2,417 matches
-
nu s-a putut obține. Spațiul obținut trebuia evident, amenajat. De aceea, au fost trimise, din Turnu Severin, imediat ce a fost posibil , serviciul tehnic, cu atelierele de tâmplărie și altele, pentru a pune în funcțiune o serie de săli și amfiteatre. Restul personalului, studenți și cadre didactice au venit în Iași la începutul lunii aprilie 1945. Primele câteva nopți s-a dormit pe rogojini întinse pe ciment. În câteva zile tâmplarii, cu ajutorul studenților, care, de altfel, au cărat cu spatele cheresteaua
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
mi-a creat, totuși, multe neplăceri, și în Epoca de Aur ceaușistă, dar și după. Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am trăit-o în perioada debutului literar. Am trimis prin '77 mai multe grupaje la revista studențească "Amfiteatru". În ciuda promisiunilor și a cuvintelor de apreciere venite din partea redacției, publicarea era mereu amânată. Nu înțelegeam ce se întâmplă. De fapt, eram dus cu vorba. Într-o zi, luându-mi inima în dinți, m-am prezentat la redacție cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe poetul Flămând, care răspundea atunci de poezie. Flămând părea destul de obosit sau plictisit, dar n-a refuzat dialogul. A citit pe îndelete grupajul, făcând unele observații în timpul lecturii. Fiind ardelean, Flămând cred că nu prea îi agrea pe moldoveni. Amfiteatru promova , în special, poezia venită de la Cluj, București etc. Ieșenii nu aveau prea mult acces în această revistă. Poeziile mele, totuși, păreau să-i placă. Cel puțin așa am sperat eu... Mi-a spus că mă va publica în "viitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ieșenii nu aveau prea mult acces în această revistă. Poeziile mele, totuși, păreau să-i placă. Cel puțin așa am sperat eu... Mi-a spus că mă va publica în "viitorul" număr al revistei. Am așteptat cu înfrigurare să apară "Amfiteatru". Am așteptat o lună, două, nouă... Nici după un an "minunea" nu s-a produs. Între timp, reușisem să public în alte reviste. Cu Flămând țineam legătura telefonic. Îi telefonam din când în când la redacție și-l întrebam ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a spus. Terminația asta "ov" nu e fericită". L-am întrebat dacă numele său îi place. I se pare oare că "Flămând" sună mai bine decât "Danilov"? Bineînțeles că după aceasta discuție n-am reușit să public nici un rînd în "Amfiteatru", iar cronicile care au apărut acolo la cărțile mele au fost negative. Fântâni carteziene a fost primită cu reticență de Constanța Buzea, iar volumul Câmp negru a fost, pur și simplu, desființat. Mi se aduceau, de regulă, reproșuri legate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lume care era cu totul nouă. Nu mi-am pierdut însă timpul, din primul an de facultate am început să frecventez cenaclurile literare, să observ, să vizitez redacțiile. Mergeam peste tot, dar primele amintiri foarte plăcute le am de la Cenaclul "Amfiteatru". Apoi m-am dus, incitat de poetul Roman Istrati, care îmi era coleg, dar cu un an mai mare, la "Cenaclul lui Manolescu", unde am și citit. Acest "Cenaclu al lui Manolescu" care avea loc la Universitate a devenit apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nesuportând o astfel de concurență. Laurențiu Ulici i-a sprijinit debutul editorial la concursul Editurii Albastros, în 1978, cred că prima cronică la volum a scris-o Andrei Zanca, în Echinox, apoi Laurențiu Ulici, în România literară, Constanța Buzea, în Amfiteatru, Alexandru Piru ș.a. Numai că dintr-un volum normal de vreo 130 de pagini, trimis la editură, cenzura a lăsat o broșurică de 28 de pagini, poate cea mai subțire carte de versuri din literatura română, cu doar 12 poeme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doi copii cu Constanța Buzea, împreună cu care am petrecut câteva după-amieze frumoase acasă la ei, pe str. Dionisie Lupu, când ne-a dăruit volumele sale de versuri cu dedicații generoase, a scris apoi o cronică entuziastă despre volumul Ilenei, în Amfiteatru, soră-mea nu era femeia care să cadă imediat după aceea în brațele lui Păunescu, noi ne-am străduit cât am putut de-a lungul anilor să ne menținem ființa dintr-o bucată, cu orice preț, chiar dacă lumea în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cunoaștere a creierului În complexitatea să. Neurochirurgia a avut de Înfruntat inițial opinia unei chirurgii lipsite de spectaculozitate și de eficiență, aparentă proprie fiecărui Început. O primă etapă În dezvoltarea neurochirurgiei a constituit-o studiul anatomic al creierului În amfiteatrele anatomice ale renașterii, localizarea la nivelul creierului a activității psihice și intelectuale și statutarea rolului de organ principal În organism. O a doua etapă este determinată de studiul morfofiziologic al creierului și de identificarea primelor formațiuni și funcțiilor speciale ale
