2,018 matches
-
ani închisoare să nu se aplice în cazul lui Constantin Maimuca, astfel că acesta a rămas întemnițat până la 23 august 1944. După o detenție de 3 ani și 8 luni, Constantin Maimuca a fost eliberat pe baza decretului regal de amnistie generală nr. 1624 din 24 august 1944. Imediat după punerea sa în libertate, Constantin Maimuca a cerut revizuirea procesului și condamnarea lui Eugen Cristescu, pe care l-a acuzat că i-a înscenat procesul prin "fals și abuz de putere
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
de colaborare cu legionarii, acuzații ce vor cântări greu ulterior în condamnarea acestuia. Bunăoară, în legătură cu asasinatele de la Jilava, insinuează că Maimuca ar fi fost unul din instigatori : despre arestările efectuate de siguranță : sau despre evenimentele din 21-23 ianuarie 1941: După amnistia din 24 august 1944, Constantin Maimuca a lucrat ca avocat, înscris în baroul de Ilfov. În data de 18 iulie 1948, a fost arestat într-un lot de 37 de foști polițiști care făcuseră parte din Inspectoratului Regional al Siguranței
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
martie 1957 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat la muncă silnică pe viață. A fost deținut la penitenciarele Jilava, Făgăraș, Târgșor, Aiud, Sibiu și Gherla. Constantin Maimuca a murit în închisoarea Gherla la 10 decembrie 1962, câteva luni înainte de amnistia generală a deținuților politici decretată de guvernul comunist. În serialul documentar Memorialul durerii : întuneric și lumină, ep.2, Lucia Hossu-Longin susține, fără a indica nici o sursă a afirmațiilor sale : Până în prezent, nu a apărut nici o mărturie a vreunui fost deținut
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
a fost ales președinte al unei organizații pentru unitate națională. În timpul unei torturi i s-a spart timpanul. În mai 1980 a fost acuzat de înaltă trădare, adus în fața unui tribunal și condamnat la 20 de ani închisoare. Datorită unei amnistii generale din 1982 a fost eliberat din închisoare și pus sub arest la domiciliu. În 1983 s-a căsătorit cu profesoara de limbă engleză Lee Sang-wha și s-au mutat la Anseong, Gyeonggi-do. În 1985 s-a născut fiica lor
Ko Un () [Corola-website/Science/327488_a_328817]
-
a stat și alături de cauza miguelistă din Portugalia (fostul rege Miguel I al Portugaliei a fost vărul său primar). În anul 1833, după ce a stat departe timp de trei ani, Carol Louis a revenit la Lucca și a acordat o amnistie generală. Acest lucru a fost în contrast puternic cu atitudinea altor state italiene care au optat pentru represiune și închisoare. În același an, Thomas Ward, un fost jocheu englez, a sosit în Lucca și, în câțiva ani, el a devenit
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
o serie de evenimente ce au avut loc în perioada 7-9 noiembrie 1520, cu punctul culminant în ziua de 8, când circa 80-90 de oameni (în principal nobili și clerici susținători ai grupării Sture) au fost executați, în ciuda promisiunii de amnistie generală dată de regele Christian. Baia de sânge de la Stockholm a fost o consecință a conflictului dintre pro-unioniștii suedezi (susținători ai Uniunii de la Kalmar, structură dominată pe atunci de Danemarca) și antiunioniștii (susținătorii independenței Suediei), precum și a celui dintre antiunioniști
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
Uppsala ("långfredagsslaget vid Uppsala") în Vinerea Mare, pe 6 aprilie. În mai, a sosit o flotă daneză și Stockholmul a fost atacat de pe mare și de pe uscat. Dame Christina a rezistat încă patru luni, capitulând la 7 septembrie, cu condiția acordării amnistiei. La 1 noiembrie 1, reprezentanții poporului au jurat credință lui Christian, recunoscându-l ca monarh ereditar al Suediei, deși legea pământului era aceea a unei coroane elective. În ziua de 4 noiembrie, Gustavus Trolle l-a uns pe Christian rege
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
GRU în spionajul militar, dar a fost condamnat în Polonia la 10 ani de închisoare pentru activități anti-stat. A fost încarcerat până în 1938. În acel an, Partidul Comunist Polonez ("Komunistyczna Pârtia Polski"-KPP), pro-sovietic, a fost dizolvat de Stalin. După amnistia primită de la guvernul polonez, Bierut s-a mutat la Varșovia și a muncit că și contabil într-o cooperativa. După izbucnirea războiului, a fugit în estul Poloniei, care fusese ocupat de Armată Roșie, pentru a evita serviciul militar. În perioada
Bolesław Bierut () [Corola-website/Science/326293_a_327622]
-
