39,601 matches
-
spunea Sade, ci pur și simplu cu ideea libertății neîngrădite ce îngăduie omorul. Încălcarea interdicției, libertatea vinovată constituie climatul în care atracția sexuală și extincția fraternizează. Ileana Mălăncioiu are un senzoriu aspru, stigmatizat de înțepare, rănire, însîngerare. Reține din copilărie amintiri raportabile la sînge. Bunăoară operația potcovarului: "Bătrînul trece cuiele prin foc,/ Le potrivește bine și le bate,/ Iar cînd se strîmbă și ajung în carne/ Le scoate înapoi însîngerate" (Drum). Ori căutarea, alături de băieți (duritatea sugerează o asexuare), a puilor
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
definitorii pentru istoria și profilul său: o monodie bizantină murmurată ca o rugăciune, o piesă clasică românească ("Păstorița" de Marțian Negrea) și madrigalul lui Lasso "Matona mia cara", pentru mine personal cel puțin, o emblemă venind din cele mai îndepărtate amintiri despre acest miraculos ansamblu. Între cele trei apariții ale Madrigalului, au fost intercalate și câteva numere în care artiștii importanți au contribuit la sărbătorire: Studioul de muzică veche cu o selecție de cântece scoțiene renascentiste cântate cu delicată melancolie de
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]
-
Național Țărănesc, odată cu prigoana împotriva tineretului studios. "Mulți fuseseră exmatriculați din Universitate fără să li se justifice un motiv oarecare." Se trăia "într-o măcinare de nervi și de energii de neînchipuit" scrie Beldeanu Tânărul dar lucidul Beldeanu subliniază în amintirile sale faptul că țărăniștii pierduseră lupta din cauza naivității lor, crezând în așa-zisa Convenție de pace care le promiseseră alegeri libere "garantate"! Ignorând însă faptul că România acelor ani se afla sub ocupație rusească. " Credeam că acest guvern putea să
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
o morală explicită, chiar scrise cu ritm și rimă, apropiate de exercițiul facil al versificației, cum este această Cît încă e timp, închinată copiilor săi, temă predilectă a autorului alături de cîteva clasice: iubirea, moartea, singurătatea, rostul poetului etc. - "Răsfoiți printre amintirile ce mai sunt/ Poate veți găsi despre mine un cuvînt/ Întrebați-vă suflet, întrebați-vă gînd:/ Unde-o fi tata? El ce-o fi făcînd?" În ciuda tradiției onorabile în care se înscrie (blagiană - Blaga cel din primele volume sau, alteori
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
Z. Ornea , plăcut timbrată, a d-nei Monica Lovinescu la "Europa Liberă" rămîne, pentru mine, (dar numai pentru mine?) o amintire răscolitoare. În vremea aprigă, noptatecă a regimului Ceaușescu emisiunile d-sale (împreună cu cele ale soțului ei, dl. Virgil Ierunca) mi-au înseninat viața, întreținîndu-mi speranța. Niciodată nu-i voi putea mulțumi îndeajuns pentru tot ceea ce a reprezentat și a înfăptuit
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
o călătorie spre Țăndăreii natali, unde opream în fața porții spitalului, zărindu-se bustul în bronz al tatălui său, întemeietor și conducător, cîteva decenii bune, al acelui așezămînt. Dar, curios lucru, refuza să coboare pentru a intra în curtea spitalului. Cine știe ce amintiri triste îi evoca acea curte, în care se afla casa unde și-a trăit copilăria și adolescența! Destinul a fost bun cu el, murind, în octombrie 1989 (la 66 de ani), cu două luni numai înainte de revoluția din 1989, care
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
individuale. Această trecere nu putea fi înfăptuită rămânând în contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai păstrează așadar doar ca o amintire persistentă, iar personajele se vor bucura de o subînțeleasă bunăstare postbelică. Tocmai prin acest contrast micile răutăți domestice, încapsulate în evenimentul pașnic, civil, devin vizibile în capacitatea lor nelimitată de a inflama o situație. Între cele două contexte există totuși
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
dimensiunile catastrofei, prin intermediul sentimentelor omenești: atâtea morți solitare, provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese discretă în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase." Un interes colateral poate prezenta pentru cititorul român problema adeziunii celor două personaje la Partidul Comunist, precum și cea a demisiei lor. Desigur, simpatiile comuniste ale unor englezi poate părea azi o frivolitate plictisită și iresponsabilă. E fals însă că
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
