturul Ah cum nu sunt
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pentru sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fi Dan e derutat, Dan e singur, Dan e nepregătit, dar când am văzut că nu cumpără, am trecut la oferta de criză, adică: Dan vrea, Dan poate, Dan suferă. Aici am atins punctul sensibil, pentru că lor le place să aline suferința, l-am explicat că e absurd: 1. ca eu să rărnîn, din moment ce ea s-a decis să plece; 2. să plecăm fiecare de capul lui, dar să facem același drum, pentru că destinația noastră era aceeași, Franța; 3. să plătim
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
au întâlnit, Și asupra extinderii au convenit. Stabilindu-se și niște repere temporare, România are un orizont, mai clar, de integrare. Om destoinic Pentru ca om destoinic să te faci, Ai nevoie și de dascăl, și de vraci. Doctorul ca să-ți aline suferința, Dascălul, ca să-ți trateze neștiința. Omagiu Școlii Normale de odinioară De la înființare, ca școală de elit-ai pregătit Învățători ce munca și țara și-au iubit. Cu devotament, ei satele au luminat, Și, cu prețul vieții, Patria și-au apărat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
a mă opera nu m-a durut, acum de multă vreme mă doare. -Nu mi-ai spus niciodată. -Nu-mi place să mă plâng. Ionuț, care era în cameră cu ei, văzându-i triști începu să plângă. Amândoi încercau să-l aline, luându-l în brațe, când unul când celălalt, asigurându-l că nu s-a întâmplat nimic. Angela niciodată nu venise să-și vadă copilul, deși era trecut de patru ani. Din când în când o suna pe Ramona, care întotdeauna
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mi-a venit să cred. Și era atât de tânăr.“ Fiica ei, June Paton (39) din Hawes Road, Armadale, a adăugat: „E Îngrozitor când se Întâmplă așa ceva, mai ales de Crăciun. Te pune pe gânduri.“ EROU În vreme ce Heather Sim Își alina soțul muribund, un bărbat din mulțime s-a Înhămat la o tentativă dramatică de salvare, Încercând și respirație gură la gură și masaj cardiac, străduindu-se zadarnic să-l readucă În simțiri pe omul lovit de soartă, care este tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]