precum cei rămași din Armia Krajowa, Narodowe Siły Zbrojne și Wolność i Niezawisłość, cunoscuți sub denumirea "soldații blestemați", s-au împotrivit activ comuniștilor, sperând că prin declanșarea celui de-al Treilea Război Mondial va elibera Polonia. Deși cei mai mulți au suferit amnistiei din 1947, represiunile brutale poliției secrete i-a determinat pe mulți să se întoarcă în păduri, iar puțini au mai continuat să lupte în anii 1950. Comuniștii au devenit și mai ostili față de polonezi persecutând Biserica Catolică. Stowarzyszenie PAX („Asociația
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
și-au direcționat forțele împotriva lor. Războiul s-a încheiat în 1711, când contele Károlyi, general al trupelor ungare, a semnat Tratatul de la Sătmar / Szatmár (azi, Satu Mare).. Tratatul prevedea acordul împăratului de reconvocare a Dietei din Pressburg și acordarea de amnistie tuturor rebelilor. Succesorul lui Leopold, regele Carol al III-lea (1711-40), a încercat să creeze relații mai productive cu ungurii după semnarea tratatululi de la Szatmár. Carol a cerut aprobarea Dietei de la Budapesta pentru aprobarea Pragmaticei Sancțiuni, prin care monarhul habsburgic
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
închisoare, Crocco află că Camillo Boldoni, membru al comitatului insurecțional lucan, ar fi grațiat soldații dezertori dacă ar susține campania militară al lui Giuseppe Garibaldiîmpotriva Casei de Bourbon (Expediția celor O Mie), pentru a unifica Italia. Crocco, sperând într-o amnistie pentru crimele sale, aderează la mișcările liberale din 1860 și se unește insurgenților lucani și armatei garibaldine (17 august 1860) urmându-l pe Garibaldi până la intrarea în Napoli. Se luptă ca plutonier în Santa Maria Capua Verde , iar apoi în
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
revoluționarilor acelui timp, Crocco și-a îndeplinit sarcinile cu zel și atașament față de mișcarea națională. Se întoarse acasă victorios și, convins că va obține ce îi fusese promis, se duce în Potenza la judecătorul Giacinto Albini, care îl asigură că amnistia îi va fi acordată. De fapt lucrurile au decurs în direcția opusă: Crocco nu a fost grațiat și a fost emis un mandat de arestare. Condamna sa a fost agravată din cauza răpirii lui Michele Anastasia, căpitan al Gărzii Naționale din
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
eroică și impenetrabilă - și una pe care veți dori să o vedeți din nou”. Recenziile critice ale acestui film s-au înmulțit atunci când a ieșit la lumină faptul că autorul cărții din care s-a inspirat filmul a beneficiat de amnistia generală din 1942, și, prin urmare, evenimentele din roman, și autenticitatea lor, a fost pusă în discuție
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
a folosit metode totalitare similare cu cele ale altro partide comuniste din Europa Răsăriteană. Guvernul provizoriu nu a așteptat organizarea unor alegeri libere și a luat măsura înfăptuirii rapide a reforemei agrare, pentru ca să câștige simpatia țăranilor. Executivul a proclamat o amnistie pentru toți opozanții, care urmărea slăbirea puterii AK. În aprilie 1946 a fost formată o nouă miliție cetățenească încadrată cu voluntari (ORMO). Miliția cetățească urma să sprijine acțiunile poliției criminale (Milicja Obywatelska), poliîei politice (UBP), jandarmeriei (KBW), armatei, poliției politice
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
Samir Geagea fiind acuzat că a ordonat aceste crime. Samir Geagea a fost arestat în aprilie 1994 după ce a fost acuzat că a comis un atentat împotriva Bisericii Notre-Dame din Jounieh (soldat cu zece morți). Datorită promulgării unei legi a amnistiei Samir Geagea nu a mai fost pus sub acuzare pentru atentatul menționat. Ulterior a fost condamnat la trei pedepse cu moartea, comutate la detenție pe viață, pentru uciderea unor rivali politici, printre care fostul premier Rachid Karame (1987). Procesul său
Samir Geagea () [Corola-website/Science/330957_a_332286]
-
la Hochstadt, în 20 septembrie 1703. În martie 1704 este trimis la Cevenne să-l înlocuiască pe Nicolas Auguste de la Baume, marchiz de Montrevel, care nu reușise să înăbușe revolta "". Reușește acolo unde predecesorii săi au falit. Alternând oferte de amnistie cu măsuri militare eficiente, reușește să-i dividă pe conducătorii revoltei și să-i facă să se predea. Datorită rezultatului pozitiv al revoltei, care îi provocase multe dureri de cap lui Ludovic al XIV-lea, este numit Cavaler al Ordinului
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
au fost eliberați din lipsă de probe. La 2/15 martie 1917 Kerenski a emis decretul prescriptive procurorilor țară eliberarea tuturor deținuților politici (și a le transmite felicitări în numele noului guvern). La 6/19 martie, în Rusia a fost declarată amnistia deținuților politici. Cu toate acestea, au cerut eliberarea și condamnați pentru infracțiuni de drept comun (o parte au fost eliberați fără ordin de la Petrograd), și în țară a izbucnit un nou val de revolte. În cele din urmă, la 17
