KorAP: Find »[drukola/base=alternanță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...84 >

2,082 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

Cruse (1972110, 1973111), Hale și Keyser (1987)112, Levin și Rappaport Hovav (1995: 111) observă că, în exemplele de acest tip, referentul obiectului direct păstrează un anume grad de agentivitate, care nu caracterizează și obiectul direct al verbelor participante la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 112) ajung la concluzia că, din moment ce, spre deosebire de verbele care denotă evenimente având cauză externă, cele cu cauză internă nu sunt cauzative la bază, acest proces reprezintă o cauzativizare. Prin urmare, în cazul verbelor care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că există și perechi care implică sensuri diferite ale verbului, care nu sunt legate prin derivare. Sensul unor verbe le permite să descrie atât evenimente cu cauză internă, cât și evenimente cu cauză externă. Soluția separării inacuzativelor primare (nu acceptă alternanța cauzativă) de cele derivate (acceptă alternanța cauzativă) nu este unanim acceptată − pentru critici aduse modelului de analiză propus de Levin și Rappaport Hovav (1995), vezi supra, 4.3. Autoarele au formulat mai multe argumente în favoarea ideii că există diferențe între

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sensuri diferite ale verbului, care nu sunt legate prin derivare. Sensul unor verbe le permite să descrie atât evenimente cu cauză internă, cât și evenimente cu cauză externă. Soluția separării inacuzativelor primare (nu acceptă alternanța cauzativă) de cele derivate (acceptă alternanța cauzativă) nu este unanim acceptată − pentru critici aduse modelului de analiză propus de Levin și Rappaport Hovav (1995), vezi supra, 4.3. Autoarele au formulat mai multe argumente în favoarea ideii că există diferențe între inacuzativele primare și cele derivate. Analiza

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
broke ' Promisiunea lui s-a spart/rupt'. Explicația pentru diferența dintre cele două exemple este că promisiunile, contractele etc. pot fi rupte numai de către agenți, nu și de instrumente, forțe naturale etc., situație în care verbul nu poate participa la alternanța cauzativă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 85) observă că verbul tranzitiv break 'a sparge, a rupe' impune mai puține restricții obiectului decât impune intranzitivul break subiectului: John opened the door/the window 'John a deschis ușa/fereastra' The door/the

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Taranto, Shapiro și Swinney (2008) au testat Ipoteza Inacuzativă folosind o tehnică numită cross-modal lexical priming (aplicată unor subiecți cu deficiențe verbale) și au demonstrat că subiectul inacuzativelor este reactivat după verb, iar subiectul inergativelor, nu. Inacuzativele care intră în alternanța cauzativă au comportament mixt în privința reactivării. Persoanele cu afazia lui Broca manifestă comportament diferit în privința inacuzativelor cu și fără alternanță, reușind să le utilizeze mai bine pe acestea din urmă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 20) reiau ideea că unele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
deficiențe verbale) și au demonstrat că subiectul inacuzativelor este reactivat după verb, iar subiectul inergativelor, nu. Inacuzativele care intră în alternanța cauzativă au comportament mixt în privința reactivării. Persoanele cu afazia lui Broca manifestă comportament diferit în privința inacuzativelor cu și fără alternanță, reușind să le utilizeze mai bine pe acestea din urmă. Levin și Rappaport Hovav (2005: 20) reiau ideea că unele clase de verbe prezintă realizare argumentală uniformă, iar altele manifestă variație de realizare argumentală, subliniind că studiile tipologice au arătat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a rupe, a sparge', open 'a deschide'), care descriu o forță externă sau o entitate care acționează asupra altei entități. Astfel de verbe au întotdeauna utilizări tranzitive și utilizări intranzitive, în care cauza externă nu este explicită, deci participă la alternanța cauzativă. Un eveniment cu cauză internă este conceptualizat ca fiind determinat de proprietățile inerente ale entității care participă la eveniment, fără intervenția unei forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care denotă evenimente cu cauză internă implicând un singur argument, care nu poate fi controlat din exterior, sunt verbe intranzitive care nu participă la alternanța cauzativă. Verbele cromatice, verbele de comunicare, verbele de emisie de sunete sunt clase coerente semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt clase coerente semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația dintre structurile tranzitive și cele cu încorporare este un fenomen de alternanță lexicală. Autorii (Hale și Keyser 1993: 82) susțin că verbele ergative pot proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât și intranzitivă. NP se deplasează în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în construcția medie, iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale și Keyser (1993: 84, 85) mai observă că asimetria în alternanța tranzitivă (între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ verbele cu alternanță ergativă (terminologia autorului) din limbile engleză și japoneză. În japoneză, există forme sufixale distincte pentru cei doi membri ai perechii. Alternanța este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale și Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ verbele cu alternanță ergativă (terminologia autorului) din limbile engleză și japoneză. În japoneză, există forme sufixale distincte pentru cei doi membri ai perechii. Alternanța este un fenomen morfologic, sintactic și semantic. Matsuzaki (2001: 7−8) preia de la Jacobsen (1982113, 1992114) ideea că există

