3,081 matches
-
României (București, 1936; 1941; ediții revăzute 1990, 1993); Lacrimi și sfinți (București, 1937; 1991); lor (Sibiu, 1940; București, 1991); Îndreptar pătimaș (București, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (București, 1992); Syllogismes de l'amertume (Paris, 1952) - Silogismele amărăciunii (București, 1992); La Tentation d'exister (Paris, 1956) - Ispita de a exista (București, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) - Istorie și utopie (București, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964) - Căderea în timp (București, 1994); Le Mauvais Démiurge (Paris
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
câinilor călcați, și-un ceas hodorogit din alte secole - pernă a unei frunți înnebunite. De câte ori mă primblu prin ceață, mă dezvăluiesc mai ușor mie însumi. Soarele te înstrăinează, căci descoperindu-ți lumea, te leagă înșelăciunilor ei. Dar ceața este culoarea amărăciunii. Accesele de milă sânt precedate de o stare de slăbire generală, în care umbli cu teama de a nu cădea în toate obiectele, de a nu te topi în ele. Mila este forma patologică a cunoașterii intuitive. Cu toate acestea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
roind în jurul unei epave - din plenitudine - care e eul. Unde să mai fie loc atunci pentru pata de vid care e conștiința? Este atâta crimă și poezie în Shakespeare, că dramele lui par concepute de un trandafir în demență. Oricâtă amărăciune ar fi în noi, ea nu-i atât de mare încît să ne poată dispensa de amărăciunile altora. Iată de ce lectura moraliștilor francezi este balsamică în orele târzii. Ei au știut totdeauna ce înseamnă a fi singur între oameni; rar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vid care e conștiința? Este atâta crimă și poezie în Shakespeare, că dramele lui par concepute de un trandafir în demență. Oricâtă amărăciune ar fi în noi, ea nu-i atât de mare încît să ne poată dispensa de amărăciunile altora. Iată de ce lectura moraliștilor francezi este balsamică în orele târzii. Ei au știut totdeauna ce înseamnă a fi singur între oameni; rar de tot ce e singurătatea în lume. Până și Pascal n-a putut învinge condiția lui de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin mărăcini, că urmele pașilor mei le-ar sorbi soarele spre a se îmbăta de durere, atunci aș avea dreptul și mândria să afirm viața. Orice aprobare ar avea de partea ei mărturia infinitului de suferință și orice bucurie sprijinul amărăciunilor. E urât și vulgar a scoate o afirmație întăritoare din ce nu e plenitudine de rău, durere și mâhnire. Optimismul este un aspect degradant al spiritului, fiindcă nu pleacă din febră, din înălțimi și amețeli. Tot așa o pasiune ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mă adăpostească, fiindcă spațiul devine vaporos în avântul rătăcitor și-n fuga nesățioasă. Ca să rămâi undeva, ca să-ți ai "locul" tău în lume, trebuie să fi împlinit miracolul de a te fi aflat în vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci decât să te gândești la altul, încît nostalgia se conturează organic într-o funcție vegetativă. Dorința de altceva, din simbol spiritual, devine natură. Expresie a avidității de spațiu, nostalgia sfârșește prin a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc să mă caut acolo unde se aude lumina..., căci de mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva decât sonoritatea transparențelor? Cui nu i se pare că după fiece amărăciune luna a devenit mai palidă și razele soarelui mai sfioase și că devenirea își cere scuze, schilodindu-și ritmul, - aceluia îi lipsește baza cosmică a singurătății. Ruptura de ființă te face bolnav de tine însuți, încît este destul să pronunți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dobitoacelor, fiindcă nici unul nu pare a fi înțeles incompatibilul ochilor animalici: o enormă tristețe și o lipsă de poezie echivalentă. Privirea omenească n-a adăugat decât accentul de regret poetic, a cărui absență indică la ființele respective vecinătatea originii lor. Amărăciunea este o muzică alterată de vulgaritate. Noblețe nu există decât în melancolie... De aceea, nu e cu totul neimportant să știi în ce nuanță a urâtului de lume te-ai gândit la Dumnezeu... Un gânditor ce-ar auzi cum putrezește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea este un meșteșug. Căci nu te deprinzi așa de ușor să fii singur și zi de zi trebuie să te căznești în nemîngîiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil în nefericire și de simetrie în mâhniri pare a le fi lipsit poeților. Căci ce înseamnă a fi poet? A nu avea distanță de propriile mâhniri, a fi identic nefericirii proprii. Preocuparea de educație
