KorAP: Find »[drukola/base=ambulanță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...661 >

16,511 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

doar în jurul capului tău, sau ce naiba făcea. — Dar acu’ o să ia și el parte la număr. O să tragă... — Da, numai vezi să nu-ți tragă și țâțele. Tot ce mai lipsește aici ar fi un blestemat de accident ș-o ambulanță ca să-mi pună pe fugă clienții și să-mi prăpădească investițiile. Sau poate papagalului îi vine-n cap să zboare printre spectatori și să scoată ochii cuiva. Nu, ca să fiu sinceră, n-am nici o încredere în tine și-n pasărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
milion pentru o scrisoare pe care n-am scris-o eu. — A, nu? Ba eu sunt sigură că unul ca Abelman poate. Pot să mi-l și închipui pe avocatul pe care l-a angajat. Schilodit de atâta alergat după ambulanțe. Mutilat de flăcările incendiilor pe care le-a provocat ca să scoată bani de asigurare. — Uite ce, dacă nu te grăbești să vii, va trebui să te întorci acasă cu autobuzul. Biroul ăsta îmi provoacă indigestie. — Bine, bine. Văd eu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de plată ale psihiatrului. Sunt destul de înfricoșătoare. — S-a sonat? — Într-un mod violent și total. Am trecut printr-o încercare grea cu el. Prima dată când s-a dus la Mandeville, a fost nevoie să fie transportat într-o ambulanță blindată. După cum știți, fizicul său e impresionant de mare. Dar astăzi a plecat cu ambulanța inspectoratului statal. — Poate primi vizitatori la Mandeville? — Desigur. Puteți merge să-l vedeți. Duceți-i niște prăjituri. Ignatius trânti telefonul, puse un sfert de dolar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
total. Am trecut printr-o încercare grea cu el. Prima dată când s-a dus la Mandeville, a fost nevoie să fie transportat într-o ambulanță blindată. După cum știți, fizicul său e impresionant de mare. Dar astăzi a plecat cu ambulanța inspectoratului statal. — Poate primi vizitatori la Mandeville? — Desigur. Puteți merge să-l vedeți. Duceți-i niște prăjituri. Ignatius trânti telefonul, puse un sfert de dolar în palma mamei sale care tot mai ținea disprețuitoare ochii închiși și plecă la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
duce și a da cu piciorul în grămadă ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul cu pălărie tare îi spuse politicos: — Aș vrea să folosesc telefonul. Poate-i mai bine să chem o ambulanță. Lana privi costumul de mătase, pălăria, ochii miopi, șovăitori. Simțea că nu-i pericol, că e un om blând. Vreun doctor bogat. Vreun avocat. Poate ar fi putut să prefacă acest mic fiasco în ceva profitabil. — Desigur, șopti ea. Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
toată secția asta a spitalului? Ce crezi c-o să spună domnișoara Annie? Cum am să mai dau eu ochii cu oamenii, idiotule, nebunule? Acu’ spitalu’ ăsta vrea două’j’ de dolari, ca să mă lase să te iau acasă. Șoferul de la ambulanță nu putea să te ducă la Caritas? Nu! A trebuit să te aducă aici, într-un spital unde se plătește! De unde crezi tu că iau două’j’ de dolari? Mâine trebe să achit o rată pentru trompeta ta. Trebe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
jucărie cum e mașina ta. — Ignatius, așa, dintr-o dată, ai devenit din nou tu însuți, cel oribil. Așa, dintr-o dată, am impresia că fac o foarte mare greșeală. — O greșeală? Bineînțeles că nu, spuse dulce Ignatius. Dar fii atentă la ambulanța aceea. Nu dorim nici unul să ne începem pelerinajul cu un accident. Când trecu ambulanța, Ignatius se aplecă în direcția ei și văzu scris pe ușă „Spitalul Caritas“. Lumina roșie care se învârtea deasupra ambulanței se revărsă pentru o clipă asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
însuți, cel oribil. Așa, dintr-o dată, am impresia că fac o foarte mare greșeală. — O greșeală? Bineînțeles că nu, spuse dulce Ignatius. Dar fii atentă la ambulanța aceea. Nu dorim nici unul să ne începem pelerinajul cu un accident. Când trecu ambulanța, Ignatius se aplecă în direcția ei și văzu scris pe ușă „Spitalul Caritas“. Lumina roșie care se învârtea deasupra ambulanței se revărsă pentru o clipă asupra Renault-ului, pe când cele două mașini treceau una pe lângă alta. Ignatius se simți insultat. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dulce Ignatius. Dar fii atentă la ambulanța aceea. Nu dorim nici unul să ne începem pelerinajul cu un accident. Când trecu ambulanța, Ignatius se aplecă în direcția ei și văzu scris pe ușă „Spitalul Caritas“. Lumina roșie care se învârtea deasupra ambulanței se revărsă pentru o clipă asupra Renault-ului, pe când cele două mașini treceau una pe lângă alta. Ignatius se simți insultat. Se așteptase la o camionetă masivă cu zăbrele. Îl subestimaseră trimițând după el un Cadillac vechi și uzat. I-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