majore și al furtunilor sufletești pe care le implică, ca o coborâre în infern. Situația pacientei din roman circumscrie un infern isteric, alimentat dintr-un trecut bine îngropat care îi provoacă suferințe insuportabile, dar care, pe măsura recuperării sale în amintiri și revelații, îi aduce un calm concret, binefăcător. În orașul natal, Lisa pare că și-a găsit în sfârșit pacea. Infernul personal s-a estompat, aproape de granița cu fericirea, infernul secolului XX se apropie însă, la sfârșitul deceniului 4, de
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
face un portret-robot al oamenilor de zăpadă și schițează un regulament al federației lor. El scoate din neant o lume, imaculată și efemeră, ai cărei demiurgi sunt copiii. Caricatură diafană a lumii reale, lumea oamenilor de zăpadă ne rămâne în amintire - după încheierea lecturii - ca un vis frumos. Similitudinile dintre oamenii de zăpadă și oameni sunt sugerate melancolic de poet: " Oamenii de zăpadă se spală dimineața cu zăpadă/ și spun în cor pe două rânduri/ tatăl nostru carele ești în ceruri
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
Russo (BPT; 1967) . în secțiunea de prezentare biografică a autorului, locul nașterii este eludat prin evocare poetică... "1819 17 martie - S-a născut Alecu Russo într-un "sat frumos rășchirat între grădini și copaci pe o vale a codrilor Bîcului" (Amintiri)". Tehnica citatului și aparenta precizie filologică a indicării sursei sunt menite să mascheze insolitul situației. Trebuie să recunoaștem că e destul de neobișnuit ca locul nașterii să lipsescă dintr-o biografie: asocierea dintre dată și loc e atît de puternică (în
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
O proză curată. Iată cum mă arată!" (p. 9). Mașina de scris, care apare ca o cover girl pe coperta cărții, este o vedetă incontestabilă sau figura emblematică a acestui mod de a scie. La mașina de scris, toate senzațiile, amintirile, fantasmele, fragmentele de discurs se aliniază. Între toate aceste coordonate se pune un semn ale egalității, se instalează o sinonimie ontologică. Lucrurile sunt plasate într-un no man's land ideatic, unde își pierd autonomia și contururile și apar diverse
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
de înaltă pregătire, cu orizont intelectual larg, îndrăgostiți de meseria în și prin care trăiesc - un spectacol de inteligență. Întrebările cad întotdeauna pe punctul esențial, impulsionând sau relansând dialogul. Și despre ce se discută? Informații, analize, puncte de vedere personale, amintiri se desfășoară în meandre cu ritmuri capricioase, cănd mai rapid cu întrebări percutante și răspunsuri prompte, cănd lent cu alunecări și ocolișuri, explicații și de o parte și de alta. Sunt atinse o sumă de probleme asupra cărora artistul a
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
de sugestiv dialogul acesta..." - e, într-adevăr, sugestiv. Nu e oare acest portret al Floricăi, o pânză de preț?" - de mare preț." Și persiflarea continuă necruțător cu alte și alte "replici". Contrastul permanent între judecata critică și dimensiunea literară (portret, amintiri etc.) pe care Negoițescu încearcă să-l pună în evidență, apare în toată splendoarea lui în portretul care îi este dedicat: "În Manifestul "Cercul literar" din Sibiu, l-am recunoscut ideile, nu și stăpânirea formei; totul e exprimat într-însul
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
de limbă care este traducerea românească a Bibliei de-a dreptul din ebraică, începută în 1920 și încheiată, împreună cu preotul Vasile Radu, în 1938, negreșit cea mai impunătoare tălmăcire artistică a Sfintei Scripturi în limba noastră. Romanul din 1935 fructifică amintiri și din anul de studii filosofice (inclusiv atmosfera politică a timpului) și segmente din momentul acelei convertiri din vara lui 1899: Un cap cărunt, puțin calvit, trecu printre capetele negre, blonde, castanii, și pe linia catedrei - singura liberă - apăru figura
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
minte chiar totul? I.P.:Enorm. Enorm! Îmi amintesc atîtea amănunte! De unde vin abia acum? Au stat ascunse... se ivesc singure, pe neașteptate. Trăiesc eu izolată, dar starea asta activează memoria, știi? E ca și cum aș sta într-o bibliotecă imaginară cu amintiri... nu știi ce carte scoți din raft... Văd chipuri, întîmplări, aud voci... Pe de altă parte radioul, stau cu el în pat, mă transportă în miezul evenimentelor... și apoi muzica stimulează imaginația... O.G.: Dar există și un prezent... I.P.