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
iar alternanța tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ verbele cu alternanță ergativă (terminologia autorului) din limbile engleză și japoneză. În japoneză, există forme sufixale distincte pentru cei doi membri ai perechii. Alternanța este un fenomen morfologic, sintactic și semantic. Matsuzaki (2001: 7−8) preia de la Jacobsen (1982113, 1992114) ideea că există corelații regulate între marcarea morfologică și cea semantică: dacă un membru al perechii e mai marcat decât celălalt, atunci marcarea morfologică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
există corelații regulate între marcarea morfologică și cea semantică: dacă un membru al perechii e mai marcat decât celălalt, atunci marcarea morfologică reflectă un eveniment de schimbare atipic. Autorul subliniază că există corelații între limbi în privința verbelor care participă la alternanță. Un verb de schimbare de stare participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dacă un membru al perechii e mai marcat decât celălalt, atunci marcarea morfologică reflectă un eveniment de schimbare atipic. Autorul subliniază că există corelații între limbi în privința verbelor care participă la alternanță. Un verb de schimbare de stare participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care participă la alternanță. Un verb de schimbare de stare participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verb de schimbare de stare participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
stare participă la alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alternanță dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului că alternanța ergativă este diferită de alternanța obiectului nespecific: Tom smokes cigarettes

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului că alternanța ergativă este diferită de alternanța obiectului nespecific: Tom smokes cigarettes/Tom smokes ' Tom fumează țigări'/'Tom fumează'; (b) obiectul verbului tranzitiv și subiectul verbului intranzitiv trebuie să aibă rol tematic identic (rolul tematic atribuit de verb argumentului intern trebuie să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului că alternanța ergativă este diferită de alternanța obiectului nespecific: Tom smokes cigarettes/Tom smokes ' Tom fumează țigări'/'Tom fumează'; (b) obiectul verbului tranzitiv și subiectul verbului intranzitiv trebuie să aibă rol tematic identic (rolul tematic atribuit de verb argumentului intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Wechsler (2005) observă că, încă de la începutul studiilor de gramatică generativă, a existat ideea că ceva de tipul cauzare sau agentivitate este introdus în sensul propoziției în sintaxă și nu provine din sensul lexical − acest lucru explică, în concepția autorului, alternanța cauzativă. Într-o pereche de tipul: The door closed slowly/John closed the door slowly ' Ușa s-a închis încet'/'Ion a închis ușa încet', pentru a obține varianta intranzitivă, obiectul NP se deplasează în poziția de subiect (neocupată), iar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sensului verbului; (b) agentivitatea este detașabilă de rolurile specifice verbului (de ex., buy 'a cumpăra' este asociat cu rolurile Țintă și Sursă); (c) agentivitatea este asociată cu poziția subiectului; Wechsler (2005) folosește descompunerea lexicală, arătând că argumentele sunt ordonate, iar alternanța cauzativă este o consecință a faptului că în reprezentarea lexicală a anumitor verbe porțiunea cauzativă este opțională; (d) agentivitatea, în aceste cazuri, cea volițională, poate trece din argumentul extern în cel intern, atunci când verbul tranzitiv este decauzativizat (Jackendoff 1990: 128

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
deal' The ball rolled down the hill 'Mingea s-a rostogolit de pe deal' Bill rolled down the hill 'Bill s-a rostogolit de pe deal'; (e) distincția cauzare internă vs externă nu este o proprietate a itemilor lexicali, chiar verbele cu alternanță care sunt verbe de schimbare de stare cu cauză externă în varianta tranzitivă permițând cauza internă în varianta intranzitivă; (f) opțional, agentivitatea poate fi atribuită celor mai multe argumente-subiect; această regulă are două variante: ● regula subiectului: interpretează opțional subiectul ca fiind agentiv

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]