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
să prezideze ședința, conform Art. 87 din Constituție. În ciuda încercării inițiale a prim-ministrului de a bloca participarea presei, președintele a anunțat mass-media că au existat, de fapt, două proiecte de acte normative, un proiect de lege cu privire la grațiere și amnistie, precum și o ordonanță de urgență a guvernului pentru modificarea Codului penal. El a mai anunțat că prim-ministrul l-a asigurat că aceste acte normative nu vor fi transmise fără un proces transparent, care să includă consultarea cu instituțiile judiciare
Protestele din România din 2017 () [Corola-website/Science/337502_a_338831]
-
au reușit să dezarmeze toate stațiile de poliție irakiană din regiune. La sfatul britanicilor în 1944 Barzani a fost lăsat să vină la Bagdad și guvernul irakian sub conducerea lui Nuri pașa Said a semnat cu el un armistițiu, promițând amnistia pentru el si familia sa, un ajutor pentru zonele kurde lovite de foamete, și acordând zonei Barzan și altor zone kurde un grad de autonomie, fiind separate de guvernatoratul Mosulului. În iunie 1944 regentul Irakului, Abd al-Ilah l-a înlocuit
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
academia militara. La sfârșitul acestor studii i s-a recunoscut gradul de general. Între timp patru din ofițerii lui Barzani -Muhammad Kudsi, Hairullah Abdulkarim, Mustafa Khoshnaw, Izzat Abdulaziz - care se întorseseră din Iran în Irak, și care se încrezuseră în amnistia anunțată de guvernul irakian, au fost executați acolo la 19 iunie 1947. În anul 1958 monarhia a căzut în Irak sub loviturile unei lovituri de stat militare („Revoluția irakiană din 14 iulie 1958”) Noua constituție prevedea formal recunoașterea caracterului binațional
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
intermitente, Barzani a semnat la Tikrit, împreună cu vicepreședintele Irakului, Saddam Hussein, un nou acord de armistițiu considerat la vremea respectivă considerat „istoric”, cu guvernul baasist irakian- cunoscut ca „Manifestul din Martie”, care promitea o autonomie pentru kurzi și acordarea unei amnistii generale pentru luptătorii rebeli. Și aplicarea acestuia a dezamăgit. În 1974 s-a promulgat în Irakul lui Saddam Hussein o lege a autonomiei, care recunoștea și statutul limbii kurde ca a două limbă oficială a Irakului, dar nu includea în
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Rebeliunii de Paști din 1916, Constance este unul din liderii principali ai "Armatei de Cetățeni Irlandezi". Acuzată de înaltă trădare, este arestată de curtea marțială bitanică și condamnată la închisoare pe viață, dar curând (în 1917) este eliberată datorită unei amnistii generale. A murit la un spital din Dublin ca urmare a unui cancer sau a unei tuberculoze. Timp de două zile, irlandezii au adus omagii trupului ei neînsuflețit. A fost înmormâmntată alături de alți mari luptători pentru cauza irlandeză.
Constance Markievicz () [Corola-website/Science/333466_a_334795]
-
cu anchetatorii în „dezvăluirea legăturilor lui Maniu cu americanii”. A fost încarcerat în Penitenciarul Craiova. În aprilie 1954, baronul a fost condamnat, încă odată, la 15 ani de închisoare și confiscarea întregii averi. A ieșit din închisoare abia cu prilejul amnistiei generale a deținuților politici din 1964, plecând în Elveția, unde soția sa refugiat cu copiii imediat la sfârșitul războiului. Michael Edward David baron de Stârcea (n. 1954), fiul și moștenitorul său, a fost membru al Camerei de Comerț la Londra
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
a provocat sărăcia în rândurile populației, ceea ce a făcut-o pe soția Electorului, Theresa Kunegunda Sobieska, să-l implore să treacă de partea Marii Alianțe. Împăratul Leopold I a dorit de asemenea să-l ajute și i-a oferit o amnistie și indemnizații pentru repararea teritoriului său. Deși Electorul Maximilian a oscilat oarecum în fidelitatea lui pentru Regele Soare, a decis să continue lupta împotriva împăratului Leopold și a Marii Alianțe când a aflat de sosirea iminentă a lui Tallard în
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
ca urmare a poluării suferință pe terenurile lor de accident Palomares nucleară. Acesta a fost procesată de acesta, care se încheie în închisoare din Alcala de Henares, unde a rămas timp de opt luni, în 1969. A fost eliberat datorită amnistie decret-lege. Ca urmare a publicării Strike sa carte, Ordinul Curții Publice a emis o altă sentința, dar ea a exilat în mod voluntar în Franța. După moartea dictatorului Francisco Franco, Isabel a revenit în Spania, preluând amnistía și să stabilit
Luisa Isabel Álvarez de Toledo () [Corola-website/Science/335748_a_337077]