10,633 matches
-
cînd barca însăși vroia să înainteze și era împinsă încă puțin de valuri. Echipajele de doi ori doi care păreau, adesea, a fi mînate cu mai mare greutate înainte, decît înapoi. Și, desigur, dublu fără cîrmaci, precum o libelulă printre ambarcațiuni, uneori nesigur în mișcările sale, dar întotdeauna plin de grație, cu vîsle care păreau prea lungi pentru linia lui suplă. Am ajuns să cunosc echipajele, băieții și bărbații care mergeau pe apă în fiecare zi, pe orice vreme pentru că se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
linie de un albastru întunecat. Din cele șase uși care străjuiau intrările în șopronul pentru bărci, două cîte două, patru dispăruseră complet, iar dincolo de celelalte două nu se mai afla nimic. Șopronul este gol. Din ordinul autorităților, toate clădirile pentru ambarcațiuni vor fi demolate în această iarnă. Motivul, se spune, este că ar fi o piedică în apărarea orașului. Dar eu nu pot să cred asta. Trebuie să fie altceva. Chiar dacă această iarnă se va sfîrși vreodată, vara nu va mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după noul pod, al nostru, cel cu lămpile electrice care marca de asemenea și marginea orașului, începea deodată un curent înșelător încrucișat, ca și cum ar fi trecut un vas mare cu motor puternic, ori un remorcher. Dar nu se zărea nici o ambarcațiune cu motor, am depășit numai un șlep cu baza plată cu o pînză mare, cafenie, care se vedea a fi încărcat cu lăzi cu legume, și o pereche de iole. În ciuda valurilor, care veneau acum din dreapta, apoi din stînga și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ton și volum. Bărbatul în jachetă decisese să nu mai stea după cele două echipe roșii. Erau prea departe în urma celorlalte. Legănarea prorei a pierdut ultima urmă de coerență pe care ar fi avut-o așa cum a ridicat întîi o ambarcațiune, apoi pe cealaltă și le-a măturat din cursă. "Fii atent!" a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
au fost create cu sume care depășeau 30.000 £. în 1846, cînd canalul Monkland a început să fie obiect de îngrijorare, alături de canalul Forth și Clyde, prețul de cumpărare a fost de 3.400 £ pe acțiune. Canalul fusese închis circulației ambarcațiunilor înainte de nașterea lui. Dintr-un canal prin care se făcea comerț pînă în cele mai îndepărate colțuri ale țării, devenise o fîșie sălbatică prin care trestiile, sălciile, lebedele și găinușele de baltă ajungeau în inima orașului. Era contrariat de expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suflată din sentimente nobile Lanark stătuse cu capul proptit în mîini. Zici că mă creezi, spuse el. — Așa e. — Atunci cum pot trăi experiențe de care nu ai habar? Ai rămas surprins cînd ți-am povestit ce-am văzut din ambarcațiune. Răspunsul este neobișnuit de interesant; ascultă atent, te rog. Cînd Lanark se va sfîrși îo să-i dau operei numele tău), va avea în mare două sute de mii de cuvinte și patruzeci de capitole, și romanul va fi împărțit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pavată, printre pajiști și copaci cu lampioane chinezești. — Creadeam că sîntem undeva foarte sus, Gloop, spuse Lanark. — Numai în interior. Stadionul e construit pe locul unui fost doc. Fluviul e undeva jos, Narky dragă. Trecură de un debarcader cu mici ambarcațiuni de agrement care se legănau ușor și ajunseră la o întindere netedă de apă cu lampione de-a lungul malului îndepărtat. Lanark se opri și arătă cu un gest dramatic spre luminile reflectate în apa întunecată. — Gloop! strigă el. Poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare și arătătorul în două deschizături mici din mijloc și o ridică ușor, deși avea un diametru de șaizeci de centimetri și o grosime de cinci centimetri. — Iată drumul spre acasă, spuse Monboddo. Uită-te înăuntru. Vei recunoaște interiorul unei ambarcațiuni familiare. Se ridică și rămase la colțul biroului cu mîinile în buzunar. Lanark se aplecă și privi îndelung în gaura rotundă. Era o cavitate tapițată cu mătase albastră. — Nu ai încredere în mine, spuse Monboddo. Dar te vei urca pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după vreme. În așa măsură încît farfuriile antenelor parabolice întorc ostentativ spatele acestui trecut revolut. Foarte repede, instalațiile industriale și antrepozitele de aici cedează locul. Cheiul se urbanizează și oferă pietonilor un pavaj ordonat. Privirea poate admira nestingherită fluviul și ambarcațiunile de croazieră, care zăbovesc aproape întotdeauna aici. Pe partea opusă a debarcaderului, o grilă lungă deschide calea către vechile terenuri ale uzinelor Citröen, transformate acum într-un parc modern. Pe aceste terenuri, cumpărate de Municipalitate în 1972, trecutul a fost
