3,529 matches
-
raze, o forță ieșită din comun și cu "talismanul biruinței" al regilor homerici, acel Kudos despre care se credea că le-ar da o putere magică absolută. Toate aceste semne au o trăsătură comună: sînt în același timp atrăgătoare și amenințătoare, ocrotesc și provoacă teama. Scăpînd rațiunii, carisma declanșează, precum toate puterile pe care tocmai le-am enumerat, pasiuni contradictorii, dragostea și ura, imboldul și repulsia. Din cele mai vechi timpuri, ea provoacă o izbucnire de afecte. Ea smulge mulțimile din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de militari bine aprovizionați cu muniție, un terorist a urcat pe tanc, parcă rătăcit, în văzul tuturor și a încercat să mitralieze mulțimea, care l-a doborât trăgându-l de picioare în câteva secunde. ș...ț Unii rămâneau aroganți, chiar amenințători ș...ț: « Dacă mor eu, vin alți 400 care vă vor termina pe toți»; sau ș...ț «misiunea mea e să omor oameni, o voi face»; «meseria mea e moartea». Unii erau obsedați de voința de a ucide, ca niște
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de a ieși În stradă și de a face publicitate noii afaceri, fiecare a descoperit pe pielea lui că era cazul să-și Îmbunătățească aptitudinile de vânzări. Pentru majoritatea managerilor, numai ideea de a vinde era, din start, un concept amenințător. Seminarul care urma să fie prezentat cuprindea o secțiune despre abilitățile de comunicare și discuta pe scurt beneficiile identificării tipului de personalitate potrivită pentru o anumită strategie de afaceri. Atunci când vicepreședintele băncii a observat această secțiune În prezentarea mea generală
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mesajul pe care Îl transmite este că angajatul respectiv face parte din planurile de viitor ale companiei. Instruirea nu sporește doar competențele, ci și respectul de sine. 2. Una dintre ironiile instruirii este că poate fi atât motivantă, cât și amenințătoare pentru angajați. Asigurați-vă grupul că sunteți cu toții acolo ca să Învățați și să vă Împărtășiți cunoștințele Într-un mediu de respect reciproc. 3. La prezentarea programului de instruire, informați-vă angajații că ideile și experiențele lor reprezintă o componentă esențială
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
statul A nu are intenții de agresiune. Din această realitate, ambele state se confruntă cu o dilemă, în sensul că într-un mediu anarhic, fiecare stat interpretează propriile sale măsuri ca defensive, iar măsurile celorlalte state sunt considerate ca potențial amenințătoare (ofensive). Statul B, văzând că statul A își crește capacitățile sale militare, atunci el decide să le crească și pe ale sale. Ori, statul A, văzând că statul B crește capacitățile sale militare, crește și el, la rândul său, propriile
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
este miza. Mai grav, chiar dacă publicul ar conștientiza pericolul, s-ar putea să nu sprijine ideea Europei ca societate deschisă, fiindcă nu a fost suficient de concretă pentru a stârni entuziasmul oamenilor. în loc să privească spre un viitor nesigur, confuz și amenințător, oamenii se uită în urmă, căutând alinare în identitățile locale și naționale. însă trecutul istoric al Europei este plin de războaie și acestea tind să devină tot mai devastatoare. Perspectiva nu este prea atrăgătoare. Este mai bine să privim înainte
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
asupra altor ideologii. în oricare situație, aceasta este declarată arbitrul suprem în cazul opiniilor conflictuale: cele care se conformează sunt acceptate; cele divergente - respinse. Alternativele nu trebuie cântărite: fiecare alegere este deja făcută. Nici o întrebare nu rămâne fără răspuns; spectrul amenințător al incertitudinii e înlăturat. Modul de gândire dogmatic are multe în comun cu cel tradițional. Postulând o autoritate care este sursa întregii cunoașteri, încearcă să mențină ori să recreeze minunata simplitate a unei lumi în care perspectiva dominantă nu e
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