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
rotație au efectuat stagii În diversele servicii ale profesorului C. Arseni la București. Clinică de Neurochirurgie dotată cu 152 de paturi de spitalizare a fost prevăzută cu 5 săli de operație, serviciu de primire urgente, laboratoare anexe, spații de Învătământ (amfiteatru, săli de lucrări practice, bibliotecă, filmoteca, muzeu de anatomie patologica, laborator de chirurgie experimentală). În momentul inaugurării, personalul clinicii era alcătuit din: Prof dr. N Oblu, și șef lucrări dr. M. Rusu medici primari, dr. Aurora Stanciu, dr. Gh. Săndulescu
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
duce la război Florin Lăzărescu Nu-mi mai amintesc exact anul în care l-am cunoscut pe Dan, dar am în minte o imagine precisă cu momentul în care a apărut în cenaclu „la noi“ (la Outopos), într-unul dintre amfiteatrele Universității, si s-a așezat cumva mai într-o parte, cu o mină - cel puțin eu așa l-am perceput atunci - de evaluator matur al „joacei“ noastre de-a literatura. L-am întrebat pe un prieten cine-i „intrusul“ și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
certitudine absolută. Era o plutire pe o mare frumoasă, cu porturi unde ateriza fericită. Sunetele clădeau geometria solidă a unor orașe albe inundate de o lumină egală, ce se difuza repetat. Prin acele cetăți minunate trecea radioasă. Portativul era un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul grădinilor, arpegiile curbau colinele și din cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de acasă și m-am Întors de acolo tot acasă. Era În 1961-1962. Din ianuarie ’63, aveam să trec scurt din internatul altei școli În banca din sala de clasă din aceeași clădire, iar mai tîrziu, din căminele studențești În amfiteatrele și sălile de seminar ale universității. Numai În acel prim an am pornit-o În ceată la drum, sporovăind ungurește și din ce În ce mai românește pe măsură ce ne apropiam de școală, numai atunci am Întîlnit chipuri ce ne salutau Încîntate și amuzate, am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de studenți interesați, despre R.H. Tawney, Harold Laski, John Strachey, George Orwell, H.G. Wells. Dar aceasta era o reuniune În masă, se părea. Vederea lui obstrucționată cuprinse o Înflorire umană mare, Întinsă, lățoasă, compozită. Era rău mirositoare, deosebit de râncedă, sulfuroasă. Amfiteatrul era plin. Nu era loc decât În picioare. Făcea Feffer vreuna din escrocheriile lui? Avea de gând să bage În buzunar banii de intrare? Sammler Își stăpâni și-și alungă suspiciunile, atribuindu-le surprinderii și agitației. Căci era surprins, Înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rațională, științifică asupra vieții. Sammler, cu interes și Încredere de sine crescânde amintindu-și toate acestea, vorbi despre Cosmopolis timp de jumătate de oră, simțind ce plan plin de bunătate, ingenuu, stupid fusese. Spunând asta În gaura luminată, agitată a amfiteatrului cu domul murdărit și lumini electrice În cuști, până când fu Întrerupt de o voce puternică și clară. Era luat la Întrebări. Se striga la el. Hei! Încercă să continue. — Asemenea Încercări de a Îndepărta intelectualii de marxism n-au Întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mult ferfenițită. În spate avea o raniță militară în care avea, probabil, ceva de mâncare și vreo cămașă de schimb și, poate, nici el nu mai știa ce avea. Coborâse pe cărarea ce străbate imașul aflat între dealuri, ca un amfiteatru. În mijlocul imașului se află cimitirul satului, iar în jurul acestuia locul de pășunat al vitelor. De sub deal, înainte de cimitir izvorăște un pârăiaș care curge lin spre sat, ca să se verse în râul Crasna. În căușul acesta de imaș, cu vreo două sute
