2,520 matches
-
de obicei o latură implicită a realizării lui. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i, chiar dacă nu o face explicit, trebuie să releve aspectele prin care exigențele alterității au fost sau nu satisfăcute. V. intersubiectivitate. COSERIU 1994. IO AMBIGUITATE. Conceptul "ambiguitate" apare de timpuriu în lucrările de filozofie, matematică, fizică, sociologie, psihologie, lingvistică ș.a., unde cunoaște abordări explicative diferite. Majoritatea lucrărilor definesc noțiunea "ambiguitate" făcînd apel la alte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cărăușu, Liliana Ionescu Ruxăndoiu etc. D. Maingueneau observă că, prin cele două postulate metodologice, abordarea inductivă și preeminența acordată secvențialității în descriere, analiza conversației se distinge atît de analiza discursului, cît și de abordările interacționiste inspirate de E. Goffman. V. alteritate, conversație, corpus, discurs, enunț. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005; BUSSMANN 2008. RN ANALIZĂ A DISCURSULUI. Sintagma analiza discursului, devenită denumire de disciplină relativ recent în istoria de aproape un secol și jumătate a științelor limbii, înglobează o varietate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
țin de limbajul politic, uzează de autodesemnare pentru a implica sau a distanța interlocutorii în legătură cu susținerea unei anumite idei. Autodesemnarea se distinge de autocalificare (eu sînt corect fiindcă ...), un procedeu prin care se urmărește realizarea unei imagini despre sine. V. alteritate, ambreior, etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN AUTONIMIE. În lingvistica actuală, termenul autonimie este folosit de obicei cu referire la statutul cuvîntului pentru care se propune o definiție (într-un dicționar), situație în care definitul este considerat prin el însuși, fără
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conținutul discursului, destinația și efectul lui (scontat sau realizat). În mod obișnuit însă, această analiză nu uzează consecvent de instrumentarul teoriei comunicării, căci acesta este valorificat în mod implicit și din perspectiva funcțiilor pe care le are limba. V. act, alteritate, discurs, funcții ale limbii. GREIMAS - COURTES 1993;. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO CONCESIE. În cercetarea gramaticală, concesia este considerată atributul semantic al construcțiilor (facultative) care exprimă factorul sau circumstanța capabilă să împiedice realizarea unei acțiuni sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de asumare a obiectelor realității, prin reproducerea lor mintală și prin determinarea trăsăturilor lor (principale). Principiile activității respective sînt de origine rațională și, ca atare, comune pentru toți, acest aspect făcînd posibile corespondențele dintre indivizii umani ce stau la baza alterității și a comunicării. Din această activitate rezultă cunoștințe sau informații despre obiecte, care, însumate, reprezintă reflectarea realității în conștiință. Deoarece cunoașterea este formată din cunoștințe, iar cunoștințele sînt informații, comunicarea, care reprezintă transferul de informații între vorbitori, este, în mod
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în explicarea orientării spre anumite realități și în determinarea capacității de a realiza ceva prin enunțuri. Componentele discursului, numărul și organizarea lor sînt subordonate scopurilor cognitive, încît analiza are sarcina de a stabili în ce măsură aceste scopuri au fost atinse. V. alteritate, comunicare, discurs, referință. D. FILOZ. 1978; FLEW 1979; VARO - LINARES 2004. IO CUVÎNT. Este un element al limbii obișnuite, lipsit în principiu de precizia unui termen științific, dar, cu toate acestea, aproape inevitabil în construirea discursului lingvistic, măcar în cazul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau implicit, conștient sau nu, într-o măsură mai mică sau mai mare) cu și prin raportare la discursurile altora, enunțurile avînd, indiferent de structura și condițiile lor de producere, un caracter eminamente dialogic. În orice discurs, transpare vocea celuilalt, alteritatea implicînd nu numai vorbitori diferiți ci și coordonate spațio-temporale diferite. Calificat în general ca devalorizant, conceptul de eterogenitate permite, în domeniul analizei discursului, o reconsiderare a corpusului analitic, raportul cu exteriorul devenind parte integrantă a enunțării și în nici un caz
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Eterogenitatea este, în consecință, o trăsătură a constituirii oricărui discurs. Se poate vorbi, la acest nivel, de o eterogenitate constitutivă, căci discursul nu este numai un spațiu care permite intruziunea unui discurs exterior, ci este chiar constituit prin "dezbaterea" cu alteritatea. La suprafața textuală, o serie întreagă de forme, fenomene și structuri (de la aluzie, citat, ironie, pînă la diferitele stiluri de discurs raportat) mai mult sau mai puțin marcate, permit actualizarea prezenței celuilalt în discurs. Eterogenitatea manifestă corespunde, astfel, "urmelor" alterității
