2,101 matches
-
negre. Iar bu-hu-hu-ul lor va fi mai astmatic. Vom continua dialogul nostru și cu altă ocazie? De ce nu? Și așa literatura, arta e un ținut al amăgirilor în care dacă ai intrat cu adevărat rătăcirea devine drumul cu care te amăgești că ajungi la un capăt. La un moment dat descoperi, însă, că tocmai lipsa capătului drumului este miza mare și adevărată a artei. Nu ți se pare? Știi câtă lumină e concentrată în flacăra pâlpâitoare a unei lumânări pusă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gura să o uzi cu apă nu puteai. Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și Însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L Încearcă de mai multe ori poate, poate L-o amăgi. Dar Domnul Iisus cu cuvântul l-a izgonit căci Cuvântul lui Dumnezeu e viață. Așa ne-a explicat părintele David cât am stat la poalele muntelui și am privit. Cina Cea de Taină Pe Muntele Sion, Într-o biserică am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
se întâmplă ceva și ce-am gândit eu și ce gândesc și la ora actuală, a fost că, a fost o lovitură, n-a fost revoluție, asta să fie clar pentru toată lumea, că n-a fost revoluție. Dar, na, ne-amăgim, știți cum, ne-mbătăm cu apă chioară, da... Și eu am primit bine, adică, na, n-am avut, să zic, o cădere sau, eu știu, o bucurie că eu am mers normal în viață, chiar dacă a fost revoluție, au venit
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Hindenburg și pentru care împăratul îi și adresase o scrisoare publică de mulțumire. Știam bine că astfel de manifestări se fac după izbândă, nu înainte, ca să nu se prevină inamicul de intențiile ce ai. Prin urmare, [un] bluff pentru a amăgi opiniunea publică internă și pentru a teroriza teritoriile ocupate, dar [care] nu putea impresiona pe oamenii con știenți. Ne mai spuse că și Carp începe să se sature de germani și că, prin urmare, cel din urmă germanofil agonizează. Au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de vin fiert. * Ceasul cu sonerie trezește, dar nu deșteaptă. * Nu-ți regla ceasul după mersul trenurilor. * Cuvântul dat e lege; legea nu e același lucru. * Tratatul Ribbentrop-Molotov va dăinui cât Rusia. * A visa în doi e ca și cum te-ai amăgi de unul singur. * Perechea nu completează partea care îți lipsește. * În doi, necazurile sunt duble; în unul, bucuriile sunt sterpe. * Întregul nu se compune din părți; el este monolit. * Ceea ce-ți lipsește ție nu poți găsi în altă parte
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lui Despérières. Pentru un început nu putea să fie mai bine, mai ales din punctul de vedere material. Am trimes deci o scrisoare triumfătoare părintelui meu, ca să-i dovedesc că în adevăr speranțele ce pusese în mine nu au fost amăgite; dar, când mă dusăi la penitenciar ca să intru în posesiunea funcțiunei mele, avui o mare decepțiune. Aspectul trist al salelor și coridoarelor, aerul închis si rânced ce se exala din toate părțile, figurile palide și puțin asigurătoare ale deținuților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vestitorul primăverei, cântându-ne în față. Cuprinși de bucurie și superstițioși ca toți înamorații, am încins îndată o horă strașnică pe iarba verde, siguri că o să ne meargă de astă dată după dorul inimei. Dar șiretul de cuc ne-a amăgit, căci dorul inimei a rămas neîmplinit și s-a topit încet, în oftări și lacrimi puse în versuri. Dacă m-am oprit un moment asupra acestei părți a vieței noastre intime, este pentru că ea n-a fost fără înrâurire asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e că aici, în facultate, ne e rușine să recunoștem că am luat plasă. Când merg acasă, toată lumea mă invidiază pentru statutul meu. Ăla de la ziar, mi se spune. Și ăștia se chinuie să-mi