2,720 matches
-
de linii și de culori care trădează impetuozitatea sentimentului. Peisajul este tandru, întunecat și dramatic. Picturalul îl surprindem încă și în acest volum, lumina favorizând atât expresia cât și sentimentul comunicat: "Și-o mâhnire dulce peste pacea serii, cu vedenii amețite în frunzare" sau "o ciudată primăvară s-a lăsat, ceața trece galbenă pe fața lunii/ dincolo de sat/ și-n fiecare sat/ în frunziș de lună îmbrăcând salcâmii". Iubita aduce "gânguritul spicelor, cântarea norocoasă a ploilor, mângâie fruntea". Universul este cărnos
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iată, într-un univers ros de mizerie (socială, morală)... Popasurile scamatorului justifică... întretăierea mediilor, alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele din urmă, la pierzanie. Pistolului cu care colonelul amețit de șampanie și romanțe va doborî în joacă porumbelul scamatorului îi corespunde sabia ucigașă, dar "adevă rată" a celui care nu crede în miracolul artei. Îndepărtarea martorilor, în scena finală, pare nu atât o aplecare sub povara spaimei ori a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
altfel se pă gînește cu sufletul. De-i avea fini mulți, pe ceea lume te scot de-i fi la întuneric: toți îți ies cu lumînări în mînă. Fîntînă La vreo fîntînă adîncă să nu te uiți în fundul ei, căci amețești și cazi. Să nu trimeți copii mici la fîntîni urlătoare, că i apucăă Dumnezeu fie cu noi! Flăcău Flăcăul care se lă lunea nu se mai însoară. Flecar Flecar, gureș, vorbăreț din cale-afară, pocit la gură etc., să nu crezi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de cruciat în contra "huliganismului șovin" de origine plebee ("grajdul lui Eugen Barbu și al clicii sale de mercenari"). S. Damian, ex-apologet și prieten al lui Marin Preda, regretă retrospectiv că a făcut jocul oficialilor, lăudându-l excesiv pe prozatorul care, amețit de succes, s-a crispat brusc când criticul va cuteza să elogieze o carte a nou-venitului N. Breban, "Francisca". Emblemă creditată de regim, Marin Preda nu va deveni peste noapte, așa cum o va face Breban, inamicul public numărul unu al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Teodorescu; pe... ceilalți nu-i mai știu. Păunescu era în formă (era tînăr pe-atunci, și cu-adevărat Poet!), Pintilie la fel, Țepeneag puncta cu șart discuțiile... A fost o seară (noapte) minunată! Prost e că, obosit de-atîta privit & ascultat, amețit de vin și de frumusețea unor actrițe, am adormit buștean, cu somn greu, nepermis de greu. Fiindcă în cameră cu mine era cazat Băcanu. Și eu încuiasem ușa, cînd m-am dus la culcare. Dimineața s-a uitat tare urît
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frămîntat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pămîntul amețit de întunerecul fără margini." Fixat la postul cel mai înaintat pentru a coordona doborîrea aparatului, Bologa este brusc traversat de o revelație fără conținut, de "materialitatea" mai curînd cratofanică a Luminii. E limpede că metonimia își urmează cursul, transformînd însă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
exprimă direct aici. Nu este de mirare, de aceea, că momentele terifiante ale "îmbrățișării", semănînd cu un rapt, se curmă într-o veritabilă contopire extatică: "Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l, încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amîndouă mîinile spre lumină, murmurînd cu glasul uscat: Lumina!...Lumina!..." (s. n.) E de ajuns să comparăm semnele trăirii cu atributele extazei din copilărie, cînd Apostol
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
băiatului și atunci urmau să ia măsuri. Bine, n-o să fac. Îmi promiți? Îți promit. Asta de dragul conversației. Marcu știa că tata nu se ține de promisiuni. Poate și le-ar fi ținut, dacă n-ar fi fost așa de amețit încît să le uite de îndată ce închidea gura. Îi plăcea să rostească cuvinte frumoase, care se transformau pe dată în minciuni. Aici seamănă cel mai mult fiul cu tatăl. Totuși, Marcu spera ca uitarea tatălui să se extindă și asupra celor
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