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
din urmă victimă este vasul Manitoba, ai cărui pasageri sunt în imposibilitate de a da cele mai mici detalii despre cele întâmplate lor. Le va fi dat lui Jo, Zette și Jocko să fie conduși, după o evadare cu o ambarcațiune improvizată, spre adâncurile de mare în care se țese această conspirație globală. Arma cu care banda de pirați atacă navă după navă este submarinul echipat cu raza V - un instrument redutabil ce deține potențialul de a opri motoarele oricărei nave
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto, marinarul fără de navă și fără de noroc. Sven, „omul din Caraibe”, domină spațiul ficțiunii cu același amestec oximoronic de dezabuzare și de angajament revoluționar definindu-l pe Corto. La cinci decenii de la pelerinajul antilez al lui Corto, Sven este stăpânul ambarcațiunii ce asigură trecerea dintre insulele acestui vast continent de ape. Cu aerul brutal și visător al unui detectiv din epoca de hard boiled fiction, Sven înfruntă un teritoriu și o istorie care par să stea sub semnul geamăn al revoluției
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ale sfârșitului lumii, în care potopul biblic pare o nimica toată pe lângă dezastrele combinate ale cutremurului și valurilor uriașe care au inundat o parte a teritoriului japonez. Un oraș cu 27.000 de locuitori este spulberat de valuri. Mașini, case, ambarcațiuni și chiar nave cu tonaj sporit sunt purtate haotic pe valuri ca niște simple coji de nucă. Mai grav este faptul că s-a produs explozie la acea centrală atomoelectrică, că există pericolul real al contaminării radioactive în zonele învecinate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de baze de date ar putea fi incluse în viitor: CELE ZECE RESURSE PRINCIPALE PE CARE AUTORII FURTURILOR DE IDENTITATE LE VOR EXPLOATA: 2006 Înregistrări medicale Realizarea de fișiere via e-mail Date legate de istoria creditelor Înregistrări realizate în vehicule, ambarcațiuni și aparate de zbor Numărul asigurării sociale Formalități de schimbare a adresei de domiciliu Înregistrări ale datelor de naștere Informații personale online. Înregistrări legate de deținerea de proprietăți și transferuri Obținerea de diplome profesionale CELE CINCI RESURSE PRINCIPALE PE CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
peste mal. Barcagiul ne-a trecut dincolo la iuțeală și fără să ne dea vreo emoție. Gundo însă, care era înfricoșat de apa adâncă, avea fața de culoarea cenușii și degetele vinete de cât de tare se ținea de marginile ambarcațiunii zgâlțâite. - Azi mai avem de făcut cel puțin cincisprezece mile. Dacă nu ne grăbim, ne prinde întunericul și ajungem cine știe unde, ne-a spus Bovo în timp ce ne odihneam pe trunchiul unui copac prăbușit. Problema noastră, a mea și a lui Gundo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urma să-l împărțim, și-n plus, eu puteam să iau la bord șase oameni pe drumul de întoarcere. A fost prima și ultima oară în viața mea când, constrâns de împrejurări, am făcut pe negustorul. Anafesto era posesorul unei ambarcațiuni, una din acelea lungi și rapide cu care ducea în Bizanț pește sărat și sticlă ieftine. Importa de-acolo, având grijă să nu încalce înțelegerile cu Ravenna, ierburi amare, relicve din Țara Sfântă, orez, năut, piei neargăsite, asfalt de la Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mare era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească și n-am scos capul decât ca să privesc. Pe țărmul îngust și stâncos doi bărbați se uitau după pânza unui vas aflat la orizont. O ambarcațiune cu vâsle, încă departe, se apropia agale. Am recunoscut spinarea demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al familiei Kermeur nu protestase atunci cînd Jeanne Îi spusese să preia el șantierul naval la ieșirea la pensie a unchiului Joseph. Faptul că el preferase să se facă marinar nu intra la socoteală. La urma