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vocali; corurile - coruri; dansurile - dansuri, nu glumă. Aceleași furtuni de aplauze erau smulse, de către fiecare participant la minunata manifestare cultural - artistică ce Încânta și bucura, deopotrivă, pe toți cei de față. Am uitat să precizez că totul se desfășura În amfiteatrul din grădina școlii, grădină mare, largă, cu Înaltă măiestrie profesională realizată - o Încântare, prin ea Însăși, nu alta! Mai la o parte, sub o perdea de viță-devie, dincolo de care cu greutate se putea observa și Înțelege ce se petrece, era
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nimic, care nu merit încrederea profesorilor mei... Nici el nu e convins că am să fac vreo ispravă; dar, dacă am fost înscris, trebuie să mă duc! Și m-am dus! Concursul s-a dat la Facultatea de Litere, în amfiteatrul cel mare, care cuprindea atâția elevi, sau de două ori pe atâția ai clasei a II-a, câte licee erau în țară. Sumedenie! Un zgomot, de-ai fi zis că te afli într-un uriaș stup de albine. Și toți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ceea ce era ce demonstrat! Îmi pare rău că n-avem o furnică la-ndemînă, ca să facem această interesantă experiență! Dar, deodată, în mijlocul liniștii, fără să spună un cuvânt, îl vedem pe Chiorul că se ridică din banca unde ședea, prin fundul amfiteatrului, și înaintează aplecat cu mâna dreaptă făcută cupa, așa cum o faci când vrei să prinzi o muscă. Într-adevăr, urmărea o muscă și-i șoptea acesteia, destul de tare, ca să fie auzit de noi și mai cu seamă de profesor: ― Stai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care-și linge lăbuțele, apoi pe lângă domnul Whittier care bea cafea solubilă în scaunul lui cu rotile, apoi pe lângă Lady Zdreanță și soțul ei de diamant, și-apoi bila grea, întunecată, trece cu un bufnet prin ușile duble, dispărând în amfiteatru. — Packer, îi spune Lady Zdreanță diamantului, e cineva închis aici împreună cu noi. Cu o voce joasă, aproape o șoaptă, Lady Zdreanță întreabă diamantul: Tu ești? Gemulețele pătrate de sticlă care trebuie sparte doar în caz de incendiu au fost deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa Clarviziune își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor de praf încins din covor, ca o coadă de cocoș. Privindu-i, cu un braț îndoit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Doar legenda lui Frankestein. Doamna Clark spune: — Și a lui Dracula... Sora Justițiară coboară scările de la etajul al doilea. Traversând holul, caută pe sub mese, prin spatele scaunelor. — E acolo, spune domnul Whittier, ridicând un deget tremurător înspre ușile duble ale amfiteatrului. Lady Zdreanță aruncă o privire în lateral, înspre ușile amfiteatrului, îndărătul cărora au dispărut Miss America și bila de bowling. — Răposatul meu soț și cu mine eram experți în a ne plictisi, spune Lady Zdreanță, și ne lasă să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dracula... Sora Justițiară coboară scările de la etajul al doilea. Traversând holul, caută pe sub mese, prin spatele scaunelor. — E acolo, spune domnul Whittier, ridicând un deget tremurător înspre ușile duble ale amfiteatrului. Lady Zdreanță aruncă o privire în lateral, înspre ușile amfiteatrului, îndărătul cărora au dispărut Miss America și bila de bowling. — Răposatul meu soț și cu mine eram experți în a ne plictisi, spune Lady Zdreanță, și ne lasă să așteptăm în timp ce face trei, patru, cinci pași de-a curmezișul holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Până când noi, restul, ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre amfiteatru, și ținem pumnii c-o să auzim ultimele cuvinte ale domnului Whittier. Eroziune Un poem despre domnul Whittier — Aceleași greșeli pe care le făceam când locuiam în caverne, spune domnul Whittier, le facem și azi. Așa că poate ne e dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
balamale. Apoi din nou un strigăt. Sora Justițiară urlă: — Hei, Whittier! Sora Justițiară strigă: Ai întârziat cu nenorocitul de răsărit...! Apoi se aude pumnul care bubuie. Holul în care dau camerele noastre din culise e întunecat. Mai încolo, scena și amfiteatrul sunt scufundate în întuneric. Beznă, cu excepția lămpii pentru stafii. Ne trezim cu toții, punem ceva pe noi, nu știm dacă am dormit o oră sau o noapte întreagă. Așezată în mijlocul scenei, lampa de stafii are un picior lung și un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]