de artă trăiește numai prin ignorarea tuturor regulelor cunoscute [...] Opera de artă nu poate fi o ușă deschisă prin care ghetele murdare ale publicului să tropăie insolent. Spectatorul trebuie deci siluit. Cu chipul acesta, arta e salvată de platitudinea necurmat amenințătoare”. Se poate deduce de aici că pentru Voronca - și pentru avangardă În genere - publicul este privit la modul generic, prin modelul negativ al „burghezului” - categorie spirituală, nu neapărat limitativ-socială. În a sa Dezumanizare a artei, Ortega y Gasset observase că
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
numita experiență”, se corectează imediat, specificând că nu a fost o amintire plăcută. Moartea surorii prilejuiește apariția unor fenomene incomprehensibile în casa Sarei. Brusc, casa s-a umplut de zarvă, oameni ciudați veneau și plecau, stăteau pe podea; o experiență amenințătoare pentru un copil, atunci când acestuia nu i se dă nici o explicație. Rutinele normale ale familiei sunt întrerupte. Nici un adult nu-i dă totuși vreo explicație Sarei, care începe să colinde prin împrejurimi, în căutare de răspunsuri. Povestea Sarei ne descrie
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
îndoială, intenției scriitorului: că această lume făcută din bucăți nu este o lume imaginară, ci este lumea noastră de toate zilele, lumea oricărui individ anonim, că aici ne putem întâlni cu vietăți ca pisifonele sau putem fi urmăriți de umbre amenințătoare, (vezi „ipostaza rea a câinelui de aer”), că aici, pentru vini pe care nu le cunoaștem, putem fi devorați de „amintiri mocnite”, ce preschimbă gândurile în „mari remușcări” ș.a.m.d. Așadar, chiar dacă nu sunt relatate fapte la fel de cumplite ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
motivația elaborării acestor seturi de reguli prin care să se uniformizeze oferta de servicii destinate persoanelor cu handicap. Un centru de criză se constituie ori de câte ori o persoană, un grup, o instituție, o comunitate conștientizează o problemă ca fiind „critică” și amenințătoare pentru echilibrul minimal al colectivității ori al persoanelor și grupurilor speciale. Configurația centrelor de criză este diversă, în funcție de context, de țară, de circumstanțe, de tradiții etc., și variază de la formula unor instituții media care „alertează” populația asupra „problemei critice” până la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
a comunica totul, el care exprimă, de regulă, toate lucrurile și ceva pe deasupra? Oprim seria Întrebărilor aici. „Poruncitorul deget” din poem ne face atenți să nu greșim. În imaginarul heliadesc există totdeauna un asemenea deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea. Bunul-simț clasic Învinge pe omul romantic din Heliade. Oricum am judeca lucrurile, Visul moralizator și alegorizant, lipsii de aripi onirice (Bachelard), publicat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alt grup de elemente, altă scenă, alt tablou... În Grui-SÎnger, Alecsandri cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sociabil, turist cu vocație, prețuitor În grad maxim al comodităților urbane. Să nu pierdem din vedere un fapt important: cîmpia de la MÎnjina (unde este localizată, În martie 1845, această meditație) nu este un pustiu, nu-i un spațiu fără margini, amenințător și nefertil. Numai jalea e „fără margini”, numai dorul este „fără hotar”, numai Îndrăgostitul fără speranță simte Îndemnul să se arunce pe un cal și „prin văzduh să-noate, / pășind peste-orizonturi, zburînd peste cîmpii”... Neliniștea poetului visător este scurtă, un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care nu le găsim și la alți autori din epocă”: „Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși Creatorul”, „Heliade este mai cu seamă un poet al grandiosului ordonat”. „În imaginarul heliadesc există totdeauna un (...) deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea”. Imaginația sa este „În esență aeriană și ascensională”. „El se simte bine peste tot, căminul său este acolo unde se deschide o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și, dacă o să stărui în greșeală, vei fi trimis acasă rușinat și arătat cu degetul de oameni ca un păcătos. Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico asculta cu capul plecat; iar dacă în pauze pe furiș izbutea să ridice privirea din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiindcă nu vrei să mori. Nu, nu este adevărat; eu sunt așa cum mă vedeți și cum mă vede Dumnezeu. Și tot așa în continuare, vechile întrebări erau puse din nou, mereu aceleași, și învinuirile, și tonul întrebărilor deveneau tot mai amenințător. Nu era lăsat singur nici măcar o clipă, nu conteneau să stea cu ochii pe el. Ca să nu adoarmă făceau exact cum se făcea cu boii, la Stilo, la vremea semănatului. Tommaso se gândi la unii consăteni ce își îmoldeau animalele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
păsări, precum ciocârlia, cântau în timpul zborului, altele uguiau de pe streșini ori se tânguiau din clopotnițe. Erau și dintre cele care se roteau și care, altă dată, cu strigătul lor ascuțit, ca al daltei ce lovește în piatră, ar fi părut amenințătoare. În felul acesta însă, auzindu-se toate laolaltă, erau ca un frunziș care foșnea. Cărarea era netedă și totuși suia în trepte. Mergea fără efort. Timpul nu curgea, era o singură clipă care mergea odată cu el. La picioare, îl însoțea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de lalea sub tocul cizmei. El căpăta înfățișări diferite, de câte ori lumea din jur se învolbura și devenea amenințătoare ; vocea nu dispăruse niciodată și nici loviturile pe care continua să le simtă în oasele încă moi. O parte din trupul lui striga, ferecat. Atunci îl dureau umerii, îl ardeau coapsele lățite ca niște tălpi ; odată, demult, înotase într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
purtau caschete, pe obrajii lor urmele de cărbune se amestecau cu tuleiele nebărbierite și, mai ales, erau înarmați cu bâte, cu un fel de furtunuri de cauciuc, cu tot felul de unelte, altminteri folosi toare la casa omului, dar rotite amenințător pe deasupra capetelor. Înarmați. Împotriva cui, Alexandre, vru să întrebe, dar nu mai era lângă ea, unii îl țineau de brațe, îmbrâncindu-l, în timp ce alții îl loveau din spate cu bâtele. Mai văzu doar cum se frânge în genunchi, dar ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celor trei, încât părea că soarele apune de peste tot, ceea ce ar fi fost cu putință, într-un loc ca acela. Ce treabă ai tu ? se răsti Pârnaie, ridicând lama cuțitului în dreptul ochilor. — Ha, ha, ha, râse Calu, bătând sec și amenințător, în ritmul hohotelor lipsite de veselie, cu palmele devenite, dintr-odată, potcoave. Întâi și-ntâi, aruncați armele aicea, la rastel... Pârnaie privi în dreapta și-n stânga, apoi, văzând că cercul se strânge încă un pas, aruncă meșteșugit, pentru a da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
direcții. Se năpusti, icnind, astfel încât lozurile să nu aibă timp să se regrupeze. „Te prind, mă, te prind !“, șuiera, rupând sau smulgând peticul golemului din lozurile pe jumătate rupte. Dar peticul nu conținea litera care trebuia și golemul rămânea tot amenințător și de nedomolit. Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întindeau, dar flacăra lumâ nării le pecetluia pe perete. Așeză lumânarea pe noptieră și se apropie, încurajat. Celelalte umbre își unduiră spinările și se dădură deoparte, atât cât să-și facă loc și umbra lui. Intră în lumea lor amenințătoare, chipurile celelalte o priviră dușmănoase și o încolțiră. Se simți vinovat pentru pătimirile umbrei lui. Își întinse brațele în lături și umbra, în captivitatea zidului ei, repetă semnul crucii, ducându-și suferința până la capăt. Ar fi fost simplu, pentru a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de jurnale necitite în dulap și le dădea lunar constructorului, după ce-i oferise mormane de ziare din anii trecuți, pe care Butoiescu le consulta cu cea mai mare seriozitate. Gaittany făcu lui Ioanide o scurtă situație politică. Germanii deveneau din ce în ce mai amenințători, un război nu era exclus. Influența lor în țară era pe zi ce trecea mai simțită politicește, grupările ilegale, alimentate de ei, stânjeneau guvernul, iar alte partide în incertitudinea viitorului nu ocoleau contactul secret cu ele. Deodată Ioanide puse lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]