să nu se ude și să răcească. O să aibă grijă de lucrurile lor. Marcu, Radu și Cornel au împins barca pînă la o zonă cu adîncimea potrivită. Plini de mîl pe picioare, au sărit în barcă. Cornel era vesel și amețit de la băutură și a fost cît pe ce să nimerească printre stufăriș în loc de barcă, dar băieții l-au tras lîngă ei. Radu a luat vîsla, iar Marcu și Cornel au apucat amîndoi de creangă. Radu se mîndrea că are mai
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
care a învățat, de la soția lui, să fie diplomat în relație cu șeful: "pupă-l în bot și papă-i tot, că ăl sătul nu crede ălui flămând". O adevărată victimă este Cetățeanul turmentat, naiv și cinstit, manevrat de politicieni, amețit de vorbăria goală, de șantaj, oportunism, imoralitate, venalitate, delațiune, prostie, parvenitism. Fiind șef de partid, președinte al multor comitete și comiții, Zaharia Trahanache este interesat să păstreze starea de lucruri. Numele și prenumele său sugerează bătrânețea, decrepitudinea: "tot ce are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
popular pristanda, care se dansează după reguli prestabilite; Nae Cațavencu (cațaveică haină cu două fețe; cață mahalagioaică); Farfuridi și Brânzovenescu, dependenți unul de altul (farfuria și brânza) ; Agamemnon (numele marelui războinic asociat cu dandana încurcătură) ; Cetățeanul turmentat reprezintă alegătorul anonim amețit mai degrabă de vorbește goale ale politicienilor. Comicul de limbaj este remarcabil: 1. greșelile de vocabular, deformarea neologismelor (pronunție greșită: renumerație, bampir); etimologie greșită ("capitaliști" pentru locuitorii capitalei); lipsa de proprietate a termenilor ("liber-schimbiști" cel care promovează libertatea comerțului are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o singură co mandă: concentrația de bioxid de carbon din sângele tău. Dacă bioxidul de carbon este prea concentrat în aerul respirat, centrul respirator mărește ritmul respirațiilor tale; iar dacă și așa bioxidul de carbon este excedentar, poți simți că amețești, îți amorțesc degetele, nu mai percepi bine ce se întâmplă în jur și reacționezi confuz la ceea ce se petrece cu tine. Poate vă întrebați care este legătura dintre cantitatea de bioxid de carbon din sânge și „punga istericului“. Când o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
culcăm? Dar cea care domnește și stăpânește tărâmul realității este Efimița; ea se scoală și se uită la ceas. Douăspce trecute este ora de cumpănă între emisfera veghii și cea a somnului. Leonida pare a tânji după siguranța timpului real, amețit de viteza celui iluzoriu - Vezi dumneata cum trece vreme cu vorba -, în timp ce Efimița dorește să mai întârzie sub fascinația iluziei - Ei! Cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. 3.4. Gazeta - cheia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în care acestuia i-ar surâde sorții izbânzii. Cât despre Cetățeanul turmentat, acesta face figură aparte în Scrisoarea pierdută. El se opune evident celorlalte personaje de pe scenă, aducând o frântură de umanitate și de candoare. Acest personaj anonim, care rătăcește amețit pe scenă și încearcă să afle de la prefect cu cine trebuie să voteze, are valoare de simbol. Caragiale accentuează umanitatea personajului socotind-l drept simbol al unui întreg popor. Cetățeanul turmentat se adresează prefectului pentru că, din principiu, el nu luptă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să se știe că, primind a lua în căsătorie cu a noastră copilă, anume Voica, din cele ce ne-am învoit i-am dat.“ În țe le ge rea încheiată, ginerele primește foaia de zestre ca semn al acceptări învoielii. Amețit și cu foaia de zestre în buzunar, el pleacă spre casă, convins că a încheiat o bună afacere și începe pregătirile de nuntă. Alții își dau seama, o dată euforia evenimentului trecută, că au fost păcăliți, că puteau obține mai mult
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
logodnă, arată supărarea ginerelui, care fie a rupt logodna, fie numai îșimanifestă nemulțumirea față de prestația dotală, și încearcă în acest mod să-și șantajeze socrul pentru a obține mai mult. Alții își justifică gestul prin diverse alte tertipuri. Că erau amețiți în seara cu pricina de aburii alcoolului și s-au lăsat prinși în jocul căsătoriei, dar că sunt prea tineri și prea săraci pentru a avea o familie, că nu-i lasă rudele sau, pur și simplu, că numai s-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