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a găsi unicul rost în contemplația nimicului, când puteai rămâne prea bine în umbrele și în nimicul de fiecare zi. De unde să derive nevoia de a superpune neantului efectiv un neant suprem? Eventualitatea paradisului mă face să sorb toate amărăciunile de sub soare... Și chiar fără șansa acelei perfecțiuni, nu e îngrozitor să mori pe la mijlocul lor, să lași atâtea neîmplinite mâhniri, să te săvârșești în diletant al nefericirii? - De-ți supraviețuiește o singură tristețe, zadarnic cerșit-ai izbăvirea nemiloasei nopți. A
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de moarte. Povara viețuirii e suportabilă când te apasă până la înăbușire. Suferința nu e dulce decât sub forma chinului. Priveghindu-ți nimicnicia, eul se volatilizează cu aburii dezolării. Și atunci ce mai rămâne din întîmplarea individualizării tale? O substanță de amărăciune, răspândită într-o țeastă de drac părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința de a te adresa totuși cuiva... Și apoi cealaltă nevoie: de a te trânti la pământ
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
farmacia mai poate opri gândurile. Când otrava veghii ți-a depravat ființa, nimic nu se mai poate desfășura sub soare fără să te irite. În afară, poate, de un dialog al florilor despre moarte. Mândria drăcească de a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt copii - dar cu el, ce mai sînt? Când știi ce-i sfârșirea, a fi nu mai are parfumul firii. Căci moartea fură melodia vieții. Și din amândouă nu mai rămâne decât un dezastru nocturn și muzical. Când ai cunoscut amărăciunile și dulceața lor, îți pare rău că n-ai decât o inimă de sfărâmat. Oare de când s-au mutat deșerturile în sângele omului? Și schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au fost grădini de îndoieli. Și femeile, bolnave de deșteptăciune, suspinând în săruturi sceptice... Cine va înțelege paradoxul acestui popor care, abuzând de luciditate, nu s-a săturat de dragoste? Ce căi va fi descoperit el înspre erotică, din deșertul amărăciunii și al logicii? Și ce l-o fi mânat, nativ, spre lipsa de naivitate? În Franța existat-a vreodată vreun copil? În muzică, francezii n-au creat mare lucru, fiindcă au iubit prea mult perfecțiunea în lume. Și apoi, inteligența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai fi! Dar oamenii - prăsindu-se - se folosesc mai departe de scuza viitorului. Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor. Căci ea s-a înfiripat la punctul unde amărăciunea devine veșnicie, precum viața - eroare trecătoare - la încrucișarea nostalgiei cu timpul. De ce, când oboseala se adâncește până la vis, înțeleg plantele mai bine ca pe oameni? De ce florile mi se deschid doar noaptea? Și de ce nici un arbore nu crește în timp
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în neliniștea noastră. Din plictiseală, printr-un lung proces, putem ancora în Dumnezeu. În sine, ea nu e decât o lipsă de religie. Gîndindu-ne la stil uităm viața; străduințele spre expresie acoperă greutățile respirației; pasiunea formei înăbușă înflăcărarea negativă a amărăciunii; farmecul cuvântului ne scapă de povara clipei; formula micșorează sfârșelile. Singura ieșire pentru a nu cădea: a-ți ști toate sfârșiturile - a-ți slei otrăvurile-n spirit. De ți-ai fi lăsat mâhnirile în starea de senzație, de mult n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neant și plinătate, într-un suspin crescut din străfundurile ultime ale firii și care ne lasă pe veci un gust de muzică și de fum... Existența oamenilor e justificată prin reflexiile amare ce ni le inspiră. La un tribunal al amărăciunii, vor fi achitați cu toții și-n primul rând femeia... Nimic nu te satisface, nici măcar Absolutul; - doar muzica, această destrămare a Absolutului. Numai îmbătîndu-ne de propriile noastre păcate putem purta povara vieții. Fiecare lipsă trebuie convertită într-un deliciu; prin cult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a României (București, 1936; 1941; ediție revăzută 1990); Lacrimi și sfinți (București, 1937; 1991); lor (Sibiu, 1940; București, 1991); Îndreptar pătimaș (București, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (București, 1992); Syllogismes de l'amertume (Paris, 1952) - Silogismele amărăciunii (București, 1992); La tentation d'exister (Paris, 1956) - Ispita de a exista (București, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) - Istorie și utopie (București, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964); Le mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l'inconvénient d