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
am așteptat să mor. Eram convinsă că voi muri dar Dumnezeu mi-a dat încă multe zile. Și prietenii Dumneavoastră, scriitorii, mi-au insuflat viață... parcă am reînviat. Vă simt pe toți foarte aproape. Știu, e o amăgire... fum. Cînd amintirile sînt mai tari ca prezentul. ...Stau cu aparatul de radio în pat... ascult... Lumea se îndepărtează... cantonez într-un Eden interior... îmi ocrotesc aducerile aminte... Dar e prea mult, deja e prea mult... Cînd nu-ți mai dai seama, identitatea
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
o Maică Bătrînă?". Odată ce trecutul și prezentul s-au devalorizat, nădejdea n-ar putea fi decît un viitor "luminos și perpetuu", denumit însă cu atîta imprecizie ironică, încît e limpede că nici acesta n-ar putea alcătui o certitudine:"Dar amintirile ne vor fi în curînd de prisos/ ne vom hrăni numai cu viziunile,/ locurile și ființele pe care le vom cunoaște/ vor fi atît de departe de orice istorie imaginabilă/ încît nu va mai fi cu putință decît un viitor
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
începutul filmului, chiar din gură personajului principal, ca "va muri" (e deja mort!). Suspensul va fi nu al tramei, ci al talentului de a vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin, deasupra și departe de o viață trăită prostește... În "coperțile" filmului, aparatul de filmat zboară, și el, o dată cu sufletul eliberat, deasupra cartierului, deasupra "vieții" cu mărunțișurile, cu mizeriile, cu viciile, cu
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
din "Le Monde" cît și replici convingătoare), ci despre un foarte bun grupaj din VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 12, intitulat Fondul literar iudaic în spiritualitatea românească (titlu nu prea bine ales, pentru scriitorul român fondul literar amintind - e oarecum de domeniul amintirii - de bani). Între textele acestui grupaj, un loc aparte îl ocupă cele "expres consacrate recentului septuagenar Radu Cosașu", îmbătrînit din eroare cu un an, iar între acestea cel mai frumos este chiar cel al prematurului septuagenar, O autoironie a sorții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
Chance (tradus în românește ca Întîmplarea) este conceput ca un triptic narativ avînd în centru o femeie dispărută, moartă sau doar pierdută definitiv în lumea largă. Cei care au cunoscut-o, bărbați, încearcă, fiecare prin povestirea lui, să deslușească, din amintire, profilul acestei femei, spre a putea astfel înțelege misterul dispariției ei, spre a-și lămuri propriile sentimente, și spre a păstra cumva vie efigia unei făpturi pe care toți trei au iubit-o. Identitatea de sine ca poveste a vieții
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
el ar putea fi considerat un poem în proză. De fapt, pretextul narativ chiar este un poem în proză. Cartea începe cu o istorisire tulburătoare: autorul, poftit fiind să publice un text într-o revistă pentru vînători, așterne pe hîrtie amintirea sa despre o stranie zi de iarnă, cînd la poalele muntelui Amagi zărise, din spate, silueta unui vînător. Singurătatea vînătorului, paloarea muntelui acoperit de zăpadă, zgomotul cîinilor și al pasului pe pămîntul înghețat, acea așteptare calmă și totuși apăsătoare de dinaintea
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
Parodia crudă coexista cu un rafinament dus la extrem. Ura nu este în nici un fel disimulată - Adorno nu mai poate fi nici măcar nostalgic fără să urască: Ar fi trebuit să fi fost în stare, de fapt, să deduc fascismul din amintirile copilăriei mele". Dorul de țară (paradoxal, în cazul unui om rămas fără țară) se manifestă "negativ" prin extinderea invectivei. În chiar țara de adopție nici un lucru nu-i e pe plac filosofului de la Frankfurt: "în țările anglo-saxone prostituatele arată de parcă
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
o implică postura poetului: "copaci de sînteți vouă vă vorbesc/ și frunzele n-o să vă mai cadă.// vreau să nu mă mai înțelegeți./ vreau să închid toate potecile/ ce duc la chilia cuvintelor mele -// tulbure e această zi ce face amintire/ pămîntescul lucrurilor fără formă./ eu le zăresc lăuntrul sortit să fie flăcări -// aceasta este credința mea mai spun/ și vouă mă închin// trecătorii mei între ridicol și sublim" (Percepția de sine, II -șcredințaț). Prin tentația de a-și teoretiza materia
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
Amelia Pavel În zodia actuală a "Jurnalelor", "Memoriilor", "Amintirilor", mai ales a celor marcate de experiențele dictaturilor naziste și comuniste, autobiografia recent apărută a cunoscutului critic literar german Marcel Reich-Ranicki are, prin particularitățile ei, un caracter aproape senzațional. O sinceritate și obiectivitate când dezarmante, când șocante, sunt fundalul pe
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]