magazin de mobilă, "Arta decorativă"amănunte pe care Ladima le aduce la cunoștința lui Fred Vasilescu 344. Relevant este însă faptul că s-a preocupat de curentele moderne ale momentului și a favorizat pătrunderea acestora în Bucureștiul acelui timp: "Treceam amețit dintr-o cameră într-alta...Azi, mobila cubistă s-a generalizat și nu mai face impresie, dar acum patru ani nu erau în București decât extrem de puține locuințe mobilate astfel (...) Mie îmi place nespus de mult și cred că e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să suporte așa până când fierbe toată soluția aceea. I s-a spus că are o iritație importantă la nivelul urechii. Nu a rezistat durerii, s-a ridicat de pe canapea și a constatat că-i curge sânge din ureche și a amețit și i-a scăzut auzul. Dr. A. a luat o tijă de metal și i-a băgat-o în ureche. Dar pacienta nu a suportat durerea și medicul a renunțat la continuarea tratamentului; din ureche curgea în continuare sânge roșu
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
nu se va realiza în stereotipul mental și social omologat. Este cazul lui Mary Louise Dallon, căsătorită cu Elmer, proprietarul unui magazin de țesături, mai în vârstă cu vreo 20 de ani, de meserie voyeurist ce adoarme în noaptea nunții, amețit de alcool și îmbrăcat, alături de tânăra mireasă. Un eșec erotic ce va confirma incompatibilitatea, inclusiv spirituală, a partenerilor și va decide treptata lor înstrăinare și despărțire. Surorile lui Elmer, cele două fete bătrâne, țesătoare la o savant dozată rețea de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se înfățișează drept modele intangibile, miturile incită în realitate omul să creeze, deschid tot mereu noi perspective spiritului său inventiv (Eliade:1978,132). 2.3.3. Ruptură a duratei profane Fuga din timpul profan trădează efortul de anulare a istoriei. "Amețit de oscilația care îl duce când spre înaintare, când spre recurență (memoria), destinatarul ajunge să reducă temporalitatea pentru a nu-i mai considera decât forma pură: cea a unei simultaneități sau a unei instantaneități" (Helbo: 1978, 25). Fraza mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit/ Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații". (Descântec de ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,/ iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți,/ Să amețească, privindu-mă, astfel, bărbații." (Descântec de ploaie). Dorința reîntoarcerii către vârsta de aur a copilăriei, pe care o manifestă Ana Blandiana, devine la Ileana Mălăncioiu teroarea reîntoarcerii către universul rural, care continuă și în următoarele două volume care îi succedă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să și-o exprime, de altfel, toți cetățenii țării, dacă și-ar fi îndeplinit conștiincios obligațiile față de autorități. Totuși, adolescentul originar din Slobozia întrecea măsura. Versurile lui erau de o exuberanță sfidătoare și respirau o libertate fără margini, care îi amețea pe cititori. (...) Nesupus, gata să înfigă pumnalul ironiei în oricine încearcă să-l supună vreunei constrângeri, el se înfățișează ca o neverosimilă ființă liberă într-o lume a obedienței și a resemnării."229 Atacă tinerețea, nepăsarea de a rosti ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dacă sunt nu le mai mărturisesc... În orice caz, discipolii mei, dacă aceștia există, sunt aceia care au înțeles sistemul meu de comunicare: foarte deschis, foarte direct și buna mea intenție pentru formarea și afirmarea lor. Cine n-a înțeles, amețit de propria persoană, a riscat ratarea. Nu am ezitat să le comunic și lucruri despre care am considerat că nu îi avantajează, unii s-au supărat din această cauză și s-au despărțit de mine. Alții m-au înțeles mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fapt singular și ineficient în raport cu o mulțime gata de servitute voluntară, ca în povestea dostoievskiană a Marelui Inchizitor, o supunere însoțită de vaiere în surdină, contra puterii politice devenită stat. Chiar dacă scriitorii resping tirania "corectitudinii politice", politicienii o acceptă și amețesc poporul cu demagogia ei. În eseistica occidentală, political correctness a devenit subiect de pamflet. S-a spus mereu pe drept cuvânt că avem ce merităm. Un străin, Edward R. Murow, a lansat o apoftegmă ce ni se potrivește, astăzi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]