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alteritatea. La suprafața textuală, o serie întreagă de forme, fenomene și structuri (de la aluzie, citat, ironie, pînă la diferitele stiluri de discurs raportat) mai mult sau mai puțin marcate, permit actualizarea prezenței celuilalt în discurs. Eterogenitatea manifestă corespunde, astfel, "urmelor" alterității discursive. Introdusă de J. Authier-Revuz, în 1984, și aprofundată în lucrările ulterioare, dihotomia eterogenitate constitutivă / manifestă definește, prin urmare, jocul dintre virtualitatea și actualizarea alterității discursive. Ca moduri privilegiate de manifestare a eterogenității, se evidențiază fenomenul discursului raportat, cu diferitele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau mai puțin marcate, permit actualizarea prezenței celuilalt în discurs. Eterogenitatea manifestă corespunde, astfel, "urmelor" alterității discursive. Introdusă de J. Authier-Revuz, în 1984, și aprofundată în lucrările ulterioare, dihotomia eterogenitate constitutivă / manifestă definește, prin urmare, jocul dintre virtualitatea și actualizarea alterității discursive. Ca moduri privilegiate de manifestare a eterogenității, se evidențiază fenomenul discursului raportat, cu diferitele sale stiluri (direct / indirect / indirect liber), la care se adaugă diverse modalități de citare și alte fenomene conexe: "insule textuale", "cuvinte ținute la distanță". Ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cazul aceleiași comunități, fiecare vorbitor, deși se raportează la același glosocosmos este marcat de propria individualitate, prin nivelul și felul cunoștințelor, prin predispozițiile psihice, afective și volitive, prin capacitatea de înțelegere etc. Această raportare atribuie individului uman dimensiunea socială a alterității, producînd umanizarea societății, căci o face aptă realizării lui în interiorul ei. Din faptul că glosocosmul desparte comunitățile umane și că el nu este o specie a antropocosmosului, ci fiecare glosocosmos este antropocosmosul propriu unei comunități lingvistice, rezultă că realizările cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a cărui prezență este marcată deseori anaforic. De aceea, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, noțiunea "identitate" este folosită în corelație cu alte două noțiuni, "subiect" și "alteritate". Cea dintîi permite conceperea existenței ființei raționale ca spunînd eu, iar cealaltă arată că nu există conștiința de sine fără conștiința existenței altuia, că prin diferența dintre "eu" și "altul" se constituie subiectul. Dacă se raportează noțiunea eului la cea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui de a comunica, în vreme ce identitatea de poziționare caracterizează poziția pe care o ocupă subiectul într-un cîmp discursiv în raport cu sistemele de valori curente, însă nu în manieră absolută. Acest tip de identitate se înscrie într-o formație discursivă. V. alteritate, ființă, formație discursivă, individuație, ipseitate, rol, stereotip, subiect. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN IDEOLOGIE. Ca element al limbii comune, cuvîntul ideologie denumește un sistem de idei, teorii și noțiuni pe care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n a l i z e i d i s c u r s u l u i în sintagma principiu de influență, pentru a denumi unul dintre cele patru principii care stau la baza actului de vorbire (alături de principiul alterității, principiul reglării și principiul pertinenței). Din perspectiva acestui principiu, actul de vorbire este un schimb între doi parteneri aflați în situația că ceea ce motivează intenționalitatea subiectului vorbitor se înscrie într-o finalitate a acțiunii, finalitate ce vizează un anumit impact
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intenționalitatea subiectului vorbitor se înscrie într-o finalitate a acțiunii, finalitate ce vizează un anumit impact asupra celuilalt. Acest principiu justifică de ce comunicarea socială este concepută ca o punere în practică, de către subiectul discursului, a strategiilor orientate către altul. V. alteritate, pertinență, reglare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN INFORMAȚIE. Indiferent de conotațiile primite în diferite limbaje, cuvîntul informație are în nucleul lui semnificativ conținutul de idee sau trăsătură adusă la cunoștință sau manifestată. La mijlocul secolului al XX-lea, s-a constituit o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoaște receptorul sau la ceea ce s-a spus anterior în discurs. A doua fază, cea descendentă, constă în crearea de expectative semantice în legătură cu semnificațiile care ar putea surveni în continuare. Cu această perspectivă, interpretarea discursivă se apropie destul de mult de alteritatea lingvistică, una dintre laturile care alcătuiesc esența limbii, și, de aceea, pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, interpretarea devine operantă îndeosebi în cazul discursului dialogic, deși ea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, de aceea, pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, interpretarea devine operantă îndeosebi în cazul discursului dialogic, deși ea nu lipsește în nici una dintre speciile discursive. V. alteritate, dialog, dialogism, interdiscurs, intertext. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN INTERSUBIECTIVITATE. Prin intersubiectivitate se înțelege proprietatea de a fi valabil pentru mai mult de un subiect, astfel încît un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcției comunicative a limbii de "caracter intersubiectiv, faptul de a exista, de a se produce între subiecți, între persoane". Ca atare, comunicarea, schimbul verbal între (cel puțin) doi subiecți vorbitori, ilustrează acest caracter al limbii, care a fost denumit uneori alteritate și a fost considerat ca o latură a esenței limbii. Aceasta presupune că actualizarea limbii în vorbire se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea, transmiterea de informații, este posibilă deoarece între cei doi există o legătură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că actualizarea limbii în vorbire se realizează întotdeauna între un locutor și un interlocutor, iar finalizarea, transmiterea de informații, este posibilă deoarece între cei doi există o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. V. alteritate, comunicare, dialog, dialogism. DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN INTERTEXT. Prin intertext se înțelege discursul sau ansamblul discursurilor (ori textelor), exterioare și anterioare, cu care un discurs intră în interacțiune în tratarea unui subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indice de abandonare de către locutor. Problema luărilor de cuvînt relevă o complexitate sporită atunci cînd situația de interlocuție nu este duală, participanții multipli producînd multiplicarea cazurilor de intruziune și de construcții prin colaborarea luărilor de cuvînt ale locutorilor diferiți. V. alteritate, analiză conversațională, regulator, replică. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN M MARCATOR CONVERSAȚIONAL. Prin sintagma marcatori conversaționali se denumesc o serie de elemente verbale și non-verbale care sînt caracteristice situațiilor de interacțiune și care joacă rolul de semnalmente în ceea ce privește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au dezvoltat polifonia lui M. Bahtin prin două abordări: în lingvistică și în a n a l i z a d i s c u r s u l u i. Teoria polifoniei fundamentează, alături de teoria actelor de vorbire, sensul alterității. Ea adaugă unei alterități așa-numite "externe", o alteritate "internă", stabilind că sensul unui enunț descrie enunțarea ca un dialog cristalizat, în care mai multe voci se confundă. Figurile retorice produc sensuri implicite, astfel încît enunțul în care se găsesc
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
M. Bahtin prin două abordări: în lingvistică și în a n a l i z a d i s c u r s u l u i. Teoria polifoniei fundamentează, alături de teoria actelor de vorbire, sensul alterității. Ea adaugă unei alterități așa-numite "externe", o alteritate "internă", stabilind că sensul unui enunț descrie enunțarea ca un dialog cristalizat, în care mai multe voci se confundă. Figurile retorice produc sensuri implicite, astfel încît enunțul în care se găsesc devine polifonic. Polifonia nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în lingvistică și în a n a l i z a d i s c u r s u l u i. Teoria polifoniei fundamentează, alături de teoria actelor de vorbire, sensul alterității. Ea adaugă unei alterități așa-numite "externe", o alteritate "internă", stabilind că sensul unui enunț descrie enunțarea ca un dialog cristalizat, în care mai multe voci se confundă. Figurile retorice produc sensuri implicite, astfel încît enunțul în care se găsesc devine polifonic. Polifonia nu privește numai sensul, ea poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construcției discursive din perspectiva unor trăsături specifice. P. Charaudeau a integrat noțiunea denumită astfel în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, ca unul dintre cele patru principii (alături de alteritate, influență și pertinență) care fundamentează actul de vorbire. Pentru acest cercetător, principiul reglării este ceea ce permite determinarea jocului influențelor. El constituie, în același timp, condiția pentru ca partenerii să se angajeze în procesul recunoașterii contractului de comunicare și condiția pentru a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau întreruperea schimbului prin acceptarea ori prin respingerea vorbirii altuia și a statutului lui de persoană care comunică, aprecierea ori dezaprobarea partenerului, acordîndu-i dreptul de a vorbi, revendicarea ori aprobarea de parte a subiectului vorbitor, în raport cu realizarea identității lui. V. alteritate, influență, pertinență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REIFICARE. Prin reificare se înțelege, în stilistică, transformarea unei calități într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură care constă în transformarea unui subiect în obiect, prin înscrierea în poziția sintactică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]