găsească o identitate și se amăgesc că le-a ieșit pasența. Nae e furnizorul meu de materie primă narativă. Dacă stau să mă gândesc bine, io de la el am învățat să scriu, pentru că, așa cum îi spune și numele, Nae Stabiliment e o instituție. Se manifesta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dracu’ poți tu să scrii? De unde urechea, auzul fin? E un miracol. Tu scrii ca să demonstrezi că nu e adevărat că nu auzi. Nu știu de ce am venit la el. Să-mi povestească câte ceva, să mă mintă frumos, să mă amăgească iar că doar scriind poți supraviețui. Că n-am nevoie de altceva. Ce să faci în lumea asta, doar să te lași pe spate ca un înțelept tibetan și să aștepți așa, ceva imprecis, să se mai lege lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
căței de usturoi și o crenguță de cimbru Înăuntru, bucate grozave de ar fi să ne luăm după cele ce spune Biblia (Facerea, 25- 27), anume că Iacob, fiul mai mic al lui Isaac și dragul mamii sale, Rebeca, a amăgit cu un blid de linte pe fratesău mai mare, Esau, făcându l să-i lase lui dreptul de primnăscut, ca să ajungă patriarh după moartea lui tătâne-său. Dar mai trebuia acum să primească și binecuvântarea părintească; Însă șireata de maică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fi aici, noi doi, unul lângă celălalt, făcând gesturile a doi oameni care se iubesc... (De vorbit nu mai vorbim, probabil că n-ai mai putea-o suporta...) Privirea ta gândește; privirea mea simte... Privirea mea încearcă să se amăgească și să nu vadă ceea ce este de văzut. 27 februarie 1953 Nu pretind să realizez altceva decât pe mine însumi! Vreau să mă revărs până la ultimele mele limite; vreau să fiu eu însumi în întregime. și nu mă las tras
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
devin, în cel mai bun caz, indiferent. Nici una din aceste două variante nu-ți poate conveni. Nici mie. Încă o seară ca aceasta și nu știu ce se mai poate întâmpla: mă îngrozește... Nu vreau să se creadă și nici să mă amăgesc pe mine însumi crezând că poate fi al meu un lucru sau o persoană care nu-mi aparține de fapt în nici un fel, care poate aparține cui vrei, întâmplării, hazardului, aventurii, amicilor, dar nu mie. Prefer să mă știu sărac
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împotriva vieții mele. Îi împrumutase regelui, care se-nclina în fața ei și vroia să mă ucidă, prietenia noastră, crezând că o va redobândi de la mine intactă, așa cum fusese odinioară, în vremea când mai aveam încredere în ea. Ca să mă poată amăgi, trebuise să se mintă pe sine - lucrurile mergeau mână în mână, una-n alta. Pierderea acestei prietenii a rămas până azi ca o falie în viața mea. A trebuit să găsesc un „animal al inimii“ și un „rege“ și din cauza
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Primind o zi liberă ca să se poată odihni în voie. De-abia fusese stinsă lumina în compartiment că a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana sforăia fără să doarmă, pentru a mă amăgi? Cămașa albă de noapte nu făcea și ea parte dintr-o manevră de diversiune? Nu-mi puteam îngădui să adorm. Întreg compartimentul întunecat și supraîncălzit era parcă înfășurat în pieptănătura aceea în formă de samovar. Aerul era greu și-mi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prelucrezi cum se cuvine: Nu ne înșeli cu glasul tău mieros; Am învățat să te cunoaștem bine! O, wallstreet, e-n zadar! Nu te-osteni! Știm rânjetu-ți și ghiara-ți de hienă; Știm cât de meșter ești în coțcării; Nu ne-amăgești cu glasu-ți de sirenă! L-am auzit destul, când ne furau Baronii tăi, petrolul, altădată; Iar noi jucam așa cum ne cântau. Cântarea ta azi nu ne mai îmbată!“ („Radio Europa Liberă“, trad. de Lazăr Iliescu, Viața românească, anul X, nr.