Când prelevezi țesuturi în teren, riști contaminare. Toată lumea știa asta. Așa că se puteau întreba de ce își asumase Marty Roberts acel risc. Și, după scurt timp, aveau să se întrebe ... Paștele mamii ei de situație! Parcă în parcarea de urgență, lângă ambulanțe, și porni repede pe holul de la subsol, spre Patologie. Era ora prânzului, așa că nu era aproape nimeni acolo. Șirurile de mese de oțel erau goale. Raza făcea curățenie. — Zevzec nenorocit ce ești, zise Marty. Vrei să ne bagi pe amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de individul acela. — S-a întâmplat doar o dată, spuse Dolly. — Ba de mai multe ori. — Vasco, zise ea. Totul va fi în regulă azi. — OK, spuse el. Se aplecă și o lăsă să îl sărute pe obraz. Afară, pe alee, ambulanța era parcată, cu ușile din spate deschise. Vasco simți miros de țigări. Ocoli mașina. Nick stătea în partea din spate, într-un halat alb de laborator, fumând. — Iisuse, Nick. Ce faci? — Doar una, spuse Nick. Stinge-o, zise Vasco. Plecăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
și îi întinse o sticluță mică de Jack Daniel’s. — Minunat, spuse Vasco și se apropie, oprindu-se exact în fața lui. Ascultă-mă bine, zise el, calm. Dacă mai faci o tâmpenie ca asta de azi, te arunc personal din ambulanța asta, pe 405. Dacă vrei să-ți transformi viața într-o tragedie, pot să te ajut eu. Ai priceput? — Da, Vasco. — Bine. Mă bucur că ne-am înțeles. Făcu un pas în spate. — Întinde mâinile. — Sunt bine ... — Întinde mâinile. Vasco

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
înclinând din cap, fără tragere de inimă. — Bine ... O să mă duc la el acum și o să-i spun că poate rămâne aici până la terminarea orelor, zise Lynn. Capitolul 55 Alex Burnet sări din taxi și alergă spre școală. Când văzu ambulanța, inima începu să-i bată cu putere. Cu câteva minute înainte era cu o clientă, care plângea, când recepționista o apelase pe interfon, ca să-i spună că sunase învățătoarea lui Jamie. Ceva despre o vizită a fiului ei la doctor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
a fiului ei la doctor. Povestea era neclară, dar Alex nu mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise într-un taxi și îi spusese tipului să nu oprească la semafoare. Ambulanța era lângă bordură, cu ușile deschise și un doctor în halat alb așteptând în spate. Lui Alex îi veni să urle. Nu mai simțise niciodată asta până atunci. Lumea devenise alb-verzuie. Îi era rău, de frică. Alergă pe lângă ambulanță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
semafoare. Ambulanța era lângă bordură, cu ușile deschise și un doctor în halat alb așteptând în spate. Lui Alex îi veni să urle. Nu mai simțise niciodată asta până atunci. Lumea devenise alb-verzuie. Îi era rău, de frică. Alergă pe lângă ambulanță și intră în curtea școlii. Mămica de serviciu de la recepție spuse: — Pot să vă ajut ... Dar Alex știa unde era clasa lui Jamie, la parter, în curtea din spate. Se îndreptă direct spre ea. Îi sună telefonul. Era învățătoarea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
că ar trebui să mergem mai încolo, zise Casey Rogers. Să nu-i întrerupem. Apoi, vorbind la telefon: — Cu dr. Hughes, te rog. Da. Sunt Casey. Porniră împreună spre intrarea în școală. Când ajunseră la arcada de la intrare, Alex văzu ambulanța. — Ați adus o ambulanță? întrebă ea. — Nu, Dumnezeule. N-am idee ce e cu ea, spuse femeia, după care arătă spre parbriz. Se pare că șoferul își ia prânzul. Alex văzu prin parbriz un bărbat solid, cu un cioc negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
mergem mai încolo, zise Casey Rogers. Să nu-i întrerupem. Apoi, vorbind la telefon: — Cu dr. Hughes, te rog. Da. Sunt Casey. Porniră împreună spre intrarea în școală. Când ajunseră la arcada de la intrare, Alex văzu ambulanța. — Ați adus o ambulanță? întrebă ea. — Nu, Dumnezeule. N-am idee ce e cu ea, spuse femeia, după care arătă spre parbriz. Se pare că șoferul își ia prânzul. Alex văzu prin parbriz un bărbat solid, cu un cioc negru, molfăind un sandviș. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