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
căci lumea aceasta nu merită s-o cunoști. Am adesea senzația unei cunoașteri integrale care epuizează întreg conținutul lumii, pentru ca altă dată să nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu. Simt un gust amar în mine, o amărăciune drăcească, bestială, când însăși problema morții îmi pare fadă. Pentru întîia oară îmi dau seama cât de greu de definit este această amărăciune. Poate și din motivul că umblu după motive de ordin teoretic, atunci când ea izvorăște dintr-o regiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu. Simt un gust amar în mine, o amărăciune drăcească, bestială, când însăși problema morții îmi pare fadă. Pentru întîia oară îmi dau seama cât de greu de definit este această amărăciune. Poate și din motivul că umblu după motive de ordin teoretic, atunci când ea izvorăște dintr-o regiune eminamente preteoretică. În acest moment, nu cred în absolut nimic și n-am nici o speranță. Îmi par lipsite de sens toate expresiile și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
amăgirea idealului, când orice satisfacție în datele imediate ale vieții ar fi imposibilă și orice resemnare iluzorie și când toate cadrele unei vieți normale ar plesni definitiv. Toți oamenii care suferă în tăcere și care nu îndrăznesc să-și verse amărăciunea nici cel puțin în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistră dizarmonie, cu strigăte stranii care să cutremure acest pământ. Apele să curgă mai repede și munții să se clatine amenințător, arborii să-și arate rădăcinile ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
marii singurateci și că iluziile lor au fost mai mari decât ale celor naivi sau ignoranți! Gândul renunțării este atât de amar, încît este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă. Cine n-a simțit în momentele de amărăciune și de tristețe un fior rece prin tot corpul, o senzație de părăsire și de ineluctabil, de moarte cosmică și de neant individual, de vid subiectiv și neliniște inexplicabilă, acela nu cunoaște preliminariile groaznice ale renunțării, rezultate ale unei îndelungi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trebui să ne întristăm. Țăranul român știe cam prea mult despre viață și despre moarte, deși nu înțelege nimic din istorie. Ai crede că cine știe ce experiență seculară de viață intensă cu o tradiție îndepărtată îl silește la atâta îndoială și amărăciune. Țăranul bavarez, olandez sau elvețian este un sugaci față de țăranul nostru. Poate că toți românii nu sîntem decât niște copii bătrâni. Să ne fi născut din oboseala romanilor și lacrimile dacilor? Nu este chiar așa de plăcut a mai adăuga
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rămâne indecisă, la zona de mijloc între culturile mari și cele mici. O Spanie a sud- estului Europei, fără ardoarea și farmecul ei romantic, dar cu același nivel istoric. Și fără un Cervantes, care să ne descrie un Don Quijote al amărăciunilor noastre... III România și-a dat seama de ea însăși numai în secolul trecut, și nu în începuturile lui. Că înainte vreme au știut câțiva că sânt români este evident și nesemnificativ. O simplă stabilire de identitate, fără nici un plus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
semilunei și-au făcut un merit din a-și lichida ereditățile turcești. Există însă o singură țară care să nu fie mândră de vestigiile romane? O urmă de drum roman este un îndemn la glorie; o moschee, un prilej de amărăciune. Avalanșa turcească ne face sesizabilă diferența între o mare putere și o mare cultură. Deși una pe alta se implică și se condiționează, am mărturisi totuși prea puțin respect pentru nuanțe, dacă nu am releva plusul pe care-l presupune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]