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-și Împiedică viitorul să sosească. În chiar argumentele sale apare vizibilă Înfrîngerea lor. A te asemăna cu apa izvorului Ameles care nu se putea păstra În nici un vas e, negreșit, o recunoaștere plină de tristețe. N-are rost să ne amăgim că În felul acesta vom lăsa loc viitorului să Înflorească iar bucuria va găsi cuibul gol. Ulise a Înțeles, se pare, că amnezia nu este numai o boală a trecutului, ci și a viitorului. Ea ne golește nu numai de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil, după multe zile ploioase și confuze marinarii lui Columb au strigat: Pămînt! Cum ar fi strigat corăbierii antici În golful Tarent (amăgindu-se după multe nopți de nesomn) numele acelei cetăți stranii unde erau interzise activitățile care prin zgomotele lor amenințau să tulbure somnul de după-amiază al altora: Sibaris! (Povestea e cunoscută. Mai puțin, poate, sfîrșitul ei. Sibariții, intrînd În conflict cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deschise sufletul Pelerinului spunându-i că se temuse ca nu cumva să primească în exerciții vreo învățătură greșită, după cum îi spusese cineva. Pentru aceasta adusese cu el cărți de care să se folosească în caz că Pelerinul ar fi voit să-l amăgească. Acestuia, exercițiile îi fură de mare ajutor, hotărând, mai apoi, să urmeze felul de viață al Pelerinului. El a fost și cel care a murit primul 1. 93. În Veneția, Pelerinul îndură o nouă prigoană, întrucât mulți povesteau că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
asculta și o privea cu intermitențe asemenea unui semafor de la colțul străzii. Când fosta lui soție, Tia, plecase ar fi vrut s-o cheme înapoi, să facă un gest, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Lăsase ușa speranței deschisă, amăgit de o iubire fără sens.Troienele reci așternute în sufletul său erau pavoazate cu aceleași sentimente. Nimic concret, nimic lucid și totuși nu-și găsise locul pe acest pământ și nu se simțea în siguranță, țipând în disperare după ceva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru că, atunci când știi că „nici un adevărș nu a fost filtrat, riscurile sunt minime. E ca și cum oamenii s-ar împăca până la urmă cu faptul că totul a fost controlat și n-ar mai avea nici un fel de speranță nu s-ar amăgi că ar mai fi ceva de descoperit... Revenind la ceea ce spuneai, eu cred că mai degrabă contează autorul, și mai puțin -ismele ; dar cu o condiție : ca autorul acela să muște din realitate (din realitatea aceea ca un fruct interzis
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
firesc să vezi filme românești normale, cu poveste credibilă, cu actori care joacă natural. “i, cum cei mai mulți se dau în vânt după prostioare americane de care e plin ProTV-ul, vor ceva asemănător și de la cinematografia românească să nu ne amăgim, Sergiu Nicolaescu a plăcut și place încă foarte multora. Sunt convins că nu vor avea mult de așteptat. Cât despre diviziunea muncii, cum o numești, s-ar putea să existe, dar nu pentru mine. Filmele cu adevărat realiste nu mă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a spus: "îți garantez că..." Poate că-n sinea lor erau siguri, știau că vor face treabă bună, dar eu, pacientul, nu primeam acea asigurare care să mă facă să accept operația. Iar dacă nu m-am operat, încerc să amăgesc durerile cu aspirine, cum mi-a spus doctorul Berneagă și totul e-n ordine. Azi mai am de umblat, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți, apoi beau ceaiul fierbinte. Mă așez pe scaunul din fața măsuței pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi singur; să stau pe betonul rece și să privesc în gol... Așa-mi trebuie! Ulciorul, care a mers de atîtea ori la apă, tot trebuia să se spargă odată prostia mea de-a face curte femeilor măritate ori divorțate, amăgindu-mă de fiecare dată că am găsit iubirea visată! Numai că... Eah!... Ce rost mai are să mă zbucium?! M-am aprins întotdeauna de la prima scînteie și am ars în întregime, trezindu-mă, în final, singur și epuizat, dar abia așteptînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de băutură, insistai să-ți spun ce "profesoară" am avut? Într-un tîrziu, cînd m-am îmbatat, ți-am răspuns: "o Doamnă, cu D mare". Acum adaug: era plasatoare și femeie de serviciu la un teatru; un timp m-am amăgit că văd în tine o părticică din ea. M-am înșelat. Stelele Polare sunt unice. Trag ușa metalică și intru în lift. Las ușile cabinei liftului să se închidă în urma mea, întind mîna și apăs pe butonul pentru etajul opt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ar putea să se refacă, să-și recapete poziția dreaptă, să vină și să dea cu dumneavoastră de pămînt. Zăăău?! Între el și mine sînt două trepte ierarhice. De la dumneavoastră la el e cale lungă pe scara valorilor, chiar dacă vă amăgiți acum că sînteți mai mare. Mai mare unde? Mai mare cum? Ați uitat, sau poate nici n-ați știut, ce spunea un înțelept, că uneori se întîmplă ca vulturii să zboare mai jos decît găinile, dar niciodată găinile nu vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]