să-și dea seama ce. — Dr. Hughes? Sunt Casey. Da, sunt aici, cu doamna Burnet, iar dânsa spune că Jamie nu s-a tăiat la picior. — Nu s-a tăiat, repetă Alex. Trecură pe sub arcadă și ieșiră, apropiindu-se de ambulanță. Șoferul își puse sandvișul pe bord și deschise ușa de pe partea sa. Cobora. — Da, dr. Hughes, spuse Casey. Chiar acum ieșim din școală. Îi întinse telefonul lui Alex. — Vreți să vorbiți cu dr. Hughes? — Da, zise Alex. Când duse telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Vreți să vorbiți cu dr. Hughes? — Da, zise Alex. Când duse telefonul la ureche, auzi un țiuit electronic, care o dezorientă. Dădu drumul telefonului, când Casey Rogers o prinse de coate și îi trase brațele în spate. Șoferul ocolea prin fața ambulanței, venind spre ea. — Nu avem nevoie de copil, spuse el. E bună și ea. Avu nevoie de câteva clipe, înainte să-și dea seama ce se întâmpla. Era răpită. Ceea ce urmă fu instinctiv. Lovi cu capul în spate, izbind-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
trotuar, nereușind să-și mențină echilibrul. Se ridică imediat în picioare. Femeia se ridicase și ea, în timp ce sângele i se scurgea pe asfalt. O ignoră pe Alex și se duse să-l ajute pe bărbatul solid, care stătea sprijinit de ambulanță, îndoit din mijloc, ținându-se cu mâinile de gât și gemând de durere. Alex auzi sirene în depărtare. Cineva chemase poliția. Femeia îl ajuta acum pe bărbatul solid să urce în ambulanță, așezându-l pe scaunul din dreapta al mașinii. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ajute pe bărbatul solid, care stătea sprijinit de ambulanță, îndoit din mijloc, ținându-se cu mâinile de gât și gemând de durere. Alex auzi sirene în depărtare. Cineva chemase poliția. Femeia îl ajuta acum pe bărbatul solid să urce în ambulanță, așezându-l pe scaunul din dreapta al mașinii. Totul se întâmpla foarte repede. Alex începu să se îngrijoreze că cei doi aveau să scape, înainte să apară polițiștii. Dar nu avea ce să facă. Femeia urcă în ambulanță și îi strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
să urce în ambulanță, așezându-l pe scaunul din dreapta al mașinii. Totul se întâmpla foarte repede. Alex începu să se îngrijoreze că cei doi aveau să scape, înainte să apară polițiștii. Dar nu avea ce să facă. Femeia urcă în ambulanță și îi strigă lui Alex: — Tot te vom aresta! — Ce? întrebă Alex. Începea să realizeze cât de ireal părea întregul incident. — Ce-o să faceți? — O să ne-ntoarcem, japiță! urlă femeia, pornind motorul. N-o să scapi! Luminile roșii de alarmă ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
și îi strigă lui Alex: — Tot te vom aresta! — Ce? întrebă Alex. Începea să realizeze cât de ireal părea întregul incident. — Ce-o să faceți? — O să ne-ntoarcem, japiță! urlă femeia, pornind motorul. N-o să scapi! Luminile roșii de alarmă ale ambulanței porniră, odată cu sirena. Femeia trecu mașina în prima treaptă de viteză. — De ce? strigă Alex din nou. Nu-i trecea prin minte decât că toată afacerea aceea fusese o greșeală îngrozitoare. Dar Vern Hughes chiar era doctorul ei. Și folosiseră numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
mână. — Mergem acasă pe jos? întrebă el, oftând. — Da, pe jos. Dar, chiar în clipa în care el puse întrebarea, Alex începu să cugete. Locuiau la numai câteva cvartale de școală. Era sigur să meargă acasă? Oare oamenii aceia cu ambulanța nu-i așteptau? Sau poate data viitoare aveau să se ascundă mai bine? E prea mult de mers, zise Jamie, rămânând în urmă. Și prea cald. — Mergem pe jos, Jamie. Și gata, nu mai avem ce discuta. În timp ce mergeau, Alex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
OK. Avem vreo veste de la tatăl meu? — Nimic, în ultima perioadă. — OK. De fapt, nu era în regulă, pentru că acum avea tot mai clar senzația că totul era în legătură cu tatăl ei. Sau cu celulele lui. Vânătorii de recompense aduseseră o ambulanță, cu un doctor în spate, pentru că voiau să ia o mostră sau să execute vreo procedură chirurgicală. Ace lungi. Văzuse lumina soarelui reflectându-se pe niște ace lungi împachetate în plastic, când doctorul din ambulanță răscolea printre lucruri. Și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]