urmei, era vorba de ambarcațiuni, chiar dacă el construia traulere. CÎnd șantierul trecuse printr-un moment dificil, cu zece ani În urmă, Christian, pe atunci cu o situație financiară foarte bună, investise bani În afacere și devenise, cum era și firesc, asociat. Numele Kermeur și Bréhat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Bréhat erau alăturate pe fațadă. Așa cum ar fi trebuit să fie În registrul primăriei, gîndi În fugă Marie, Înainte să pătrundă plină de hotărîre În hangar, urmată de Morineau. Vreo cincisprezece meșteri - tîmplari, dulgheri, zugravi - trebăluiau În liniște În jurul ambarcațiunilor aflate În hala de construcție. Christian le propusese să-și ia o zi liberă, dar ei refuzaseră, ziceau că, dîndu-și osteneală, vor simți mai puțin tristețea... Cu toții ținuseră mult la Gildas. Marie tocmai trecea pe lîngă un trauler căruia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cine din Lands’en avea interes s-o Înspăimînte ca s-o determine să plece? Respirația i se opri cînd Își aduse aminte că cel care Îi dăduse Întîlnire acolo era tocmai Christian... Apoi alungă gîndul acela, doar Îi văzuse ambarcațiunea Îndepărtîndu-se În larg mai Înainte chiar ca ea să fi găsit biletul. Era totuși de necrezut că era singura care voia să descopere adevărul asupra morții ciudate a lui Gildas. Iar faptul că i se reproșa acest lucru i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un lung moment Înainte de a răspunde. - Am cuvîntul tău de onoare că vom pleca de Îndată ce te vei liniști În privința lui? Încuviință un pic cam repede. Fără să clipească. * * * Hobanele agitate de un vînt de 7 noduri zdrăngăneau cu putere, iar ambarcațiunile, deși ancorate la adăpost, păreau cuprinse de o frenetică țopăială care amintea de mișcările dezordonate ale bolnavilor loviți de așa-numitul dans al Sfîntului Guy. Pe puntea pustie, cîteva plase de pescuit uitate, luate pur și simplu pe sus, străbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al proastei lui dispoziții și al unui potop de Întrebări. - Ai sigilat cabinetul doctorului? Ai trimis prin fax avizul de căutare pentru Nicolas Kermeur și Chantal Pérec la SRPJ din Brest? Ai prevenit căpitănia să nu lase să iasă nici o ambarcațiune? Ultima Întrebare Îl luă prin surprindere pe Stéphane. - Cu furtuna asta, ar trebui să fie cineva complet țicnit să iasă În larg, Îngăimă el. - Ei bine, procedează ca și cum ucigașul ar fi complet țicnit, Morineau, Îi replică Lucas, maimuțărindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Gwen că șovăie. Arătă spre Pierric, ghemuit mereu Într-un ungher. - Și ia-l de aici pe cretinul ăsta, mă deprimă. * * * Capătul secționat net atîrna de inel. Lucas se Întoarse spre Marie și arătă locul rămas gol Între celelalte ambarcațiuni amarate la ponton. - E vorba de un cabin-cruiser echipat cu două motoare de 90 CP. Cel care l-a furat era grăbit să plece. Ea nu făcu nici un comentariu. Vestea că un vas tocmai fusese semnalat În primejdie În pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel din firele de păr de pe anexa ambarcațiunii furate... Lucas păru de data asta interesat; luă raportul și făcu o mutră scîrbită. - Dobitocul! - Cine? - Vrei să te pun la treabă? Stéphane bătu rapid În retragere, Lucas formă pe mobil numărul de telefon al Mariei. Ticălosul de Bréhat scufundase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate! Nu cumva o spuneți ca să-mi faceți plăcere? Întrebă el, brusc Înviorat. TÎnăra polițistă Îi aruncă o privire deloc amabilă: - Ar fi bine să dăm de ea În viață, PM. Pentru ea, firește, dar și pentru dumneata. Hangarul pentru ambarcațiuni se sprijinea de stîncile care mărgineau plaja privată a familiei Kersaint. Soarele răsărise de vreo jumătate de ceas, iar marea Începuse să se retragă, lăsînd să se vadă șinele care Îngăduiau ca iahtul să fie dat la apă indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se grăbească, își încărcă prada într-un caiac șubred și începu să vâslească alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștini și ridică padela. Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza, foarte blândă, aducea un parfum verde-închis, de selvă virgină, dar nici un singur zgomot, nici o voce omenească, nici un huruit de mașină, nici cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]